5 august 2011- O zi la Muzeul Ioan Grămadă

Se spune, şi pe drept cuvânt este adevărat, cum că: „Buricul pămîntului este acolo unde locuiesc eu” Aşa poate spune fiecare bucovinean despre Centrul Univesului şi cu siguranţă că nu greşeste, că se află în Bucovina.
Poate că în una dintre plimbările sale; să fi fost iarna când zăpezile erau cât un stat de om, primăvara când toate florile pământului râdeau în lumina blândă a soarelui, vara sau toamna când roadele câmpului, răscoleau priviri şi pofte, Dumnezeu însoţit de Sfântul Petru, sau poate de un alt sfânt, poate unul chiar de pe aceste plaiuri, când a ajuns pe tărâmul Bucovinei, s-a gândit ca aici să se ctitorească cele mai frumoase mănăstiri ce vor dăinui peste veacuri, dar şi cele mai multe de pe plaiurile româneşti, iar printre obcinile drapate cu brazi şi păltinaşi să fie raiul de pe pămînt. Şi a dat Dumnezeu acestor locuri oameni harnici şi mândri, înzestrându-i cu har divin în care a turnat suflet sfinţit, care cu pasiune dar şi cu temeinicie în ceea ce le-a fost hărăzit să îndeplinească, au înalţat mândreţe de lăcaşuri, fie de cult fie laice cu care să se poată arăta în faţa semenilor ce le trec pragul. În inima Bucovinei, la Câmpulung Moldovenesc, fiecare palmă de pământ poartă amprenta divinităţii şi ecoul hărniciei. La pas… prin Bucovina trebuie să porneşti, dar să te şi întorci pe aceste meleaguri, în această localitate de munte, aici unde ai posibilitatea de a călători cu inima şi imaginaţia prin secole dar şi pe meridianele lumii vizitând, fie muzeul lingurilor (muzeu unic în Europa), fie muzeul lemnului (cu tot ce a putut construi din lemn omul), fie muzeul ouălor încondeiate, pictate sa innobilate (muzeu privat al profesoarei Letiţia Orşivschi), fie muzeul satului bucovinean, Colecţia etnografică Ioan Grămadă (tot un muzeu particular).
În localitatea Vama, înainte de a intra în Câmpulung ai posibilitatea de a vizita muzeul oului unde, o impresionantă bogăţie de culori se perindă prin faţa ochilor, culori care înnobilează cu măiestrie, cele peste 3.000 de exponate adunate din Bucovina dar şi din alte peste 75 de ţări ale lumii în cei 12 ani de cînd Letiţia Orşivschi se preocupă să sfinţească prin pasiunea ei aceste locuri mirifice. Forme şi motive ancestrale, laice şi religioase, se pot regăsi pe acele exponate, în toată
splendoarea lor. Pasiunea cu care îţi vorbeste te face să intri într-o lume de basm. Ouă de găină, în principal, de raţă, de gâscă, de curcă, de păun, de barză, stau alături de cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil sau flamengo. Spectaculoase sunt şi ouăle de potârniche, de vrabie porumbel, fazan, şi de alte multe vieţuitoare ale căror ouă au reprezentat şansa omului de a se manifesta artistic, ritualic, totemic
şi estetic cu ocazia unor sărbători religioase sau laice, a unor ritualuri, păgâne sau şamanice. Deasemenea Letiţia Orşivschi, cu multă pasiune, arată modul practic de a se incondeia ouăle în Bucovina, exact aşa cum fac ţărăncile locului, în joia mare de dinainte de Paşte. Acesta este un mare punct de aracţie pentru vizitator. Cu siguranţă că acest muzeu, ca şi celelalte din zonă nu trebuie ocolit.
Un alt loc sacru, devenit muzeu, şi acesta tot particular, este acela al pasionatului colecţionar, prozator şi poet, om dăruit marilor sacrificii, mai ales materiale, Ioan Grămadă. Pe strada Vornic Grigore la numărul 19, cel ce străbate “la pas…prin Bucovina” va avea bucuria de a descoperi “Colecţia etnografică Ioan Grămadă”. Aproape 9.000 de de obiecte de artă ţărănească, de lucru , de sărbătoare, de săvârşire a unor îndeletniciri religioase sau laice sunt expuse în cele 12 săli, la care ar trebui să se mai adaoge încă pe atâtea pentru se se putea etala totate exponatele din patrimoniu. „Oricine răsfoieşte cartea de impresii ,aflată la intrare, îşi dă seama de valoarea de nepreţuit a acestei uriaşe colecţii, unică în ţară „ spune în cuvântul introductiv la cartea „Întâmplări din viaţa unui colecţionar” semnată de Ioan Grămadă, profesorul Valeriu Maricari. Aveam a mă convinge de cele afirmate şi încă de multe altele, păşind în curtea acestui gospodar de toată isprava, cu o anume sfială.
Urma să mă reîntâlnesc aici cu veacurile adunate în cele 12 muzee din acest mare muzeu, cu umbra mâinilor ţăranilor de la munte pe ele, care mângâiaseră prin timp şi peste timp uneltele docile şi prietenoase, fie că era vorba de bardă, ţapină, stative, ştiubeie, străchini şi linguri, furcă de tors lâna, ustensile trebuitoare la stână sau prin jurul casei, la bucătărie, haine de lucru sau de sărbătoare, cu care se însoţeau oamenii locului în treburile de la munte sau de prin bătărura casei, la biserică sau la horă, la vânătoare sau la pescuit, într-un cuvânt tot şi toate. Toate acestea îşi aşteptau parcă stăpânii, să le asigure iar dreptul la viaţă. Dar ele, acele unelte şi ustensile stau aliniate, frumos pregătite pentru a fi admirate şi mângâiate de ochiul curios al vizitatorului.
Timpul a trecut şi peste ele, cu bune şi cu rele. Ioan Grămadă, stăpânul de suflet al acestui muzeu privat, aşteaptă, în poartă, cu bucurie, vizitatorii care să se încarce aici de emoţie. Şi mai aşteaptă acolo în poartă inimosul colecţionar ca măcar odată, într-un mandat, primarul localităţi Câmpulung Moldovenesc să-i calce pragul, să viziteze măcar, acest muzeu, dacă nu vrea, sau nu poate să de-a şi o mână de ajutor, un sprijin cât de mic pentru conservarea în bune condiţii a acestei impresionante bogăţii. Dar este o vorbă: mandatele de primar vin şi trec dar muzeul lui Ioan Grămadă, ca şi exponatele de aici sunt eterne.
Şi totuşi poate că va veni şi vremea când omul din fruntea obştei va învăţa de la colecţionar durata în timp şi să ştie să...sfinţească astfel acel loc.
La pas…prin Bucovina, cu Universul Prieteniei, o asociaţie non-profit, din Iaşi, condusă cu multă dăruire de ec. Rodica Rodean, am avut posibilitatea să descopăr locuri magige pe care nu aş fi avut altfel ocazia de a le cunoaşte, sau dacă le-am cunoscut cândva începuseră să se acopere în uitare. Dorul de Bucovina se poate simţi la cabana cu acelaşi nume, grijită cu dăruire de Gabriela Maxim ce s-a dovedit a fi o adevărată gazdă primitoare, care să cinstească aceste plaiuri.
Dacă ar fi ca la Vama să fie doar “Muzeul oului” iar la Câmpulung numai “Colecţia etnografică Ioan Grămad㔺i încă nu ar fi deloc prea puţin. Şi totuşi nestematele, naturale sau realizate de mâna omului, aşezate cu multă măiestrie , sunt infinit mai multe şi merită a fi descoperite, cu răbdare atunci când vom merge...La pas…prin Bucovina.

Sursa -http://revistacronica.files.wordpress.com/2011/08/cronica-08_2011-final.pdf