Anca Acatrinei

pupici raul

"vai mie...știu! data viitoare
cred că am să vorbesc mai tare!"



Sa te-auzi din ascunzatoare.

Mei-mei..cum se înalţă luna aceasta, care tinde să se transforme în stea!.. Am şi eu o poezie cu acelaşi titlu, scrisă prin octombrie sau noiembrie anul trecut. Este pe vechiul forum. Văd ca ai scris şi cu rimă şi cu ritm, care aduc un plus de lirism şi muzicalitate. Toată poezia este încărcată de lirism.

Aha..."muzul" tau e putin fudul de ureche, e pierdut prin amintiri, vorbeste despre o alta în loc să te sărute şi uită să-ţi arate cât de mult te iubeşte.
Poate că se încâlceşte prin joaca inventată de tine, poate că nu te cunoaşte îndeajuns, dar sunt convins că te-ndrăgeşte şi că e doar al tău.
Poate că nici tu nu-i vorbeşti (fiindcă închei spunând că vei vorbi mai tare- adică să te poţi auzi şi tu)
Mi-a placut!!!

a fost luna plina cumva? ca nici la 4 dimineata nu dormeam.uite asa..apar muzele...in loc de mos ene.va multumesc.

Mereu incepe totul cu o joaca
O gluma buna parca te vrajeste
Si “muzu”-ncepe sa iti placa
Si-ai vrea sa-i fii alaturi in poveste


Nu la cuvinte simti fiorul
Cand glasul lui incepi s-asculti
Cand iti doresti sa cunosti zborul
Spre raiul pasilor desculti

Il certi, ca-l vrei cat mai aproape
Tacerea doare cand el nu-i
Si te trezesti strigand in noapte
Dupa un sarutat de-al lui

Ce-ncerc sa-ti spun sunt tot cuvinte
Mai bine tac sa nu strigi tu
Te recompun cum te cunosc in minte
Si ma transform in “muz”…sau, nu?

mereu ma surprinzi ...

deci dialogam in poezii

de ce n-am face-o?
Nu e un forum?

o,ba da....cel mai mult imi place cind te provoc sa scrii poezii

Si ce talent are si la poezii enigmaticul copil din Liviu, daca nu citeste la Junimea il bat...la cap normal, pana il conving,hihihihihi. Ar fi interesant sa dialogati in rima, ce spuneti? aveti curaj?

sa dialogam in vers Mara, fiindca Anca nu prea foloseste rima, iar eu la poezie sunt varza asa ca ma folosesc de jocurile de cuvinte

eu ce-am crezut?
ca-s...Mara ta.
hihihihihihihi,
ce altceva
puteam gandi?
Frumos Ancuta.

-

sa nu te mai iubesc
ar insemna
sa-mi "sinucid" sufletul
incet... si trist...

foarte mult mi-a placut poemul tau! cu toata admiratia ma inclin!!!

multumesc mult George

Ei, dar nu mai fi aşa de pesimistă. E adevărat că lumea s-a sălbăticit, dar mai este lumină destulă...muuuultă lumină...multă-muuultă

Modern Talking -- Angie's Heart

Vezi mai multe video din muzica

In suflet nu e voie sa fie intuneric oricat s-ar intunerici afara. hihihihihi.
Pentru ca sufletul nu apartine trupului, el e Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, asa ca Ancuto, cum spune Raul este multaaaaa Lumina

Snap- Colour of love

Vezi mai multe video din muzica

Bluemooooon, ce faci bluemooon? Când vii din tabără? Hai mai repede, să ne facem de cap pe forum

.

j

cind vin din tabara,promit si corecturile de rigoare.pupici la toti

Mi-e dor de tine, vino acasa mai repede,
mi-e dor de fetita mea
cu ochii de cafea
si zambetul de micsunea.

am raspuuuuns!!!!

semn de lectură și trecere cu drag

Despre ecouri:
cred că dacă ai vrea, ai putea aduce o notă de original în versurile tale. Ai melodicitate, o muzicalitate caldă, a la maniere francaise, dar mi-ar placea sa gasesc la tine si ceva mişcare bruscă, focul acela care se aprinde instantaneu când citeşti. Foloseşte cu îndrăzneală figuri de stil mai pretenţioase, că recuzită ai. Nu e de-ajuns să existe emoţia, fie că ne place sau nu, scrisul cere şi butaforie, şi cadru, şi subtext.

cu pace

multumesc,Silvia..dar..din pacate poezia mea nu cred ca va avea mesajul sau taisul vulcanic cerut de standardele viziunii actuale de ars poetica.

Perceptia este o simpla banuiala
Orgoliul din noi,ii vrea socoteala
Ferice de cel ce nu banuieste
Cand adevar in fata el primeste

ceea ce scriu aici sunt propriile mele ginduri.dar ,singurul om care are nevoie de ele sunt doar eu deci...de azi cred ca as prefera sa fiu un zero in propria mea casa .va salut cu drag.

Anca păi gândurile tale nasc poezie curată şi limpede şi nu doar tu ai nevoie de aşa ceva. Fiecare intepreteaza cum vrea şi fiecare are gusturile lui. Nimeni nu scrie pentru toată lumea. Eu am savurat multe poezii scrise de tine şi mi-au plăcut..mai ales emoţia care se degajă din ele..liniştitoare şi melodioasă. Poezia nu înseamnă doar metafore şi imagini cu subînţeles...sunt mai multe aspecte şi fiecare are câte ceva mai mult în comparaţie cu altceva. Asta e. Şi unii care interpretează pot fi subiectivi. Ştii că este o vorbă: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". Hai bluemooooon...scrie în continuare ca să nu rămână noaptea cerul mai negru decât trebuie. Avem nevoie de lumină de la tine

Anca, tu ai locul tău pus de-o parte printre noi.
A reacţiona astfel unor răutăţi gratuite nu face altceva decât să confirme acelei persoane că eşti slabă şi neînsemnată, ori eu te cunosc altfel.
Ai rupe o punte construită cu greu între tine şi lumea de aici şi n-ar folosi nimănui.
Şi eu am trecut prin astfel de clipe, dar mi-ar revenit dot datorită prietenilor care nu m-au lăsat să cad.
Hai, fruntea sus şi rămâi cum te ştiu!

Sarut mâinile! Anca ce faci unde te-ai ascuns aşa de mult timp? Bluemoooon, unde eşti bluemoooon? Hai că e gata concediul..hai înapoi pe forum să ne facem de cap

Anca, unde ești?????????????zi bună! și poate mai treci pe la noi: vacanța asta!!!! nu-i așa?

Buna Raul,Dorina,dragii mei prieteni.Inca putin si trecem marea.Ptr mine a fost o vacanta plina de peripetii de tot felul si cu bune si cu rele.dar o vacanta plina.aseara ascultam abba si am ramas placut suprinsa sa redescopar profunzimea melodiilor lor.si iata una din ele:

cum de asculti tu Abba că asta era pe vremea mea...fugeam de la Liceu, pe o ieșire flagrantă și secretă făcută în gard , și mergeam pe furiș la discotecă, un gup de copii nebuni.))sper să revii cu postări

buna seara,draga mea Dorina.am crescut cu abba.o ascultau ai mei.si de aici pina la a ma indragosti de muzica lor nu a fost decit un simplu pas.

Bine ai revenit Ancuta...si sa-ti fie de bine concediu

Mi-ai dăruit cândva...o floare.
o am și- acuma ,presata ,în jurnal.
Cum de-am păstrat-o doar pe ea,
dintre atâtea și-atâtea flori primite?
Cum de ma uit și azi la ea?
după atâtea și atâtea anotimpuri?

și ce-am sa fac cu-atâtea lacrimi
ce cad mereu pe floarea din jurnal
când știu ca Totul mi-e la tine
și doar o viata ne desparte?
Îmi rămân mie atâtea gânduri nerostite
ce ți le scriu și azi în pagini de jurnal
sperând ca undeva de dincolo de noi
Iți sunt Iubire.și ești mereu al meu.
.............................................

Are şi Puşkin o poezie cu aşa o temă..."Floarea" parcă îi zice..găseşte el o floare uscată într-o carte şi se întreabă oare cine cui a dat-o şi cum a ajuns în carte şi dacă el şi ea mai trăiesc.
"Cum de ma uit și azi la ea?
după atâtea și atâtea anotimpuri?" - aici ai zis-o.

da.si e real.

Sa te trezești dorindu-ma pe mine
sa adormi cu gândurile toate plecate către mine
sau cum te stingi de dorul unui cuvânt
nespus la timpul lui...


s-alergi în ani,nevrând nimic din jurul tău
sa arzi,sa simți durerea,dar sa nu mori
sa te otrăvești cu apa pura
s-adormi ...știind ca nu vei mai dormi deloc.

sa mori ,trăind în agonie
de a nu avea nimic, când ai pământul
sa-ți sapi mormânt ,și sa nu incapi în el
sa-ți lași un spațiu gol pe cripta,de frica gândurilor tale

sa plângi ,știind ca nu se poate
sa ai toate florile din lume
sa sa te stingi de dorul unei petale....
ce nu ți-a fost ,sa-ți fie data....

și nu-ți doresc sa simți
iubirea,cum mi-a fost mie data
s-o am,s-o simt,sa ma ucidă
sa-mi fie viata și blestem
s-o știu de-o veșnicie
s-o știu...ca mi-e sfârșit.

M-am ascuns astăzi de lume
într-un loc numai al meu
n-am vrut s-aud nici muzica
ce o ascultam mereu.

Mi s-a dăruit in suflet marea
In toată măreția ei
vroiam s-o am,o veșnicie
ferita de orice-i pe lumea asta.

M-am înfruptat din ale ei atingeri
și o simțeam pe pielea mea....a mea
purtând pe line și calde adieri
o viața-ntreaga ce încă n-a fost scrisa.

Îmi tremura cu totul inima în mine
când mi-am stiut-o încredințata
într-un albastru ancestral
ce i-am păstrat iubirea pura...

N-o auzeam chiar de-mi striga
mi-era dorința s-o iubesc
cu patima de muritoare
ce își cere clipa din mina unui zeu.

Si apa ei din miile de sufluri
ce-au strabătut-o în atâţia ani
m-a cunoscut dintr-o privire
A abandonat şi tainicul adînc
sa fie-n trupul meu...sa se găseasca.
-marea din privirea ta-

Să-mi spui mereu...iubite
cum ploaia din privirea mea...
cade peste tine.
sa-mi spui mereu ca ţi-a fost dor de ea
sa te cuprindă-n cald alint
cum aş face-o eu.

In viaţa noastră de dincolo
de tot ce-i trecător în lume
ne suntem lujeri imbraţisaţi de veacuri
sădiţi în inimi de cristal
învesniciţi de-un tainic legămînt.

mi-e totul drag...
sa îmi deschid pleoapele-n dimineaţă
când ştiu ca încă suntem o cunună
mi-e totul chin şi întuneric
cînd ştiu c-atîtea clipe ne despart.

...sa-mi spui mereu...
iubit drag al sufletului meu
ca-n trăirea ta,din fiecare pas
mă vei păstra flacăra vie
în tot ce-a fost...şi ce va fi.