Violeta Sabina Lazăr

Violeta Sabina Lazăr - Sezatoare literara la Bunesti

Bine ai venit Violeta in Universul Prieteniei !

Bine ai venit in Universul prieteniei, multumim pentru postare, speram sa te simti cu adevarat intre prieteni.

Vă mulțumesc pentru călduroasa primire

Labirintul vieții

Trăim cu toţii-n sumbra agonie,
Într-un cerc ce seamănă c-o sferă
Ce se învârte-n univers, în vrie
Şi viaţa ne-o luăm din atmosferă.

Aşa stăm, ca într-un labirint acustic,
Urmărind un ţel meschin, haotic,
Suntem făr' de scăpare-n întuneric,
Suntem barbari, într-un ţinut hipnotic.

Analizăm pe orişicine îndată,
Cum şi ce gândeşte uneori
Acuzăm, punând o neagră pată
Ce seamănă a ură, adeseori.

Încercăm cu toţii să urcăm
Pe treptele democraţiei noastre,
S-ajungem sus, apoi plecăm
Din ăst' ţinut mai sus la astre.


Puterea

Toţi muritorii vorbesc de aur şi safire,
Vor strălucirea lor în pietre nestemate,
Simbolul păcii îl pierd în nesimţire,
Chemate-n întuneric, suflete pătate.

Căci prea măreţi se cred, adeseori visând
Că-s zeii nemuritori pe-acest pământ,
Ce vor să facă printre oamenii de rând
O nouă ordine, ascunsă-n zăcământ.

C-o piatră poleită, ce pare-o nestemată,
Gândirea noastră vor să schimbe-ndată
Şi din dorinţa vagă, aprig controlată,
Acea putere vor să fie a lor, privată.

Orbiţi se-ndreaptă-ncet către infern
Şi singuri drumul şi-l croiesc către sfârşit,
Aspiră spre Olimp, că acolo zeul e etern,
Şi cu dorinţele macabre, se duc la asfinţit.

"Orbiţi se-ndreaptă-ncet către infern
Şi singuri drumul şi-l croiesc către sfârşit,
Aspiră spre Olimp, că acolo zeul e etern,
Şi cu dorinţele macabre, se duc la asfinţit."

Imi place poezia ta, e directa, si plina de durere pentru felul in care ne zbatem in viata sa urcam pe niste culmi imaginare.Strofa aceasta exprima inutilitatea acestor zbateri, te felicit, astept si alte poezii , cu drag din drag Mara.

Bună dimineaţa şi bun venit! Cu drag, Raul

In speranta unui loc in carnetelul dvs. odata cu urarea de bun venit va cer permisiunea pt. o invitatie la un vals de toamna cantat de concitadinul meu
[img]

Bun venit, Violeta!

Bine ai venit, tiza mea!
Loc bun ţi-ai ales.Vin şi eu în iarbă acuşi, până nu dă ploia toamnelor târzii peste noi!
Cu drag, Vio

Univerul prieteniei
bine te-am gasit,
tu esti firul sperantei
ce printre noi ai rasarit.

Va multumesc tuturor, ma bucur sa ma aflu printre voi, un loc al prietenie si al armoniei.

Volumul antologic AMINTIRILE VIEŢII 2011
iniţiat de poetul Mihai LEONTE

Sâmbătă 01 octombrie 2011, la Clubul Copiilor Paşcani a avut loc prezentarea volumului antologic AMINTIRILE VIEŢII 2011 iniţiat de poetul Mihai LEONTE. Alegerea poeziilor a fost lăsat la atitudinea elevilor.
Recitalul de poezii a avut loc în sala de spectacol al Clubului.
Din nefericire nu a fost posibilă citirea tuturor autorilor din volum, deoarece în sală se aflau şi foarte mulţi copii mici (2-6 ani), fiind prima zi de deschidere a anului şcolar al Clubului, copii trebuiau să ajungă în sălile de înscriere.
Am realizat câteva pliante unde au fost trecuţi toţi autorii din volum precum şi câteva poezii. Acestea au fost împărţite publicului.
Totul a fost organizat în timp foarte scurt cu sprijinul d-lui Gabriel Ciopraga director la Clubul Copiilor Paşcani şi a d-nei directoare adjunct al grupului şcolar Mihai Busuioc, Maria Petrovici.

Frumoasa initiativa...felicitari !!!
Ma bucur ca domnul Leonte are prieteni atat de devotati

Poveste de Crăciun

Era o noapte friguroasă şi toată lumea stătea în casă. Nimeni nu ieşea afară din cauza viscolului. Ningea atât de tare, încât ziceai că toată zăpada din cer va cădea pe pământ.
Era seara de Crăciun, seară plină de veselie şi fericire, când toţi copiii îl aşteaptă pe Moş Crăciun cu daruri speciale pentru băieţi şi fetiţe. În casele oamenilor fericirea plutea, iar mirosul cozonacilor şi al fripturilor delicioase aducea oamenii la masă.
În toiul iernii, un baieţel stătea în zăpadă, foarte trist şi necăjit. Tocmai atunci trecu pe acolo o bătrânică, îl văzu şi, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el:
- Bună! Mă numesc Marta. De ce eşti aşa de trist? Este seara de Crăciun şi în această seară toţi ar trebui să fim fericiţi! Copilul o privi cu ochii înlăcrimaţi, suspină adânc şi răspunse:
- Cum aş putea să fiu fericit, când toată lumea stă lângă bradul împodobit, cu mesele pline de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moşul niciodată, deşi am fost copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locuşor al meu? Aş putea să împodobesc şi eu o crenguţă de brad, ca Moşul să ştie unde să mă găsească. Mai bine pleacă şi lasă-mă să-mi astâmpăr singur amarul.
Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi şi îi şopti cu vocea caldă:
- Dragul meu, eu stau singură într-o căsuţă puţin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poţi să vii la mine! Tu îmi vei ţine companie iar eu voi avea grijă de tine. Am două bucăţi de cozonac şi un brăduţ frumos. Cine ştie, poate Moşul va şti că stai la mine şi... poate vei primi şi un cadou. Poţi să stai la mine cât de mult doreşti!
Copilul, surprins de cele auzite, rămase fără cuvinte. Nimeni nu îi mai spusese aşa ceva. Deodată, îl cuprinse un fior.. Nu ştia prea bine ce înseamnă asta, dar nu era un fior de groază sau frică, ci era unul de fericire, ceva ce nu mai simţise niciodată.
- Este cel mai frumos cadou pe care-l puteam primi. Nici nu ştiu cum să vă mulţumesc!
Ochii băiatului străluceau de fericire, de parcă nici nu mai simţea gerul iernii. Bătrâna îl luă de mână şi porniră grăbiţi spre casă. Când ajunseră, femeia îi încălzi puţină apă să facă baie şi pe urmă îi dădu să mânânce o farfurie de supă şi două felii de cozonac. După ce termină de mâncat, copilul stătea şi se uita lung pe geam…
- La ce te uiţi dragul meu? întrebă bătrâna.
- Vreau să-l văd pe Moş Crăciun! N-am să dorm toată noaptea, dacă trebuie.
Nevrând să-l supere, bătrâna îl chemă lângă ea şi îi spuse:
- Stai aici lângă mine! Îl vom aştepta împreună pe Moş Crăciun.
Băiatul se aşeză lângă ea, dar, cum era obosit, lăsă capul în poala ei şi adormi îndată. Bătrâna vroia să-i facă o surpriză, aşa că începu să caute un pulovăr mai gros prin dulap, căci rămăseseră câteva haine de la nepoţi. Îl împachetă frumos şi îl puse sub brad. Nu mai stătu nici ea mult şi se întinse lângă băiat şi adormi.
În tot acest timp, Moşul, împreună cu spiriduşii, porniră prin lume cu sania trasă de reni, să împartă daruri la copii. Nu întâmplător, ei văzură şi auziră totul despre acest copil. Când ajunseră deasupra casei lor, Moşul îi şopti lui Rodolf:
- Să opreşti pe acoperişul acela! Acolo stă un copil foarte cuminte. De astăzi înainte vom veni în fiecare an să-i aduc câte un cadou. În toţi aceşti ani, el a crezut în mine şi de acum înainte îl voi răsplăti în fiecare an. O voi răsplăti şi pe bătrână, pentru că are un suflet atât de mare…
Băiatul se trezi dis-de-dimineaţă şi o întrebă pe bătrână:
- Oare a fost Moşul? A ştiut oare că sunt aici?
- Nu ştiu dragul meu. Du-te şi te uită sub brad! Poate a trecut şi ţi-a lăsat ceva. Băiatul se duse degrabă să se uite şi mare i-a fost uimirea când a găsit cadourile sub brad:
- A venit Moşul, a venit Moşul!
Bătrâna începu să zâmbească, dar când se uită sub brad, văzu trei cadouri. Ştiind că ea pusese doar unul sub brad, rămase foarte surprinsă. Două cadouri erau pentru băiat şi unul pentru ea…
- Vai de mine, dar cum este posibil!? Hai să le desfacem să vedem ce este!...
În unul era pulovărul, pe care îl împachetase ea, unul era plin cu dulciuri şi jucării, iar al treilea era plin cu alimente şi, alături, o felicitare pe care scria: ”De la Moş Crăciun, pentru cel mai minunat copil şi pentru cea mai darnică bunică.”

Crăciun Fericit !

O lacrima mi-a picurat
Pentru bunica si baiat
Si cand povestea s-a sfarsit
Si pentru cel ce-a povestit
Insa pe nimeni sa nu mire
Lacrimi erau,insa de fericire

Imi face o deosebita placere sa o întâlnesc pe acest site pe tânăra poetă din Paşcani Violeta Sabina LAZĂR.
Muncind în lumea copiilor sunt sigur că ne va aduce poveşti din această mirifică lume.
Un merit este şi al Asociaţiei Universul Prieteniei din Iaşi de a o primi in acest areal literar de excepţie.
Distinsa Rodica RODEAN este un descoperitor de talente.