Rodica Diaconu

In fapt atunci când începem să scriem , cu mai multă sau mai puţină pricepere NE LĂSĂM INIMA SĂ VORBEASCĂ , iar noi doar aşezam pe hartie ceea ce ea ne dicteaza.
Personal, nu sunt foarte iscusita în a scrie , însa de cele mai multe ori când am simţit nevoia să o fac am făcut-o pentru că probabil inima mea era undeva la “supraplin”, fie de bucurie, fie de necaz.
Cred ca ceea ce rămâne în mintea acelora care parcurg rândurile scrise ale semenilor este de fapt un soi de cunoaştere a celui care şi-a asezat iubirea , incertitudinea sau necazul pe o fila .
Îmi place mult să citesc şi întotdeauna când parcurg o poezie , proză ori un articol banal mă plimb prin sufletul aceluia care semnează, ori cutreier prin locul si esenţa acţiunii din lectura.
Mare pierdere este pentru noua generaţie lipsa preocupării pentru citit . Constatăm cu fiecare an ce trece, că oamenii nu mai doresc să comunice direct, că lipsa de încredere creşte, iar valorile promovate sunt acelea moderne, bazate pe o cunoaştere artificiala şi lipsita de afecţiune ori consideraţie . Instalarea egoismului şi a orgoliului , a unei autoevaluări lipsite de valori tradiţionale ne transforma în indivizi vanitoşi şi superficiali.

DE STAI ŞI-ASCULŢI FORFOTA LUMII,
UN STRANIU GÂND TE-APASĂ:
LA CE OARE-I BUN AZI CURAJUL ,
CÂND LUMEA TOATA-I LAŞĂ!
.....................................................
DE-AŞ PUTEA, AŞ JUDECA,
DAR NU AM AŞA PUTERE,
POT DOAR BUNĂTATEA MEA
S-O OFER FĂRĂ A CERE.
FIRESC
Tu, crezi în lumină?
Crezi că-i ceva sfânt?
Ştii că soarele suspină ,
Când priveşte pe pământ?
Eşti tu, oare înţelept?
Simţi a soarelui căldură ,
Când atinge al tău piept
Şi din el nimic nu fură?
Ştii tu, oare ce-i durerea?
Te-a cuprins acea trăire,
Când să-ţi pierzi mângâierea;
Ai fost uitat de iubire?
Nu, nu ştii tu ce-i tristeţea,
Chipul tău naiv priveşte,
Şi uita că tinereţea,
E frumoasă , dar sfârşeşte.