George Gîtlan

îngheţată cu de toate

miroşi a măr copt
te topeşti în gură
îmi stai pe vârful limbii

un fel de venus
sculptată-n ciocolată
pe soclu de caramel

vanilie cocos lemon tree

aroma ta şi gustul
mă-mbată de plăcere
numai gândul

ameţitoare stare
vis plutire zbor

deasupra unui cuib de idei

bine ai venit, George!
la următoarea postare accesezi de sus ,,postreplay,, și așa mereu, astfel textele se adună pe pagina ta.
cu tot dragul, dorina

ohh, merci frumos de ajutor, chiar aveam nevoie! sunt nou pe site si inca nu m-am familiarizat cu motoarele de operare. merci frumos!!! (sper ca am postat cum trebuie!)

Superba poezie, bine ati venit in Universul prieteniei, acolo de unde nu ati fost plecat nicicand, mi-ar placea sa citesc un eseu cu aroma de cafea cu migdale si scortisoara, cu drag din drag Mara.

da.e bine. te mai asteptăm , îmi place poemul...ce mai face Ada, ce mai fac ceilalți...tu ții legătura cu ei. așa am înțeles.
transmite-le salutări din partea mea.cu drag

sunt ok cu totii, merci frumos de intrebare! (normal ca tinem legatura doar suntem un cenaclu) voi transmite salutarile tale Dorina. bucuros de regasire!!!

Mara draga, spune-mi pe nume te rog. asa isi spun prietenii nu?! merci frumos!!!

am trasmis salutarile tale. te-asteptam pe Lira21 Dorina!

ştii cum eşti tu?
ca o moarte!

o moarte care nu mai vine să mă ia
să mă ducă cu ea acolo departe
te tot aştept cu zilele îndesate-n sac
pregătit de marea călătorie

pentru drumul ăsta învechit de aşteptări
mi-am cumpărat tălpi noi
nesărutate încă de buzele pământului

mă gâdila deja gândul ideea şi cu-vântul
şuierând printre coastele mele uscate
a pustiu...

Bine ati venit domnule George Gîtlan in acest mic si totusi uriaş Univers al Prieteniei
Va multumim pentru minunatele versuri

Si o indicatie tehnica....e mai simplu ca la urmatorea postare sa cautaţi in josul paginii acea casuta deasupra careia scrie RASPUNS RAPID...postati acolo

Intrati pe numele dvs...si nu dati niciodata new topic

doar George, pt. toata lumea, rog mult! merci frumos doamna Rodean! am luat nota si voi retine cele spuse de d-voastra. o incantare sa ma aflu printre atatia oameni deosebiti! ma inclin!!!

acord sentimental (Lira21)


te agiţi în mine
ca o stea care nu-şi mai găseşte locul pe cerul alb
îmi ceri să te adorm legănată între două gânduri
la marginea abruptă a minţii mele
unde se sinucid ideile perechi
în numele unei iubiri pentru totdeauna

Salut, prietene, şi bun venit! Raul

adresându-mă ţie (lira21)

de vrei să te scalzi în ape limpezi
să-ţi răcoreşti neliniştea tulburându-mi tăcerile

apleacă-ţi gândul şi ascultă undele
prefigurate din adâncuri lovind în stâncile tale
surde la ţipătul pescăruşilor de zbor frânt

iar dacă ai s-auzi cum se zbat în mine
aripi legate cu fire de nisip
să-mi împrumuţi un colţ de cer

acolo o să-mi îngrop în rugăciuni
timpul rămas

merci frumos de primire Raul! onorat de prietenie!!!

botezându-te "a mea" (Lira21)

te privesc obsesiv îmi mestec
ochii căzuţi din cerul gurii
măsurând cu limba distanţa de un cot

ca un emoticon înfierbântat instant
doar cu un singur chiţăit de mouse

sunt incapabil să mai văd altceva
asta dacă mai există şi altceva în afară de tine
dar simt

simt cum îmi tremură gândul
ideea apoi cuvântul şi toate degetele mâinilor
cu care te-aş fi atins nesfinţito

somn bizar (Lira21)

îsi face loc
printre încheieturile zilei
se strecoară în taină
şi dă cu mine de toate visurile
peste care mă preling ca un ochi spart
cu genele scuturate de lumină
sfredelind a nimic
întunericul

explozie solară (Lira21)


îţi e uşor să fii frumoasă
cum îi e vântului să bată
din orice punct cardinal
mă biciuie acelaşi dor
dar gândul că şi mâine
va fi un astăzi pentru noi

îmi spune că merită supliciul
şi parcă nu mai simt
cum taie în carne vie biciul

tac mort aştept colacul
într-o zi de sâmbătă...

pt. cine are nevoie de putin ajutor:

http://srv.diacritice.com/

este un program care te ajuta sa pui diacritice pe text, in doar doi pasi.

semn de trecere cu drag. poeme pline de profunzime .citesc

merci frumos suflete!!!

şi totuşi te iubesc!

ce gânduri
ce idei
ascunzi sub zâmbetul tău tainic
monalisă

tu nu ştii oare
de la zei
c-a noastră inedită dragoste
e interzisă?

atâtea veacuri puse
istorie între noi!



Uploaded with ImageShack.us

Faină rima "Monalisă" - "interzisă". Atâtea veacuri puse istorie între voi şi totuşi e aproape Monalisa, ca şi când veacurile au dispărut

Oare
ce suflet
nu ar fi in stare
sa iubeasca
al Monalisei zambet?
Superba poezie, cu drag din drag Mara.

Raul, Mara, merci frumos!!! (ma mai joc si cu rima din gand in cand)

(un cer mai departe)

te-ai ascuns
în umbra serii
eşti mai departe
cu un cer de mine
dar zâmbetul tău strălucitor
te-a dat de gol
în noaptea grea
albastră stea
tu nu ştii
că pe portativul vieţii mele
eşti cheia sol
şi că toate simfoniile lumii
se deschid începând
cu tine?



Uploaded with ImageShack.us

Fericita stea
ce straluceste
pe cerul din inima ta.
Lumina ei te linisteste.

merci frumos Mara!!! [hug]

Draga George,
Am citit parte din creatiile tale si m-au impresionat sincer.
La varsta ta consider ca nu-si au locul idei funerare.
Cauta mai mult optimism in ceea ce creezi.
Cu sincere ganduri iti doresc numia bine,
Mihai LEONTE

merci frumos maestre!!! (asa mi-a dictat la momentul respectiv "sursa")

(colorând o linişte albă cu sunete nuanţate pe fond nocturn)

îngheţată cu de toate
te topeşti pe limbă în culori ţipătoare
astupând urletele colocatarilor de vis-a-vis
somniaci frustraţi că n-au şi ei
îngheţată cu de toate şi arome variate
în culori strigătoare
să spargă liniştea zidită între pereţii lor şi-ai noştri
cade surd tencuiala

şşşşşt...
acalmică clipă

doar cărămizile mai vorbesc între ele
şoptind printre rosturi
câte ceva despre o Ană şi mai ştiu eu care meşter
cu numărul zece care-i şi întrece apoi...

fulgere-trăznete
se dezlănţuie din nou furtuna...

o dezlănțuire a ideilor frumoase. semn de trecere cu drag

botezându-te "a mea" (Lira21), mi-a plăcut !!!

deşi aş înlocui nesfinţită cu nesimţită, ca să clocotească emoţia !

vers și revers
(fără nicio preparație)

pentru fiecare lacrimă
ar trebui să existe undeva acolo
câte un zâmbet

pentru fiecare strigăt
un răspuns
la capătul fiecărui vis
o împlinire
s-aștepte cu brațele deschise
gata să îmbrățișeze
realitatea

pentru fiecare eu
să existe undeva acolo câte-un tu
numai al meu

bine v-am regasit!!!

înmulțind cuvintele la doi

nu știu de ce
dar întotdeauna noaptea
mi s-a părut prea mică în comparație cu
cât de mult ne iubim noi
dimineața ne prinde mereu din urmă

doi melci își beau cafeaua împreună
fac dragoste pe-o frunză de nu știu ce
și privesc cum crește iarba
mai înaltă decât casele lor abandonate
mai încolo de timp într-o noapte

noaptea nu știu de ce
mi s-a părut întotdeauna prea mică
lumina zilei
ne înghesuie trupurile unul în celălalt
până devenim un singur suflet
o singură suflare respirată dintr-un cuvânt
până la ultima literă

cu aripa întinsă
knock knock ...

 primește-mă în tine
ca pe un homeless surprins
de frumusețea ta în plină stradă
udat de ploi uscat de vânt
cerșind la colțul milei tale
o mângâiere caldă un cuvânt
la marginea tăcerii pe buze
șoaptelor le cresc aripi
iar zborul nu mai e de mult  
doar un vis aruncat în albastru
ca o piatră plată țopăind
de două-trei ori pe oglinda apei
și-apoi bâldâbâc...

Bine ai revenit ca sa ne incanti cu minunate creatii!

Multumesc pentru prezenta ta la evenimentul de la Bucuresti...a fost o surpriza cu adevarat placuta sa te cunosc.

placerea a fost de partea mea doamna Rodica Rodean!!!

în stradă

mi-am lăsat inima s-aștepte
pe-o bordură lângă trotuar
poate într-o zi te vei opri chiar tu
să o prinzi de mână și s-o treci strada
ca pe un orb căruia
i se arată totul în alb-negru
lumini și umbre umbre și lumini
cine dracu a inventat culorile
semafoarele
și mașinile astea ucigașe de oameni
niște fiare la propriu și la figurat
mersul pe jos este atât de sănătos
să simți cum întreg pământul cât e el de mare și de rotund
îți respira sub tălpi
mai ales când mă ții tu de mână e chiar frumos zău
crede-mă pe cuvânt
pe litere dacă nu
pe bordură
lângă trotuar
acolo mi-am lăsat inima
și-așteaptă...

Status quo

strada mea
ți-a învățat pașii pe de rost
ca pe o poezie
fiecare vers
mi te aduce mai aproape
cu un gând căruia
îi cresc aripile până la tine
zborul capătă forma
unui vis împlinit deja
în brațele tale
raiul pe pământ
nu e doar o metaforă
e stare de fapt

cândva

într-o zi o să te iau de mână
te voi purta pe toate drumurile alea neasfaltate
din inima mea

încă mi-e teamă să știi
mi-e teamă că o să-ți scrântești gleznele
nesărutate împotriva gropilor nesemnalizate
corespunzător

pentru rănile pământului nu există încă un indicator
dar împreună putem inventa unul
îl vom înregistra la O.S.I.M. cu titlu de proprietate comună
și nicio gleznă nu va rămâne nesărutată
nicio stradă neumblată în ziua aceea
cu tine de mână

adevăr îți spun că într-o buna zi noi doi
vom reinventa mersul pe jos...

nu trageți

nu trageți în fluturi
mor oricum prea devreme

zilele lor sunt numărate
convertite în zbateri de aripi
și flori de câmp

așa miroase viața
moartea are gust de praf
de pușcă…

 " />

Semper fidelis  
 
Întotdeauna credincioasă poeziei, (aș spune) Renate Müller, autoarea acestui volum de versuri intitulat,  ,,Semper fidelis”, ne invită în universul său liric începând chiar cu primul poem din carte numit sugestiv, Așteptare /  Am îndrăznit să deschid / ușa ce ne desparte /  rezemată de peretele timpului / te aștept. Odată deschisă această ușă, de dincolo de ea  ni se revelă poezia, îmbrăcată în cuvinte atent alese de autoare, a cărei scriitură nu este deloc străină publicului cititor de literatură online, aceasta fiind o prezența cunoscută în sfera site-urilor literare de actualitate.  Constrânsă de muză poeta se predă în scris, Subjugare / mă supun vieții / aflându-mă în afara timpului meu / îmi plimb / gândurile legate de ațe / cum își plimbă alții câinii în lesă. Uneori artistic, alteori contemplativ, versul său (preponderent  introspectiv) atinge profunzimi ce trădează un intelect ascuțit, educat, cultivat cu exercițiul lecturii. Învăluită în noapte / întunericul / mă urmărește / cu ochi pătrați. // îmi țin / răsuflarea în frâu / să nu alerge / să n-ajungă / înaintea mea / la tine. Veșnic îndrăgostită și Semper fidelis cuvântului, Renate Müller.
 
George Gîtlan.  Noiembrie- 14- 2013.

Gioconda veritas

cel mai frumos veșmânt al femeii este însăși goliciunea ei.

lui da Vinci
i-ar fi înnebunit culorile în vârful pensulei
ah dacă te-ar fi cunoscut
te-ar fi pictat pe toți pereții
și domurile catedralelor ridicate în inima lui
pentru câte-o madona cu sânii plini
dând pe-afară din decolteul adânc săpat
de privirile amorezilor excitați
la prima vedere
o Gioconda veritas
unicul meu adevăr este frumusețea ta
restul e minciună

Uneori, poezia se naște din disperarea de a exista, iar pentru asta,
în disperarea lui, poetul e gata să-și dea și ultima suflare de cuvânt.