LANSARE ŞI PREZENTARE DE CARTE LA CONSTANŢA-29 SEPT 2011

Săptămâna aceasta, pe 29 septembrie a.c., în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan.N.Roman” Constanţa a avut loc lansarea unei cărţi inedite, intitulată, „Un liceu la malul mării” a scriitorului constănţean Aurel-Avram Stănescu. Volumul apărut sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei Iaşi este dedicat tuturor generaţiilor de absolvenţi ai liceului „Mircea cel Bătrân” de la malul mării. În cadrul aceluiaşi eveniment editorial, scriitoarea Violetta Petre şi-a adus la Constanţa, în oraşul natal, trei volume de poezii, şi anume, „Poeme violete” „Dincolo de cer” apărute în 2010 şi „Pianină violetă” apărut în august 2011, pentru publicul constănţean.

Romanul „Un liceu la malul mării” a scriitorului Aurel-Avram Stănescu a cunoscut lumina tiparului, anul acesta, la doi ani distanţă de la apariţia online a cărţii. Lansarea volumului a avut loc în prezenţa familiei, a rudelor, a foştilor colegi de la Liceul „Mircea cel Bătrân”, promoţia 1969 precum şi a prietenilor apropiaţi. Printre invitaţii de onoare prezenţi la eveniment s-au numărat, Rodica Rodean, preşedinta Asociaţiei „Universul Prieteniei” Iaşi, scriitoarea Floarea Cărbune, Amelia Magori, membră a Cenaclului „Mihail Sadoveanu”, Centrul Militar Constanţa alături de preşedintele Ligii Scriitorilor din România, filiala Constanţa.

În deschiderea evenimentului editorial, directoarea Bibliotecii Judeţene, Adriana Gheorghiu a subliniat sinceritatea şi sensibilitatea cu care a fost scrisă această carte. Volumul „Un liceu la malul mării”, prefaţat de scriitoarea Doina Berchină şi apărut la Editura PIM, Iaşi prezintă năzbâtiile din liceu ( liceul „Mircea cel Bătrân”) ale unui tânăr elev pe nume Stani, sau Laur, cum i se mai spunea, printre colegi. Romanul face o incursiune pe coridoarele timpului până în adolescenţa sa, marcând peripeţiile vremii de atunci, celebrul costum bleumarin cu număr personalizat de identificare sau nelipsita matricolă de pe mâneca stânga ca accesoriu vestimentar obligatoriu pentru fiecare elev de la acest liceu. „Scriitorul manifestă o minuţiozitate de bijutier când face portrete. Sunt surprinse până în cele mai mici detalii figurile foştilor colegi, nume de profesori, fosta dirigintă, care i-au marcat viaţa”, a ţinut să precizeze scriitoarea Floarea Cărbune.

Deşi, la prima vedere pare a fi un roman autobiografic, de fapt în fiecare capitol al cărţii se regăsesc atât adolescenţii de altădată cât şi cei de astăzi. Pentru scriitorul Aurel-Avram Stănescu, Liceul „Mircea cel Bătrân” este „ acea clădire uriaşă cu zidurile extrem de groase îşi arăta temeinicia, de multe ori copiii îi spuneau Bastilia dar orice clădire poartă amprenta oamenilor care vieţuiesc în ea şi niciodată nu a avut motive s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptăţeau”. Cu multă emoţie în glas, scriitorul Aurel-Avram Stănescu ne-a spus cum a început această carte „ M-am apucat să scriu la ea din 2007. Am spicuit din jurnalul meu cu amintiri şi am reuşit să-mi aduc aminte. Cartea o dedic seriilor întregi de adolescenţi care au absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân”.

Scriitorul Aurel-Avram Srănescu s-a născut în anul 1950, la Constanţa. A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Studiile universitare şi le-a făcut la Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Maşini şi Utilaje. În palmaresul său literar se regăsesc o serie de colaborări cu diferite publicaţii electronice, precum, Ecoul, Cetatea lui Bucur, Singur, Confluenţe româneşti, Armonia, Răsunetul. În presa scrisă a debutat în ziarul „Cuvântul liber” din Târgu Mureş cu eseuri, poezii, articole. În prezent, activează pe diferite siteuri literare. Alte volume de proză publicate: „Adevărul dintre noi”, „Între râmnice, Antologie de Constantin Marafet”, „Amprente temporale”.

Pe 29 deptembrie 2011 a avut loc la Biblioteca Ion N Roman din Constanța o lansare de cu totul deosebită organizată de Asociația Universul Prieteniei din Iași, doi scriitori nu foarte celebri și-au lansat volumele. Aurel Avram Stănescu și Violetta Petre s-au întâlnit cu colegi, prieteni și admiratori pentru a le vorbi de cărțile lor de suflet și pentru a da autografe tuturor celor prezenți.

Aurel Avram Stănescu a fost primul care a vorbit de cele două cărți ale sale: “Un liceu la malul mării” și “Adevărul dintre noi”, editate la editura PIM din Iași anul acesta. Primul volum este un roman autobiographic, chiar dacă autorul nu recunoaște acest lucru, el descrie adolescent sa și a celor din ziua de astăzi. Romanul este scris gradual, începe cu primul an de liceu și continua cu ceilalți ani până la facultate. Acțiunea se petrece la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, unde autorul a învățat timp de patru ani. Pentru a vă stărni curiozitatea pentru acest roman vă prezentăm doar prefața cărții.

“În şcoală fusese poreclit Aşchiuţă. Pe drept cuvânt. Era subţirel, fragil, agil… o sfârlează. Curios şi ambiţios, aşa cum veţi putea descoperi în această carte, pe care aţi ales să o citiţi. Şi bine aţi făcut !

Autorului, băieţii care jucau fotbal în bazinul îngheţat peste iarnă, din faţa Teatrului constănţean îi spuneau, prescurtat, Stani şi cine ar fi bănuit că în adolescenţă, năstruşnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am ştiut deşi lucram la revista şcolii şi frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeşă, pe care elevii o sorbeau din priviri.

Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci şi cât de îndrăgostit avea să fie mai târziu de respectiva perioadă de viaţă, cu o memorie de invidiat a întâmplărilor, profesorilor, orelor, reuşitelor, eşecurilor, prietenilor şi neprietenilor.

Ca şi noi toţi, Stani a păşit încrezător în viaţă. S-a pus pe treabă. Presupun că a făcut armata şi apoi stagiul de trei ani, absurd şi umilitor, la care am fost obligaţi, indiferent de domeniul în care ne pregătisem. O perioadă a lucrat la Canal. S-a însurat. A făcut copii. I-a aşezat la casa lor. A plătit taxe şi impozite. A contribuit din plin la dezvoltarea societăţii. Într-un cuvânt şi-a făcut, cu vârf şi îndesat, datoria.

Despre cei născuţi la malul mării se spune că au o nelinişte, o nerăbdare, un freamăt în plus faţă de alţii. Asta pentru că se trezesc cu un orizont nemărginit(vorba poetului) la picioare, încă de la începutul existenţei lor.

Faptul obligă fie la visare, fie la înţelepciune. Ceva îi macină în interior. Un dor de ducă, o nevoie de a şti, de a înţelege şi a exprima, o dorinţă de a face… un sentiment al puterii de a privi şi a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar şi o corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îţi este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucişat pe faleză… toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng.

O întorsătură oarecum neaşteptată, în drumul vieţii, dar mai curând o formă de revoltă în faţa destinului, care nu se vedea mai repede împlinit l-a aşezat pe Stani în faţa calculatorului şi i-a acordat timp să scrie.

Din sacul burduşit de trăiri, observaţii, emoţii, vorbe şi fapte ale trecutului au început să ţâşnească una câte una, imagini suculente de viaţă.
Acum un an sau doi, când mi-a trimis spre lectură un text, i-am spus cu entuziasm că e vorba de literatură autentică. Mă gândeam ca e victorie şi dacă scrie numai pentru el. Dar Stani nu avea nevoie de confirmări. El ştia foarte bine ce are pe dinlăuntru şi ce are de gând, şi ce poate. El voia mai curând să afle care e drumul cel mai scurt, mai direct şi mai sigur spre alţii. I-am spus câte ceva, fără să am de fapt o reţetă, fără să ştiu în fond secretul. Calea a descoperit-o singur. Are prieteni şi cititori pe Internet. Se manifestă critic, atunci când este cazul, faţă de încercările neizbutite ale altora, scrie cu uşurinţă.

Cu cea de faţă are deja două cărţi publicate.

Susţinerea editorială îi vine de la Iaşi, patria de suflet a literaturii.

Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Şi nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme”, scrie Doina Berchină. “Am avut senzația că citesc un roman 3 D”, a spus scriitoarea Floarea Cărbune.

Despre a doua carte “Adev[rul dintre noi”, autorul spune: “Când a venit rândul să mi se editeze volumul, ştiam că am nevoie de un critic literar. În general eram neîncrezător că voi găsi acea persoană, necunoscând pe nimeni din această categorie de literaţi şi, să-l rog să mi-o descrie în câteva rânduri. De aceea îndrăznesc să-mi fac singur apologia… puţin critica şi mai ales exegeza cărţii mele! Desigur acest episod denotă neseriozitate din partea mea dar nimic nu este mai important ca reducerea costurilor! Nu vreau să câştig de pe urma scrisului şi de aceea am găsit o editură serioasă, ieftină, corectă, tolerantă şi vă încerc perspicacitatea cu proze scurte, atent dozate iar restul îl găsiţi pe Internet. Norocul meu este că am fost inclus într-un orizont, ‘’Universul Prieteniei’’ din Iaşi! Nu-mi place să mă socotiţi printre mâncătorii de hârtie şi băutorii de cerneluri aşa că n-am scos o ediţie mamut şi vă invit să îndrăzniţi… click pe Google, şi nu trebuie să daţi niciun ban! Elitele sunt create artificial în toate domeniile… treabă de educaţie, pregătire şi bani ! Segregaţia claselor se cultivă şi stă la baza oricărei orânduiri. Fiecare comentează cum percepe situaţia dată… o prietenă veche m-a caracterizat în câteva vorbe:

- Tu eşti Marin Preda din Constanţa! Bineînţeles, asemănarea, cu marele scriitor, m-a flatat dar am considerat că e injust să fiu comparat cu el. Există modestie în fiecare iar eu, nu tind să-l ajung pe marele maestru.

Această carte nu este scrisă pentru toţi, nu poate fi înţeleasă de cei care nu vor s-o priceapă. Este numai pentru cine are răbdare, puţină bunăvoinţă, nu este atât de rafinat sau cultivat şi, face parte din marea masă a muritorilor de rând… ca şi mine. Am mulţi amici ce nu-şi amintesc cu plăcere liceul… am încercat să le schimb opinia şi acei ani îi consider cei mai frumoşi. În creaţia mea, întâlnim mecanismul percepţiei existenţialismului subconştient, frust, de vagă provenienţă kafkaniană dând uneori o mai larga înţelegere cuvintelor şi sensurilor, neevitând deseori fantezia absurdului prin exprimări largi, alese intenţionat, aplicând în general nuanţat, existenţialismul faptic, apropiindu-mă mai mult de ilustrul Dino Buzzati bineînţeles, păstrând distanţele faţă de aceşti titani ai literaturii.

Gândul mă duce departe, în subsidiar, la izvoarele creaţiei trecând graniţele permise în lumea nevrotică actuală, hrănindu-şi inspiraţia din propria cenuşă aruncată ca un îngrăşământ amniotic de spectacole ireale. Convingerile mele pestriţe îşi varsă fluidul stelar ferit de vedenii şi angoase păguboase.

La originea forţei creatoare stă însăşi realitatea covârşitoare sedusă cu soluţii neaşteptate, de o simplitate bizară, nu neapărat ieşite din comun, fără ornamente dar adânci şi nu-ţi dai seama că s-au inoculat în limbajul de zi cu zi, apropiat impresionismului pictural. Suliţele ce se înfig în personaje sunt reale, mortale şi ating deseori o clasă până de curând intangibilă. Psihologia personajelor nu este căutată, ea rezultă din acţiunile lor; adesea orizontul semantic completează într-un ansamblu de cuvinte înfăşurat într-o strânsă corelaţie de sens, redefinind limitele. Umorul delicat, englezesc, inclusiv cel indiscret poate pe undeva desuet(poate dar, eu nu cred că e încă desuet) este prezent la congruenţa incitantă a sentimentalismului cu absurdul utopic şi râsul fără bariere, fără oprelişti, sănătos cum există numai în viaţa noastră; în rest îmi pare totul o luptă inutilă, fără sens, ilogică chiar stupidă hărţuindu-ne până la prăbuşirea finală. Firul epic este ţesut departe de confluenţa şi influenţa stabilitei ordini literale, dictat de însemnata elită literară atât de intolerantă şi implicit exclusivistă. Acest text l-am scris înainte de apariţia providenţială a domnului Constantin Marafet, care mi-a spulberat unele convingeri şi a scris o postfaţă atât de minunată încât vă scuteşte de efortul de a-mi citi cartea! Vor mai urma şi alte povestiri dacă o vrea bunul Dumnezeu!”, a spus Stănescu Aurel Avram

Doamna Violetta Petre a lansat trei albume: “Poeme violete” și “Dincole de cer” editate în 2010, iar “Pianina violetă” în 2011 și este dedicate fiicei și soțului autoarei. Toate cele trei volume sunt editate la Editura PIM din Iași. Cele trei cărți sunt volume de poezii pe care scriitoarea la sxcris cu multă dragoste. “Iată, că am trăit să văd şi această minune:Iaşi-ul vine la Constanţa...E magic , ca un vis din care nu mă trezesc încă, şi deşi am primit afişele şi invitaţiile de la Rodica , deci ceva concret , pipăibil...eu nu mă pot încă obişnui cu trăirile pe care le încerc în faţa acestei provocări de suflet...Braţele mele aşteaptă sosirea invitaţilor de onoare, care , din păcate s-au cam împuţinat din motive obiective. Mi-ar fi plăcut să îi am alături pe Emilian Marcu şi Horia Zilieru! Mi-ar fi plăcut să fim în formaţia de la Câmpulung!

Am visat în fiecare clipă derularea evenimentului, dar, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă... Sper ca gândurile mele, dragostea şi poezia mea să atingă cu aripa frumosului audienţa din aula Bibliotecii unde va avea loc această întâlnire de suflete iubitoare de frumos...Zâna cea bună, Rodica Rodean, căci ea a avut bagheta magică şi o are încă, mi-a adus încă o bucurie, încă o împlinire, încă un vis la care nici nu speram acum câtva timp...Nu pot să-i mulţumesc! E prea simplu şi banal, dar pot să-i spun că mi-a schimbat viaţa...şi nu e puţin lucru...asta nu se uită niciodată! Vei fi lângă sufletul meu, mereu!”, spune Violetta Petre. Pentru a vă strârni curiozitatea și ai procura cartea contănțencei Violetta vă dăm citirii o poezie din cărțile scrise de dânsa.

Vio, mereu cu dragoste!



Mi-aduce Iaşi-ul cărţile la mare,

Le-aşterne pe nisipul argintiu

Să se mai coacă înc-un pic la soare,

Cât încă nu se-ntunecă-a pustiu.



Şi paşii mei uitaţi pe la Copou,

Doar urme se mai văd pe lângă tei.

Din când în când eu voi veni din nou

Să mai privească cerul ochii mei.



Un colţ de cer pe unde Sadoveanu

Visa cu Eminescu-ntr-un poem,

Junimea să-i adune cu toptanu

La Conu' Sadoveanu unde gem



Pe dalele de piatră şi-n grădini

Atâtea convorbiri de duh şi har,

Udate cu o lacrimă de vini

Şi cu un vin de ţară şi ce dar



Primesc eu astăzi de la Iaşi-ul meu!

Mi-aduce cărţile să le botez la mal.

Cu mine -acolo va fi Dumnezeu

Şi versul meu în spuma unui val...

La eveniment au mai participat: Președintele uniunii scriitorilor filiala Constanța, Rodica Rodean Președintele Asociației Universul Prieteniei din Iași, cei care s-au și ocupat de lansare, doamna Adriana Ghiorgiu, directorul Bibliotecii Ioan N Roman din Constanța și mulți prieteni ai celor doi autori. Sperăm că v-am stârnit puțin curiozitatea și o să procurați aceste cărți pentru că trebuie neapărat să le aveți în biblioteca voatră.

SURSA

http://stiri.infopress.tv/cultura/1869-aurel-avram-stnescu-i-violetta-petre-i-au-lansat-crile-la-biblioteca-ioan-n-roman-din-constana.html