Camelia Constantin

...si puterea de a intelege ca Dumnezeu ne-a creat IUBIRE, ca fiecare din noi suntem bob din roua vesniciei.
Fara cuvinte, am inhalat parfumul eternului din fiecare cuvant mesaj ce l-ati daruit omenirii, ma inclin in fata acestor cuvinte cheie. Bun venit in Universul Prieteniei.
Cu respect, Mara.

bine ai venit, Camelia. îți doresc har divin și te așteptăm la activitățile noastre de la Iași. cu mare drag

Saru' mâna şi bun venit printre noi! Cu prietenie, Raul

Va multumesc din suflet pentru primire si vorbe bune! Sa fiti iubiti! Scuze, pentru intarzierea raspunsului, timpul e limitat! Cu drag. Ma bucur ca v-a placut eseul, recunostinta pentru apreciere!

Va rog, sa-mi spuneti la ce sectiune pot sa postez un nou eseu!

Puteţi posta tot aici creaţiile proprii, în continuare. Aceasta e pagina dv. Fiecare facem la fel, postăm în continuare, pe pagina personală. Cu drag

Abia astept sa-mi hranesc din nou sufletul cu lumina cuvantului doamneavoastra, asa cum a scris Raul, aici puteti posta tot ce doriti, scrieri, muzica, fotografii, cu drag din drag Mara.

Cheia de la seiful inimii a fost ascunsă..dar tu ai găsit-o! Te-ai infiltrat uşor ca un fir de stea şi ai descuiat toate sertarele! Ai atins cu iubire fiecare ungher din adâncuri şi ai aprins lumina!
Într-un sertar stătea dorinţa..se întindea languroasă, toropită de plictiseală! I-ai mângâiat obrazul, şi-a scăldat privirea în lumina ochilor tăi...a alunecat afară, pătrunzând în fiinţele celor care au înţeles mesajul!
Al doilea sertar nu vroia să se deschidă. Morocănoasa rutină a bombănit deranjată. Ai râs cu prospeţimea dragostei răspândite în lume iar ea a tresărit speriată, făcându-se nevăzută!
Speranţa..fosforescentă te-a iubit de prima dată! Ţi-a promis sprijin necondiţionat! Un prieten rar.
Al patrulea sertar s-a închis şi s-a deschis furios, făcând gălăgie! Glasul tău a fredonat o melodie de dor şi ura a adormit, sforăind zgomotos.
Următorul, ascundea cutiuţa muzicală cu cântecul dulce al copilăriei. L-ai lăsat deschis! A urmat sertarul roşu..pasiunea în purpură dansa, unduindu-se în ritmuri senzuale. Ea te-a cuprins în vălul ei vrăjit.Ţi-a încredinţat cea mai puternică forţă divină..IUBIREA! Cutiuţa de catifea o păstrează cu sfinţenie în buzunarul de la piept !
Bătaia puternică a inimii se împleteşte cu ritmurile sufletului curat. Se înalţă în sferele înalte ale visului suprem..perfecţiunea! Nimbul de lumină a inundat centrul spiritului şi a creat geniul, împărţit cu fiecare dintre noi!
Nu pleca prea departe! Se apropie vremea! Tic tac-ul timpului îţi va încredinţa misiunea de-a împrăştia pulberea magică a imaginaţiei creatoare! Infiltrată în conştiinţa sufletelor alese să absoarbă frumuseţea îngerilor ce te-au investit cu harul artei tale!
Ai lăsat răvăşite sertarele, te-ai strecurat afară dar ai lăsat să ardă flacără luminoasă a vieţii! O muzica dulce încântă auzul. Linişteşte aleanul aşteptărilor şi suferinţele omenirii! Balsamul sunetelor eterice liniştesc durerea lumii. Te-am oprit să deschizi ultimul sertar!
Ţi-am strâns mâna, ţi-am sărutat zâmbetul şi te-am rugat să nu-l descui!
Acolo sunt ferecate...LACRIMA şi DORUL!

Frumos si sensibil eseul vs...Ati uitat insa de sertarul secret pe care multi prefera sa nu il deschida...deoarece stiu ca cea ce gasesc este dureros de crunt....Acolo este ADEVARUL

In fiecare sertar, se afla cate o particica din adevar. Cine a deschis celelalte sertare a gasit ADEVARUL. Doar ca nu toti..il vad.
Multumiri pentru lectura si vorbe bune. E o placere sa impart gandurile sufletului cu cei din jurul meu.

Nici nu stiu ce sa scriu, sa pot reda in cuvinte ce simt citind ceea ce Dumnezeu v-a trimis sa imparti cu noi, Har Divin , Lumina si Iubire, Cuvant si dincolo de Cuvant, intelepciunea unui suflet ce stie, intelege si acceseaza Cunoasterea. Toate sertarasele din Universul interior al fiecaruia se pot deschide doar daca au cheia Iubirii. Pentru ca doar ea IUBIREA inseamna Armonie, Cunoastere, Perfectiune. Astept inca o portie de fericire, cu drag din drag Mara.

Iubirea este totul..iubirea le manâncă pe toate.

Marioara, ai un mod deosebit de a exprima ceea ce simti sau percepi! Asta denota ca ai un suflet luminos. Cu drag.

Asa este, Ovidiu! Iubirea este totul! Fara ea...nimic nu e!

"Daca judecam iubirea prin cele mai multe dintre efectele sale, ea inseamna mai mult ura decat prietenie"
LA ROCHEFOUCAULD

Sunt optimista prin excelenta! Ce spune La Rochefoucauld este strict parerea lui! Parol.
Oricum barbatii percep dragostea diferit de femei

CORECT!...COCOSUL DIN EI.... PRIMEAZA...Niciodata nu se multumeste cu o singura gaina !!???

][left]

Eseul dvs. m-a inspirat sa scriu textul de mai jos..care in fapt... a fost o traire personala cu multi ani in urma....
la care... mi-am permis sa adaug un pasaj care in conceptia mea reprezinta modul in care vad eu legaturile dintre membrii Universului Prieteniei
Cu multa stima !
Nicu Dan Petrescu
Intoarcerea de la EDEN
Mai intai simt ca plutesc….apoi usor incep sa zbor…apoi mai iute..si mai iute…si mai iute….pierd sirul timpului..Nu observ ca am trecut de orizont ,,,printre gene zaresc o picatura de albastru..tot mai albastru..si mai albastru.Deodata simt ca ma invaluie o lumina alba calda si blanda.Obosit strabat un drum care nu stiu incotro duce si cat va fi de lung Dupa un timp intalnesc un om si un caine ce par imateriali..se odihnesc pe iarba moale din marginea drumului..Ma opresc si intreb: de unde vin si incotro merg..Omul imi raspunde;- Venim de pe pamant si mergem la punctual de inregistrare de la gradina Raiului..Nu intelegeam nimic…spre deosebire de caine care se uita in ochii stapanului si
parea ca-l intelege perfect….Omul a vazut in ochii mei nedumerirea si mi-a explicat ca el si cainele lui au murit in acelasi timp si sufletele lor au luat calea necunoscuta a cosmosului..Pe drum amandoi sufereau de o sete cumplita…Din fericire au ajuns la o poarta deschisa unde cineva pazea un loc cu pajisti inflorite pe care erau amplasate statui immense poleite cu aur, iar in mijlocul lui curgea un rau cu apa cristalina..S-a adresat paznicului…. ce este acolo si daca poate sa intre si sa bea apa….Acesta a raspuns afirmativ mentionand ca acolo este Raiul.A dat sa intre luand si cainele cu el. Paznicul l-a oprit si i-a spus ca el poate sa intre dar nu si cainele lui..Degeaba a incercat sa-i spune ca este prietenul lui de o viata si ca nu face nici-un rau…paznicul a fost de neinduplecat…Omul a renuntat desi setea era cumplita…a luat cainele si au plecat mai departe…..dupa un lung timp au ajuns intr-o poiana unde la umbra unui pom un om citea linistit..nu departe de el a vazut o fantana de unde se putea bea apa..S-a adresat omului adancit in lectura cu intrebarea daca poate sa bea apa…Acesta cu o privire blanda a raspuns afirativ, iar cand s-a cerut permisiunea si pentru caine, strainul a mentionat ca la fantana este un vas in care se poate pune apa si pentru caine..Uimit omul s-a dus impreuna cu cainele sau si si-au potolit setea, apoi s-a intors la strain si l-a intrebat…. ce loc este acesta?..Strainul a raspuns –“Aici este Raiul” Consternat omul nostru a intrebat…Cum Raiul…mai jos intr-un loc cu pajisti inflorite si statui aurite mi s-a spus ca acolo este Raiul…_Nu , acolo este Iadul…Omul nostru si mai mirat a intrebat…-Dar de ce le permiteti sa se foloseasca de numele locului vostru..Zambind strainul cu privire blanda…i-a zis….-Este cel mai simlu mod de a tria oamenii…-Tu ai ales calea buna…mergi mai departe pentru a fi inregistrat si a ti se dea locul cuvenit…Uimit de ce auzisem am plecat si eu mai departe….Am ajus in fata unei porti larg deschise pe care am vrut sa intru..nu inainte de a observa ca locul de dincolo de poarta era plin de flori multicolore si pomi incarcati cu diverse fructe,,printre care se plimbau oameni imateriali , discutand in liniste si mancand din fructe, care le faceau cu ochiul….Erau cativa dintre ei care erau cu o greutate legata de un picior si care aveau o usoara umbra de tristete in privire..Am dat sa trec peste pragul portii…dar o voce dulce de nicaieri m-a oprit..Omule, tu inca nu poti intra aici…decat daca accepti sa porti legata de picior o mare greutate….care reprezinta ce nu ai terminat pe pamant din misiunea ce ti-a fost trasata la nastere de catre Dumnezeu..Nu va fi greu sa o termini daca aplici invataturile din pildele Mantuitorului in existenta Lui pamanteana…Ai un inger bun si un Sfant mare care te protejaza…Asa ca intoarce-te !Disciplinat ca de obicei am facut calea intoarsa ..nu inainte de a intoarce capul spre locul pe care trebuia sa-l parasesc…O lumina calda si blanda nu m-a impiedecat sa vad ca spre rasarit desupra portii scria: GRADINA EDEN

Foarte inspirat textul dv. si plin de profunzime. Cu drag!

Mi-e dor de cuvintele sufletului tau Camelia, nu ma priva de asa fricire, te rog mult, imi doresc sa mai citesc , sa citesc, sa citesc si iar sa citesc in sufletul tau de inger, cu drag din drag, Mara.

Multumesc din toata inima, pentru cuvintele calde! Multa recunostinta!Din pacate, am un nou job si timpul e limitat! Sper sa ma eliberez si sa fiu mai activa!

De-aş fi..

..de-aş fi o lacrimă...ţi-aş mângâia obrazul...
un zâmbet...ţi-aş alinta buzele…
o adiere de vânt n-am fost...ce jocuri aş fi inventat în părul tău..
să fiu în pieptul tău…o partitură în ritmurile inimii...
un gând …să mă aflu in mintea ta, imaginaţia care se infiltrează în magia poveştilor...să ţes minuni în jurul lumii…
o notă muzicala...un sunet dintr-un cântec…să fiu cheia sol spre spiritul tău…
sufletul din şoapta de iubire...liniştea...libertatea din zborul fanteziei…
lumina din cerul speranţei.....dar nu singurătatea!

Constantin Camelia

2010

[b]

De-as fi petala de floare,
pe sufletul tau curcubeu
as fi o picatura de culoare,
din oceanul de Tu si Eu.
De-as fi o nota muzicala
dintr-o simfonie din astral,
as canta doar pentru tine,
o melodie siderala,
din repertoriul eternal.
Tu, ai dansa pentru mine.

De-as fi fiorul de iubire
ce iti mangaie inima,
m-as transforma in fericire
si-n armonie te-as purta,
pe aripa de vesnicie,
spre absolut te-as inalta,
de-as fi, ce-ar trebui sa fie,
tot ce doresti in viata ta.

Superb, poemul tau, Mara! Felicitari din toata inima! Cu mult drag!

O zi grea la birou! Îşi masă ochii obosiţi. Era aproape miezul nopţii. Doar ea, omul de la curăţenie şi paznicii clădirii mai bântuiau prin zonă.
A doua zi aveau şedinţă cu boss-ul, cel care preluase instituţia. Dorea să lase toate actele in ordine perfectă.
Resimţea presiunea. Ziua a fost încărcată şi agitată. Îşi strânse părul într-un coc improvizat prins cu creionul! Se încălţă în grabă şi işi luă geanta pe umăr! Încăperea cu geamuri mari oferea tabloul unui oraş strălucind de luminile multicolore ale zgârie norilor!
Se delecta gândindu-se la o baie relaxantă cu multă spumă.
Apăsă butonul liftului de mai multe ori! Nu avea răbdare! Urca şi cobora dar nu ajungea niciodată pâna la etajul ei. Nu avea chef să coboare pe scări..prea multe trepte.
Într-un târziu, clinchetul binecunoscut al ascensorului deschidea uşile în faţa ei! Intră şi apăsă butonul pentru parter. Nu inţelegea, ce se întâmplă. În loc să coboare, liftul urca.Nu vroia să intre în panică. Presă butonul de mai multe ori. Nu răspundea la comenzi. Încerca să se liniştească. Probabil o mică defecţiune.
Brusc liftul s-a oprit, clătinându-se usor. Etajul...107? Clădirea avea doar 100 de etaje! O farsă? Uşile s-au deschis. În faţa ei, se întindea o sală mare animată de lume pestriţă. O muzică lentă de jazz, adusese pe ringul de dans perechi înlănţuite ce se legănau in ritmuri senzuale. Lumini difuze divers colorate întregeau atmosfera glamour.
Privea perplexă la chelnerii cu mănuşi albe şi fracuri ce serveau la mese. Nu işi revenea din mirare, nu înţelegea! O petrecere surpriză? Ea nu aflase nimic. Nici măcar nu era echipată adecvat. Căuta din priviri toaleta, să-si aranjeze ţinuta. Părea în transă. Un sentiment ciudat o înfiora. O forţă nevăzută îi purta paşii în locuri dinainte stabilite.
În incăperea destinată doamnelor se uită în oglindă. O femeie cu păr negru, tuns a la francaise, cu o bentiţă argintie în jurul frunţii o studia uimită. Rochia retro în aceeaşi nuanţă, din franjuri, îi contura trupul suplu. Şiraguri lungi de perle albe întregeau ţinuta.Pantofii cu tocuri înalte, subţiri, susţineau picioarele lungi şi zvelte arcuind exemplar linia perfectă prin dungile ciorapilor. Decolteul rochiei evidenţia bustul înzestrat şi pielea uşor creolă. Ochii verzi, migdalaţi erau incadraţi de un machiaj ce-i făcea mai expresivi.
Femeia era reflecţia ei în oglindă!Se uită în jur. Linişte. Intră o blondă planturoasa.
- Beatrice?
Blonda o măsura mirată:
- Frumoaso,mă numesc Beaulah! Sau ai gustat prea mult whisky? Arăţi teribil în seara asta.Te-ai aranjat pentru potul cel mare? clipi din ochi,complice
Carol o privea fix ca pe o nalucă. Încerca să îşi limpezească mintea :
- Toată lumea ştie de receptie, numai eu nu?
- Dragă, au fost trimise invitaţii la toată lumea! Mă mir că nu ai primit! Nu te ai bine cu poştaşul?
Beatrice alias Beaulah prizase? Colega pe care o ştia ea, nu era deloc o glumeaţă! Mai curînd retrasă şi prea puţin vorbăreaţă.
- M-am mutat de ceva vreme! Dar noi suntem la etajul 107.
- Şi?
- Păi clădirea are doar 100!
Beaulah o studie curioasă:
- Draga mea, cred că ai nevoie de un mascul inventiv...ai luat-o razna! Te aştept la masă. Noul patron al „magherniţei” ăsteia de local nu a apărut încă! Am auzit că nu e bătrân şi are o avere considerabilă! E cam singuratic şi nimeni nu ştie pe unde işi petrece veacul!
Carol dădu mecanic din cap, afirmativ.
- Dacă tu spui...
- ...spun că eşti cam aeriană! Nimic nou! râdea Beaulah vrând să iasă.
- Beaulah...o strigă cu glas mic. În ce an suntem?
Colega râdea zgomotos, dar văzu expresia serioasă a lui Carol. Era pierdută rău in acea seara.
- Ok..ok..1937.
Carol se aseză pe taburetul tapiţat, cu ochii fixaţi în oglindă.
- Vii?
- Îhm..ce?A...da…imediat! Mai stau puţin.
- Bine. Dar nu prea mult!
Se încurajă şi intră în sala de recepţie.Erau toţi colegii ei acolo, păreau din altă epocă, cu îmbrăcămintea retro. Dansau foxtrot, charleston, se distrau. Nu ştia cum să reacţioneze. Toţi se încadrau perfect în atmosferă. Ea făcea notă discordantă. Era singura care vedea schimbarea reală…sau ireală.
Beaulah îi făcea semn de la masă. Se alătură grupului de colegi. Doar că ei aveau alte amintiri despre ea. O realitate diferită.
Sala imensă era decorata cu plante exotice,mese ornate cu tacâmuri din argint si materiale sofisticate, orchestră profesionistă. O seară elegantă, rafinată, din lumea interbelică. Îi plăcea. S-a lăsat purtată de acele clipe unice.
A dansat, s-a delectat cu bunătăţile culinare şi bahice. Nu a văzut când tipul cel nou a sosit însoţit de grupul lui de cunoştinţe. Într-un târziu a observat la o masă într-un separeu confortabil, bărbatul în costum negru cu dunguliţe albe. Părul brunet îl purta tuns relativ scurt. Ochii lui i-au atras atenţia: mari, de culoarea cafelei, profunzi şi pătrunzători. Bărbatul îi studia pe invitaţi, în timp ce conversa cu prietenii săi. Nu l-a surprins râzând. Doar zâmbind enigmatic.
O fracţiune de secundă, privirile lor s-au încrucişat iar el a zăbovit asupra ei. Carol avea sentimentul că ochii lui i-au pătruns gândurile. S-a înfiorat.
Beaulah era pe jumătate beată, cealaltă jumătate se lăsa pipăită de un blond musculos şi înfierbântat.
Se simţea uşor ametita şi obosită. Nu se îndura să plece. Noul venit îşi invitase perechea la dans. Spectacolul oferit de cei doi nu era un lucru de ignorat. Femeia voluptoasă, roşcată, avea o rochie despicată pe coapsă. Dansul lor felin corp la corp era plin de pasiune şi profesionalism în acelaşi timp. Se completau perfect! Bărbatul era electrizant. Modul în care o privea..părea că o devorează pe partenera sa. Rapid, atenţia lui se fixa asupra lui Carol. Momentul era fugar dar încărcat de electricitate. Bărbatul făcea transfer de hipnoză de la o femeie la cealaltă.
Carol simţea că se înăbuşe. Se ruşina de gândul ei însă ar fii dorit să fie în locul acelei femei. Bărbatul emana mister şi eleganţă. Dansul luase sfârşit. Ea nu avea curaj să respire. Atmosfera era încărcată de sentimente şi instincte diverse.
Târziu, după miezul nopţii, petrecerea se sfârşise dar cei implicaţi şi-au continuat distracţia în intimitate.
Carol se simţea euforică, i-se inchideau ochii de somn. Un neastâmpăr sâcâitor i-se agita în piept. Presimţiri. S-a oprit în faţa liftului însoţită de Beaulah şi trupa. Colega ei râdea în hohote. Scotch-ul era de vină, blondul sau poate şampania.
În stradă, imaginea era aceeaşi. Nu se schimbase nimic! Acelaşi tablou retro, cu maşini de epocă, doamne elegante la braţul domnilor în costume sofisticate şi pălării asortate se plimbau captivaţi în discuţii. Taxiurile se aliniau lângă bordură, preluând clienţii.
Ameţită, Carol işi luă la revedere de la prieteni. Se urcă în limuzina neagra. Îi comunică şoferului adresa. Închise ochii şi se lăsă furată de liniştea din maşină.
S-a trezit, auzind vocea şoferului ce-i ţinea portiera deschisă:
- Domnişoară, domnul JJ vă aşteaptă.
- Cine?
- Mister JJ!
- Nu cunosc nici un JJ şi nu mă duc decât acasă in patul meu, să dorm!
- Mister JJ e patronul localului.
- Ah..şi la ora aceasta are audienţe?
- Mi-a spus să vă insoţesc aici.
- Ok, sper că nu îmi ţine prelegeri la ora asta.Sunt pe jumătate beată, nu recepţionez probleme de afaceri!
Casa era mare. A intrat şovăind. Menajera o invitâ în living. Înăuntru era aproape întuneric doar un lampadar discret lumina încăperea intimă şi confortabilă. O muzică discretă cu ritmuri lente întregea atmosfera. Nu era nimeni.Sau nu a observat la început.
- Bună seara, domnişoară Carol, auzi vocea profundă.
- Bună dimineaţa, este ora trei! îşi roti privirea şi-l zări pe bărbatul brunet de la petrecere. Stătea în fotoliu dar se ridică să o întâmpine. Aproape de ea,i-se infiltra in nări aroma de colonie şi after shave. Părul negru corb, era uşor ciufulit.Renunţase la haină, doar în cămaşă cu cravata desfacută, avea un aer boem. Bărbatul îi cuprinse mâna şi o atinse fugar cu buzele.
- Ia loc, te rog!
- Prefer să stau în picioare, mă simt obosită şi doresc să ajung acasă! Mâine...adica azi încep o nouă zi de muncă! De altfel nu aţi procedat tocmai fair-play! Asta e răpire!
- Azi toată lumea e liberă. E nevoie de oameni cu mintea limpede. Dupâ petrecere cred că toţi sunt mahmuri deci nu dau randament. Nu e răpire, o simpla întâlnire.
- Inteligentă mişcare, domnule JJ! căscă somnorosă.Îmi cer scuze dar pic de somn! Puteţi să mă luminaţi? De ce m-aţi convocat la ora asta într-o asemenea postură?
- În ce postură?
- Aproape beată...deci fără randament!
JJ zâmbi, descoperind dantura albă, impecabilă. Avea gură frumoasă. Carol încă mai avea spirit de observaţie dar garanta că nu pentru mult timp!
- Atunci te invit pe terasă! Răcoarea iţi va face bine.
- Nu doresc să ies pe terasă, vreau sa plec acasa, să fac baie şi să dorm!
- Ok..ok! Am o propunere..
Carol îl privi pieziş, încruntată.
- Casa mea iţi stă la dispoziţie. Poţi dormi în orice cameră şi folosi orice baie.
- Situaţia devine de-a dreptul bizară! Sunt sub influenţa alcoolului şi cu capsa pusă! M-aţi adus, să fac baie?
- Nu! Să petrecem împreuna o noapte specială!
- Mister JJ…sunt băută, nu damă de consumaţie!
- Nu îmi doream una!
- Ce? O băută?
- Te las să te delectezi cu beneficiile acestei locuinţe. Ne întâlnim pe terasă peste o oră.
La naiba! Ce avea de pierdut? Poate aşa va afla, ce era cu noaptea aia nebună!
Baia fierbinte cu spumă şi parfumuri o inviorase oarecum. Era inca ameţită! Bachus nu era singurul vinovat. Îmbrăcă halatul fin de satin, strângând cordonul în jurul taliei! Îi era sete. Îşi turnă un pahar cu apă şi ieşi pe terasă.Vântul adia plăcut doar luna împrăştia puţin întunericul. Ce se întâmpla în viaţa ei? Liftul îi schimbase existenţa? O eroare în tunelul timpului? Petrecerea..JJ. O himeră!
Îşi puse mâinile pe balustradă şi privi oraşul! De sus părea o feerie. Se zgribuli! O cuprindea oboseala! Probabil era mai inţelept să plece acasă. Cine era acest JJ şi ce dorea de la ea? Era un tip atrăgător…îhm…..
”Nu pierde ocazia,dragă!”ar fii spus Beaulah-Beatrice. Probabil trebuia să lase lucrurile să-şi urmeze cursul.
- Să nu răceşti, Carol! auzi vocea cu inflexiuni joase.
Îşi încrucişă mâinile la piept şi se intoarse către el! Nu-i vedea faţa. Lumina ii bătea în spate.Stătea cu mâinile în buzunare! Ciudat om.
- Nu sunt lămurită! De ce m-ai adus aici?
- Nu eu te-am adus! Destinul ne-a reunit!
- Vrei să fii mai explicit? Sunt pilită, dar neuronul funcţionează la capacitate maximă.
- Două lumi diferite au interferat şi ne-am întâlnit!
- Ăsta e un citat dintr-o carte din aia despre mambo jambo!
- Nu! Este o realitate virtuală!
S-a apropiat de ea. I-a mângâiat obrazul.
- Eşti exact cum m-am aşteptat! Şi cel mai important...cum mi-am dorit!
- Domnule vrăjitor de profesie,cred că e cazul să plec!
- Nu te pot împiedica, doar că nu rezolvi nimic! Seara se va repeta până se va împlini ce e hotărât sa se îndeplinească!
Carol îi vedea perfect faţa, acum! Ochii o fixau direct, intens.
- Şi ce e obligatoriu, pentru a nu repeta seara? În cazul in care aş crede aiureala? îl studie dintr-o parte, bănuitore.
- Unul din noi va rămâne în lumea celuilalt.
Carol rotunji ochii:
- Până la urma e o gluma, nu?
- Nu!
Carol îl ocoli şi intră in living. Îi era frig deşi aerul era cald şi plăcut.
- Eşti liberă să pleci! Dar vei fii aici în fiecare seară după petrecere. Un repeat fără sfârşit!
- Mai multe petreceri nu strică nimănui! Cu condiţia să nu întreacă măsura la băutură! Altfel, vor păţi ca mine…halucinaţii.
- Tu eşti acum în lumea mea.
- Vrei să termini odată cu tâmpenia asta? Mă crezi un copil? E o farsă, o glumă. Gata! Ajunge!
JJ işi trecu mâna prin păr.
- E greu de crezut totuşi purul adevăr! A fost mai simplu să vii tu în lumea mea decât invers!
- De ce?
- Nu eşti chiar aşa pilită! Pentru că epoca mea este în trecut! Tu ai fost adusă aici.
-…de lift?
- E tot un fel de …vehicul.
- Desigur.Toată lumea călătoreşte cu liftul…in trecut sau pe lună. De ce nu? Un fleac!
JJ păstră un timp tăcerea:
- Mai este ceva!
Carol simţi un gol în stomac.
- E mai rău decât credeam!
- Nu e vorba despre asta! Este singura şansă ca noi să fim împreună. Dacă nu reuşim să ne armonizăm, ne vom pierde dreptul de a fii suflete pereche! Tu nu eşti convinsă că ceea ce iţi relatez, este real!
- Tu ai fii, în locul meu?
- Poate că nu! Măcar aş încerca! Oare nu mai găseam femei frumoase? Trebuia să pierd vremea încercând să iţi aduc argumente?
- E prea mult pentru mine! Sunt confuză.
- Carol, îi cuprinse mâinile! Asta a fost dorinţa ta din subconştient! Şi a mea! Să ne găsim sufletul pereche! Destinul ne-a indeplinit gândurile, dar timpul a hotărât în ce vremuri şi sub ce formă. Nu întotdeauna perechea potrivită se află în aceeaşi dimensiune! Nu renunţa! Te rog!
Lui Carol îi tremurau picioarele. Era real sau bărbatul se amuza pe seama ei? Simţea aerul vibrând. Exista ceva la acel JJ. Îi transmitea un amestec de curiozitate,mister. Atracţia exercitată asupra ei era o certitudine.Atingerea bărbatului când îi luase mâinile în palmele lui, o tulburase.
Vedea încordarea plină de aşteptare pe faţa lui. Maxilarul strâns, sprâncenele încruntate,privirea concentrată asupra ei.
Ei şi? Ce pierdea? Cine deţinea adevărul absolut? Măcar se juca puţin.Tipul era sexy.
- Ok.
Bărbatul a răsuflat uşurat. Sărutul lui era mai relevant ca orice vorbă! Toate zăgazurile erau rupte. Pasiunea lui debordantă mai presus de orice aşteptare.
Carol,luată prin surprindere de reacţia lui,a rămas fără replică.Trupul ei devenea un receptacul fierbinte al pasiunii bărbatului. Degetele lui lungi zăboveau pe pielea ei mătăsoasă, cu atingeri diafane,prelungi.Mâinile se insinuau pe liniile sculpturale ale femeii şi zăboveau pe formele dulci,bine conturate. Carol raspundea buzelor lui cu aceeaşi dăruire.Ceva mai puternic decât voinţa sa o umplea de trăiri nemaiîntâlnite. Gura lui devenea mai indrăzneaţă, mai insistentă pe masură ce răspunsul partenerei, completa instinctele celor doi.
- Te-am iubit dintotdeauna!respiraţia caldă îi gâdila urechea şi îi înfiora fiinţa.
Era sprijinită cu spatele de perete. Simţea dorinţa nestăvilită a bărbatului. Halatul ei alunecă pe podea,alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej.Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii şi senzualităţii işi dăruiau clipe unice, pline de intensitate.Doua lumi se împleteau, se amestecau în mişcări ritualice.
Erau pierduţi unul în universul celuilalt. Nu regretau decât faptul că nu se întâlniseră mai devreme.
JJ o privea prin perdeaua deasă de gene şi şopti câteva cuvinte la ureche, înainte ca celebrarea dragostei să reînceapă.
Dimineaţa, se trezi aiurită. Se întinse ca o pisică leneşă. Ceva nu era in regula. Singură în patul ei de acasă. Se ridică în capul oaselor aiurită de somn şi neştiind ce-i cu ea.
JJ…terasa…noaptea nebuna pe care o trăise. Încă simţea fiori pe spate. Se afla in locuinţa sa,nici urmă de sufletul pereche! A aruncat iute cearşaful si a căutat peste tot. Nimeni.
Se întoarse în dormitor. A zărit pe scaun rochia retro, accesoriile…plus o cravată bărbătească! A respirat parfumul masculin! Strânse cu putere accesoriul şi lacrimile îi inţepau ochii. Era real! Dar când au adus-o acasă? De ce?A fost o aventură pentru un bărbat fără inimă cu multă imaginaţie? Un moft?
Atunci a zărit biletul:
“Şedinta la ora 9”
Ceasul arata 8.30.
‚Dumnezeule! Tocmai azi când vine noul boss! Voi fii concediată”
Alerga prin casa, se împiedica neîndemânatică de lucruri. Reuşi să se aranjeze! Taior, camasă alba, pantofi negri cu toc înalt si de ce nu…cravata lui JJ! Poate îi purta noroc. Se potrivea la costumaţia office.
Taxiul l-a găsit tot cu un strop de noroc! Noutatea era că viaţa şi lumea reveniseră la normal. În vremurile moderne! Nimic retro!
Avea impresia că liftul urca prea încet. Inima îi bătea mai repede! Daca se trezea iar la etajul 107?
Nu.S-a deschis la sala de şedinţe! A ajuns pe ultima sută de metri.A intrat şi i-a salutat pe colegii ei. Curios. Ei nu păreau obosiţi după petrecere. I-a întrebat şi s-au uitat miraţi la ea! Beaulah-Beatrice era din nou colega tăcută, îmbrăcată sobru.
Carol renunţă, să işi mai pună întrebări!
Uşa s-a deschis larg. Noul boss în costum impecabil, îi salută scurt.
Carol simţea că ameţeşte. Avea senzaţia de leşin! Era JJ ! Boss-ul…sufletul pereche! Îşi duse mâna la frunte. Şi-ar fii dorit să intre sub masă!
- Domnişoară, te simţi rău? Vă rog! Să-i aducă cineva un pahar cu apă! Frumoasă cravată!
Carol mormăi ceva neinteligibil. A mai observat un lucru. El nu purta cravată.
Beaulah i-a făcut cu ochiul,complice. Ştia.
Revelaţia era alta! El a rămas în lumea ei!
Era adevărat!
Pe masă, în faţa ei, era un dosar cu numărul 107.
„Unul dintre noi va rămâne în lumea celuilalt”
Destinul s-a împlinit!

2011

Interesant, bine scris,deosebit, straniu, dar nu am invatat cum pot ajunge la etajul 107

??????????

Din tot ceea ce am citit pot sa spun ca esti o romantica incurabila...imi place

Dan...un barbat va ajunge greu la etj 107....o femeie poate visa si cu ochii deschisi...avem alta structura....asa ne-a creat D-zeu

Te pup, Rodica!Asa este, imi plac vremurile cand eleganta si educatia erau la mare rang!

Am trait cu intensitate fiecare cuvant, multumesc mult Camelia, intr-adevar, mereu unul din noi ramane in lumea celuilalt. cu drag din drag, Mara.

Multam fain, Marioara, pentru lectura si aprecieri! Cu drag, scriu! Te pup! O zi buna!

O noapte de vis...



Camera era plină de cadouri despachetate. Răsuflă uşurată. Mai rămăsese unul singur, cu hârtie aurie şi fundă roşie. Nu era mare pachetul. Desfăcu panglica. Înăuntru era o mânuşă albă cu strasuri. Nu înţelegea de unde o primise sau de la cine. Pietricelele aruncau sclipiri jucăuşe, reflectau lumina becurilor. Îi căută perechea...nu era.
Doar una. Ciudat. O puse pe mână. Se făcu întuneric. Oh.. nu acum...o pană de curent. Lumina se aprinse brusc.
Rămase înmărmurită. Era un vis…
Un bar? O încăpere mare, iluminată difuz, cu lume pestriţă. Bărbaţi în smochinguri negre şi femei elegante cu toalete incitante.
Orchestra cânta o melodie de jazz, ca o tânguire de dor. Oamenii treceau pe lângă ea însă nu o observa nimeni.
Ce se întâmpla? Atunci a văzut ca purta mânuşi lungi, cu nuanţe argintii strălucitoare, ce-i treceau de cot, rochia de aceeaşi culoare se mula unduios pe trupul ei. Părul lung se revărsa, despletit, pe umeri.
Uşa se deschise, introducând o rafala de aer proaspăt. Un grup de bărbaţi, în costume impecabil croite îşi făcură apariţia, atrăgând privirile. Cei din jur îi masurau cu teama şi respect.
Era banda lui "Ghetre Albe". În haine, alb imaculat, cu dungi negre subţiri şi pălărie, el intră salutându-l pe patronul barului care personal îi luă paltonul, serviabil. Îi conduse la separeul cel mai slab luminat din toată încăperea.
Dorea discreţie si intimitate. Nu-i putea vedea în totalitate faţa dar observă părul brunet, ivit de sub pălărie şi ochelarii negri.
Reflectorul se focaliză pe ea. Realiză că era pe scena, în faţa microfonului. Acordurile umpleau camera, ea începu să cânte un blues lent. Vocea sa încînta auzul oaspeţilor. Nu-i venea să creadă...
Bărbatul îşi scoase ochelarii şi pălăria. O privea fix. Frisoane de emoţie ii străbăteau trupul. Nu-l distingea din cauza penumbrei. Când numărul ei se termină, coborâ de pe scena. Contextul i se părea firesc.
"Ghetre Albe" făcu un semn şi orchestra abordă ritmuri uşoare, insinuante. Se ridică de la masă, îndreptându-se spre ea. Femeia încetă, o clipă, să respire când se opri in faţa ei. Îi văzu ochii cafenii, magnetici.
Îi înconjură talia subţire cu braţul, ritmul îi purta în acorduri senzuale, picurate în fiinţa ei ca o băutură fierbinte...
O copleşea imbrăţişarea tipului. Cu obrazul lipit de al ei o conducea pe ringul de dans.
Bărbatul nu scotea nici o vorbă dar apropierea intimă, cântecul…sugerau mai mult decât zeci de cuvinte.
Palma lui poposi pe coapsa ei ivită prin despicătura rochiei…pirueta o ameţi complet când o aplecă pe spate, atingându-i uşor pielea gâtului cu buzele.
Tangoul...indecent şi pasional...dulce-amărui, amestec de erotism…eleganţă, mişcări senzuale si rafinament, învăluite în romantism nostalgic.
Ce-şi putea dori mai mult o femeie, în noaptea trecerii dintre ani?
Îi zări privirea, ştia că soarta ei era pecetluită!
Amestec de pericol, dulci promisiuni de încântare…
Înţelese, că forţa lui consta în personalitate, caracter şi limbajul mişcărilor. Îl strânse în braţe, se lăsa condusa de cel care îi mângâia abia simţit spatele dezgolit de croiala rochiei dar şi sufletul. Faţa lui era atât de aproape de a ei, îi simţea răsuflarea caldă.
Dansa dumnezeieşte. Nici un gest de-al lui nu era de prisos. Dacă cineva ar fi luat temperatura camerei, ar fi explodat barometrul. Trăia clipe unice. O cuprinse o moleşeală dulce, aroma parfumului masculin îi îmbăta narile...
El era captivat, în aceeaşi măsură de frumuseţea şi eleganţa femeii abandonată în îmbrătişarea lui înflăcărată. Îl fermecau feminitatea şi uşurinţa cu care se adapta dansului.
Timiditate şi sexualitate mascată….abandonare şi împotrivire... capitulare şi dorinţă.
O sărută si restul lumii dispăru....erau doar ei ...
Târziu în noapte, se contopiră în ritualul dragostei...îmbinări de suspine, murmurul unei iubiri mult aşteptate.
Vortex de sentimente şi trăiri. Abandon dulce, firesc...vis şi realitate....destin si nemurire...predestinare şi liber arbitru.. Revelionul…o poveste plină de neprevăzut şi pasiuni mistuitoare.
Sublim!

Constantin Camelia
2011

O noapte de vis..pentru totii prietenii cu suflet sensibil! Sarbatori fericite!

Multumim pentru text si urari... doamna Camelia...Cred ca pentru cateva clipe am urmarit ca intr-un film o varianta inedita a Visului unei nopti de iarna de Tudor Musatescu...dar in rolul principal nu l-am vazut pe fostul june prim Florin Piersic ci pe Marcelo Mastroiani ca sef al mafiei italiene..Va transmit sincere urari sanatate si impliniri alaturi de cei dragi, cu ocazia arbatorilor
Nicu Dan Petrescu

Cu mult drag, Dan! Doar ca nu e vorba nici de Piersic dar nici de Marcelo Personajul meu intruchipeaza pe altcineva! Inspiratia mea vine din alta parte...Va doresc, un Craciun magic!

Intr-adevar, sublim, e tot ce si-ar putea dori o Femeie. Iar mie , eseul tau, mi-a adus in fata ochilor o faptura de o gingasie si puritate sufleteasca( nu stiu de ce mi-a venit sa scriu " puritate sufleteasca", dar asa am simtit acum), rar intalnite, de un Om ce si-a pastrat sufletul de copil pana in ultima clipa a vietii sale, brusc retezata de medicul sau personal. Numele nu are importanta, important e ca acest eseu mi l-a readus in suflet, chiar daca doar la 50 de ani a plecat sa danseze si sa cante in Paradis.Sarbatori fericite Camelia, nume si suflet gingas de floare, cu iubire lumina si armonie divina in suflet si in viata alaturi de cei dragi.Cu drag din drag, Mara.

Mi-a plăcut textul "O noapte de vis.." Forţa sugestiei are un rol enorm..de aceea dacă ar fi să îmi spun o părere, cred ar trebui renunţat la precizările de la sfârşit, de după "O sărută iar restul lumii dispăru.. erau doar ei". Aş pune acolo sfârşitul: "Revelionul…o poveste plină de neprevăzut şi pasiuni mistuitoare.
Sublim!"
Asta lasă cititorului misterul şi sugerează cu forţă suficientă ce s-a întâmplat după. Explicaţiile multe taie din mister. Crăciun minunat! Cu prietenie şi cu drag

Si eu gandesc la fel ca Raul...Doamna Camelia..... sunteti un pic egoista...Lasati-ne si noua putin vis din noaptea aceea
Cu respect si drag!
Nicu Dan

Pentru domnii Raul si Dan: deosebirea dintre parerea Marioarei si a dv...spune multe. Femeile simt si intuiesc aproape de perfectiune. Barbatii sunt mai pragmatici. Domnilor, cu mare drag si sinceritate va soptesc...Incercati sa cititi printre randurile femeii si veti avea mult de castigat! Acum, mai si glumesc putin, va tachinez...oarecum Lasati-va purtati de imaginatie!!! Va multumesc pentru lectura si ma bucur ca v-a relaxat povestioara! Craciun de vis...

Marioara...esti nemaipomenita! Stii de ce?
Vorbeam cu cineva de pe alt site, ca suntem in vremurile, in care sufletele asemanatoare se regasesc, se intalnesc...se cauta....se armonizeaza...probabil vor urma schimbari benefice...Multumesc din suflet pentru lectura si vorbele calde. Subscriu!

Aha, păi să te tachinez şi eu puţin atunci: din moment ce spui cam totul cu lux de amănunte, nu mai rămâne nimic de citit printre rânduri. Asta era ideea. Eu tocmai asta ceream, să ne laşi să citim printre rânduri.. . Mă refer doar la pasajul cu pricina.

Aaaaa..pai n-am spus tot!!! ...Doar stii ca se poate si mai explicit..dar nu e genul meu...ce e prea mult spus...devine neinteresant si naspa..Recunosti?

Nu tot, dar destul. E un fel de a spune cu "lux de amănunte". Normal că recunosc, PENTRU CĂ ASTA AM SPUS EU ÎN COMENTARIU. Comentariul meu a fost serios totuşi, nu în glumă. De chestii că femeile sunt "mai" spre perfecţiune decât bărbaţii sau că bărbaţii sunt cine ştie cum "mai" decât femeile sunt sătul.

Femeile sunt mai intuitive in unele lucruri, barbatii in altele. Si la un punct comun se completeaza. Diversitatea este liantul care uneste cele doua jumatati. Subiectul este elaborat, eu am simplificat.

Cand un text bine scris citesc
Alaturi de cel ce scrie,il traiesc
Si chiar de zice ca bine intuieste
Probabil ca stiu si ce el gandeste
Insa prefer sa cuget chiar si un an
Pana sa inteleg ce spune in roman

Versuri reusite, imi place! Sarbatorile sa va fie pline de bucurii si belsug sufletesc. Cu drag!

Gheaţa şi foc..


pasiunea...ţi-se strecoară pe sub piele, pe neştiute...
se infiltrează în sânge, dă în clocot, pulsează în inimă şi de acolo în tot corpul…
străbate drumul de la suflet spre spirit...dansează în stomac ...
coboară…se înfăşoară cu dragostea în pântecul iubirii...îţi dă fiori…
focul prometeic arde fiinţa...te transformă în flacără..
incendiază fiecare particulă şi atom...te dezintegrează ...te transformă în pasărea Phoenix…
renaşte din propria cenuşă şi se purifică în lacrima ta…iţi cotropeşte mintea...
şi ochii tăi văd lumea magică prin ochii timpului..
o bucată de gheaţă pe piele, se topeşte în picături de rouă,
se prelinge pe trupul diafan al pasiunii…
învăluit în aburul dulce al dimineţilor de primăvară...scăldat în razele de aur ale soarelui de vara...
te răcoreşte cu stropii de ploaie ai serilor de toamna ...te duce pe culmile tăcute şi tainice din ţinuturile zăpezii...
gheaţă şi foc…

Constantin Camelia
2010