Ovidiu Raul Vasiliu

Mulţumesc. În ziua de azi se face din ce în ce mai mult zgomot şi se cântă din ce în ce mai puţină muzică. Cei de la ABBA chiar cântau muzică. Mmmde..deci aşa umblă vorba, care va să zică.. Azi muzica e mcam aşa: zdranga-zbenga, zdranga-lenga, zdronga-zbonga, zdranga-langa...mmmdea.

Şefule scuzaţi dar am şters "Chiquitita" pt ca îmi apărea nu ştiu ce eroare la pagină. Nici poza dv nu ma apărea la postare iar sub fereastra cu videoclipul mai apărea o altă fereastră în plus fără conţinut şi nu se mai vedeau postările de după. Nu ştiu de ce.

Desavarsite ultimile doua poeme Raul.Profunde,elaborate,metaforice,pline de intelesuri superioare si adanca emotie.
Dar mă blestemi cu lira lui Orfeu...ce frumos si binecuvantat blestem, acela de la dus in spate Orfeu devenind prin perindarea secolelor-arhetipul artistului.
Ma bucur din toata inima ca dragostea ti-a dat blestemul artistic ca tu sa canti rodnic in poeme de acestea, fermecand toate "naiedele" lumii nu cu glasul tau ci cu versul tau.Ca sa fac o paralela cu mitul "lirei lui Orfeu" care se spune ca fost ridicata la ceruri de catre zei formand "Constelatia Lirei", eu iti doresc tie ca acest de al doilea volum de autor care il pregatesti si despre care am vorbit impreuna inca de la sfarsitul anului trecut intrebandu-ma daca o sa vreau sa ma ocup de el, sa fie inca o steluta in constelatia volumelor tale de autor.
De o suta de ori BRAVOOOOOOOOOOO! Mari si multe succese !

[i]ca orhideea careia nu-i pasa
de-i trecatoare-n lume ori de nu-i...

e o poezie...de o gingasie care pe mine m-a emotionat pina la lacrimi

Vă mulţumesc. Aceasta e ultima poezie care va apărea în cartea din septembrie, în ordine cronologică. Cu ajutorul Domnului, va ieşi bine toată treaba.

Tabara de la Campulung Moldovenesc, 2011.Cu drag, spre aducere aminte...

Mulţumesc pentru poze! Au fost momente de neuitat

Au fost ...si mi-as dori din toata inima sa mai fie pentru ca ne-am simtit minunat! Ali iti transmite numai urari de bine, te apreciaza foarte mult...

Mulţumesc. Îl salut şi eu pe el şi îi doresc succes în toate! Şi eu îl apreciez pentru felul în care s-a acomodat cu viaţa de la noi şi nu numai. Normal, toţi vrem să se mai repete astfel de momente. Sunt convins că vor mai fi şi altele

Nu mi-am pierdut religia, staţi liniştiţi.. Dar melodia aceasta o savuram în liceu. E ceva de capul ei.

R.E.M. - Losing My Religion de Warner-Music

e minunata melodia.din timpurile noastre...de tineri si nazbatiosi copii

Raul,my sunshine,LA MULTI ANI! sa fii fericit si sa ne luminezi sufletele asa cum doar tu stii sa o faci.astept cu drag sa iti dau 1000 de pupicuri pentru ziua ta.

La mulţi ani frumoşi, cu sănătate şi bucurii! Să-ţi dea Domnul împliniri de vise şi linişte sufletească!
Azi să fii cu zâmbetul pe buze, cu sufletul plin de soarele toamnei acesteia minunate , alături de cei dragi!

Te îmbrăţişez cu mult drag, Vio

De ziua ta rup traditia neamului oltenesc
Si postul meu de mare sef, iti daruiesc
Fetitele pi sentru cand privesti
Pe toate iti urez sa le iubesti
Si daca nu iti este cu banat
Sa iubesti si pe cele......
care mie mi-au scapat
LA MULTI ANI RAUL !
Domnul sa fie mereu cu tine !

Vă mulţumesc mult dragi prtieteni! Să fiţi şi voi fericiţi şi împliniţi în toate cele bune şi frumoase! Şefule, mai este până să fiu eu şef mare, dar oricum vă mulţumesc de ştafetă. . Cu drag şi cu preţuire

Raul,my sunshine....te-a cuprins si pe tine roata timpului.....stiu ,ca si tine de instabilitatea timpului...si in urma lui raminem noi...cu drag darui gindurile mele poeziei tale....

Mulţumesc, my bluemoon.. Cam aşa e, vorba aceea: "apa trece, pietrele rămân". Păi da' cum dară?

The Pretenders - I'll stand by you de Shakki

Nu m-a interesat niciodată să ştiu notaţia muzicală, George Martin se ocupa de asta mai târziu. Eu mă aşezam la pian şi îi lăsam pe tehnicieni să se certe dacă este la minor sau fa major. Chiar nu m-a interesat asta niciodată - oricum nu mi-ar fi folosit niciodată.
(...)
Stilul nostru de lucru era inimitabil. Chinuiam în permanenţă inginerii din studio până sunetul ieşea exact aşa cum vroiam eu. La Strawberry fields forever, de exemplu, am folosit două înregistrări suprapuse la tempo-uri diferite şi la Tomorrow never knows vocea mea era trecută printr-o orgă. Atunci l-am promovat pe Geoff Emerick, inginerul nostru de sunet care avea numai 20 de ani. Benzi magnetice cu marşuri tăiate în bucăţele şi montate la întâmplare, pulovere în setul lui Ringo, amplificator în loc de doză în basul lui Paul, am încercat orice. Nu mai vorbim de efectul de bandă întoarsă de pe haosul organizat drept Revolution #9 şi ar trebui să mai spun că Revolver-ul a fost ascultat de zeci de ori invers, doar ca să descoperim ceva interesant. Albumul a fost excelent primit de critică şi e considerat de mulţi cel mai bun album al nostru. Şi mai zic unii că ar forma o triadă împreună cu Rubber Soul şi cu Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band.
Ce să mai zic de orchestre simfonice angajate să cânte în falset pentru A Day In the Life sau de cei 36 de muzicieni angajaţi pentru Hey Jude-ul lui Paul. Unii numesc asta cacofonie, alţii gândire simfonică, universală etc. Oricum, mi-ar fi plăcut să-l cunosc pe Mozart. Aş fi avut câteva idei pentru el. Sau, mă rog, schimbul ar fi fost reciproc.. Recip-rock.
(...)
La Adelaide, în '64, am fost pur şi simplu asediaţi de aproximativ 300.000 de fani care vroiau câte ceva de la noi. Să cântăm, să ne căsătorim cu ei, să vorbim, pur şi simplu, sau măcar să apărem la ferestrele camerelor în care stăteam. Era o nebunie fără precedent, care a lovit mai întâi Anglia, apoi America. Apoi lumea întreagă.

(Miron Ghiu-Caia - "The Beatles. Scrisorile lui John Lennon", Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, pp. 7-18)