Am iubit odată...vara

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 2:56 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Am iubit odată, vara
Cu noianul ei de fluturi
Ce cu verdele-i din suflet
Creştea multe începuturi.

Am iubit odată, vara
Când la focu-i mă-ncălzea
Şi îmi întindea ciorchinii
Şi o stea îmi promitea.

Am iubit odată, vara
Cu al ei izvor curat.
N-am să mai găsesc, în viaţă,
Apa-aceea niciodat!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 3:07 am

Unde, oare se duc, toate?
În neant, veţi spune, poate!
Dar eu cred că, din iubire
Toate merg în amintire.

Şi poate că strânse-s toate
În a lumii aspră carte,
Casă pentru fiecare
Clădită cu-a vieţii-ardoare.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 3:13 am

Dacă nu ar fi fost visul,
Lumea asta de temut
De nu-mpiedicam cu dânsul
Demult m-ar fi doborât...

Dar mi-a stat la căpătâi
Visul, mândru Făt-Frumos!
La iubirea mea dintâi
Mă ducea pe-un cal fălos.

Şi uitam pentru o clipă
De necazuri şi dureri
Când călătoream cu visul,
Voioasă, prin primăveri.

Deveneam din nou fecioara,
Veselă, neprihănită.
Printre nourii-alburii
Mă simţeam din nou iubită.

M-am trezit îmbărbătată
Şi-ntinerită, mereu
După o călătorie
Cu visul, îngerul meu.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 3:36 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Nicio bucurie nu e întreagă!
Nu eşti aici când te doresc,
Nu sunt aşa cum mă visezi
Şi totuşi suntem jumătăţi
Ale aceluiaşi măr...

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:08 am

Un ocean de stele, bolta în imens ocean se-alintă
Şi văd stele căzătoare în adâncuri cum se-avântă.
Unele mai ard pe valul înspumat, pe creasta lui,
Luminiţă-nsingurată cum e steaua dorului.
Şi Luceafăru-şi trimite o săgeată spre adânc
Dar nu cade drept lumina. Apa, razele îi frâng.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:35 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Inimă de diamant, apărută din neant
plină eşti de strălucire! Inimă, îmi eşti iubire!

Inimă de diamant, rană dulce din neant,
plină eşti de bunătate! Inimă, îmi eşti dreptate!

Inimă de diamant, în arome de Levant
fie-ţi cântecele line, revărsate peste mine!

Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodată
N-am iubit o inimioară, diamant de primăvară!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:42 am

Din volumul SECVENŢE ÎN ALB ŞI NEGRU

Ce drag îmi este chipul tău, şuviţa
ce-ţi cade pe frunte
Şi ochii tăi
ce caută mereu alţi ochi strălucitori de ciute!

Guriţa ta, nesăţios privesc şi rodiile-i
le-aş muşca!
La pieptul tău m-aş încălzi. Izvor de viaţă
mi-ar fi ea!

Dând tonul dragostei profunde, pe valuri de amor
plutind
Ne-om preschimba voios în unde şi ne vom regăsi,
iubind.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:46 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

E o arşiţă
cumplită.
Grădinare unde eşti,
să-mi uzi dragostea-nflorită
şi să ţesem vii poveşti?

Doamne,
dă un strop de ploaie
sau trimite-mi grădinarul,
care toată ziua cântă,
să ridice stăvilarul!

Să-mi ude la rădăcină,
trandafirul meu
curat!
Floarea dragostei-lumină
să-mi respire ne-ncetat!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:51 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

În cumpăna serilor-fântâni
pline ochi de nelinişti
voi legăna pentru tine şoapta dorului
nebun de atâta aşteptare.
Cheamă-mă, şi-ţi voi umple găleţile
cu picături de rouă
în fiecare dimineaţă!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:53 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Ne aflam în Peşti
Şi ,,cât ai zice peşte,,
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 4:55 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Alege,
din bunurile mele,
dobândite după amar de vremi!
Alege,
bătrânule mag!
Uite
un colţ de inimă!
E tot ce mi-a rămas,
omenind călătorii...
Ia-l tu!
Mai am şi bucuria cântării.
Ţi-o închin ţie!
Păsările sufletului meu
să te desfete...

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 7:39 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Moartea asta mă condamnă,
la viaţă şi nenoroc,
să renasc verde
în toamnă,
primăverii sa-i fac loc.
Ciclic ea mă ameţeşte
cu cireşe şi gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viaţa-mi devine
postumă
dintr-un ordin de demult.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 7:43 am

În căsuţa mea de turtă dulce
te-am adus cu drag,
pe tine, Vis.
Să rămâi cu mine,
veşnic să te-acopăr cu flori de cais!
În căsuţa mea de turtă dulce
încape o lume cu bune şi rele.
Înălţimea Ta,
mereu îmi aduce
toată strălucirea cuprinsă în stele!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 7:48 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Cu singura-mi torţă
am venit să te însoţesc
în lumină.
În urmă, grota,
îndelung pregătită pentru tine
a explodat de furie!
La gura ei,
un boboc de trandafir
ţi-a tăiat calea şi tu
l-ai cules
într-un gest
atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torţa!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de **Rodica Rodean** Lun Apr 11, 2011 7:53 am

Bine ai venit !!!...si multumim ca ne incanti cu minunatele tale versuri

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:01 am

Bine v-am găsit! cheers

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:03 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Tot vorbind mereu
de stele
m-am surpins,
gândind la steaua mea.
O vedeam acolo,
între ele
şi prin tine, parcă strălucea!
Tot vorbind
de mare şi de lună
ne-am scăldat în vise
amândoi.
Ne-am trezit
cu dragostea, stăpână.
Cerul însuşi
cântă pentru noi!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:20 am

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
şi ţipătul pescăruşului...

Nu!Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:25 am

O floare
de păpădie
s-a deschis de dimineaţă
când voios zefiru-adie
şi o mângâie
pe viaţă.
Şi pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-şi mereu să stea
numai
în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuţul ei aurit.
Chiar şi vântul a venit
din senin,
fără de veste
şi-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte şapte mări.
Pufuleţ de păpădie,
tu ce zbori
din loc în loc,
cine soarta să ţi-o ştie
şi cine-i al tău noroc?
Cine te va prinde
oare
să te-ascundă-n al lui sân?
O fi un om bun
sau poate,
unul rău, chiar şi hapsân?

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:29 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Mi-aş fi dorit
să fi rămas cu mine
şi timpul
să fi stat în loc.
Dar tu călătoreşti mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău privind semeţ
dar te-ai pierdut
iubitule, în iarnă
şi asta,
niciodată, n-o să-ţi iert!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:32 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

M-a surprins în noapte, luna
lunecând
spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi,
nebuna
şi spre tine
mă-ndemna!
Îmi spunea, dintr-o privire
(şi-nclinată sunt
s-o cred,)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu trebuie să pierd!
Şi ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divino
vin,
purtând luna în plete!
Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte,
tandru vis!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:35 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

S-a stârnit afară vântul
şi am căutat
cuvântul
printre ramuri scrijelite
şi frunze
îngălbenite.
S-a stârnit apoi
o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristeţe, la pământ.
Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.
Răzvrătită şi geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn uşor!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:40 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Ce mi-ai adormit voinice,
la umbra paltinilor, în ţinutul ielelor,
locul sânzienelor?
Zână, tu nu-mi face rău!
Mie-mi place dansul tău!
Ochişorii-ţi de turcoaz
mă vor scoate
din necaz!
Învoieşte-te,
de-ai vrea Zâna mea,
frumoasa mea, să stau în privirea ta
ca să-ţi pot cânta doina!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:42 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Se-ntunecă zarea toamnei târzii
Şi-aleargă ploaia pe-alei, după frunze.
La masă eu scriu şi-i dedic poezii
Şi toamnei şi ploii, iubitele-mi muze!

Îmi iau mai apoi pelerina şi plec
Prin vaietul ploii şi-n ropot, târziu.
Undeva, într-o gară vin să-te-aştept,
Liman şi speranţă, iubire să-ţi fiu!

Fericită mă scald în aer curat
Şi-mi vine să zburd prin stropii reci!
Mă prind însă de braţul, ce mi l-ai dat
Şi-alunec cu tine pe albe poteci.

Bucuros, căminul ne-aşteaptă!
Intrăm zgribuliţi şi grăbiţi amândoi,
Privind cu regret de pe-o treaptă
La pomii grădinii rămaşi trişti şi goi.

Un ceai aromat ne-ncălzeşte acum
Şi ochii se caută privind duios
La omul acesta, venit de la drum,
Un tandru şi bun Făt-Frumos.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:45 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Eu sunt cenuşăreasa cea trudită.
O zână m-a-nţeles, m-a ajutat
Şi-acum, în rochia de bal, gătită
Mă-nfiinţez cuminte la palat.

În jur sunt prinţi şi sunt prinţese
Ce se-nvârtesc în cercuri mari de viaţă.
În pieptul meu o vrajă parcă ţese
Iubirea pentru cel ce-mi stă în faţă.

Dintr-o privire, el îmi cere mâna
Şi eu mă văd alunecând uşor
Spre cel pe care-l vreau pe totdeauna
Şi pentru care simt teribil dor.

Plutim, dansând pe roze, prima dată!
Cuvintele vrăjite ne-mpresoară
Şi simt cum ochii-mi verzi îmi cată
Şi sufletul începe să mă doară.

Alerg să mă ascund de el, pe dată
Într-un poem de dragoste târzie.
Cuminte, iubitoare şi retrasă
Cu-al meu pantof îl mai aştept să vie!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:51 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Azi sunt mândră Crăciuniţă,
Mi-am pus roşie rochiţă!
Cu desaga încărcată
Stau cuminte lângă vatră!

Vino, pe genunchii mei!
Port cu mine tot ce vrei!
Meriţi tot ce e mai bun!
Mi-a spus mie, Moş Crăciun!

Am adus în piept, iubire
Şi în ochi numai sclipire
De noroc şi bucurie,
Ani să-ţi bucuri şi o mie!

Am în mâini doar mângâiere!
În glas am lapte şi miere!
Ţi le dau cu bunătate.
Tu, primeşte-le pe toate!

Port în suflet dezmierdări,
Şi pe buze, sărutări.
Noaptea magică ne fie
Pentru suflet, armonie!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:54 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Copacul,
fără un cuvânt,
cu ramurile duse-n vânt
veghea în zori
ferestra mea
dar nicio frunză nu avea!
Şi în tristeţea lui solemnă
vedeam statura-aceea demnă
a celui ce,
de vânt bătut,
s-a dăruit fără-un cuvânt!
Şi drept,
aşa cum eu îl ştiu,
în faţa timpului pustiu
ce-n toamnă totul i-a luat,
îl simt puternic, brav bărbat!
Nu plânge
doar se leagănă
şi dorul şi-l tăragănă,
chemând la el,
podoaba-i iară
să-l împresoare-n
primăvară.
Şi-n ochiul de fereastră-albastră,
oglinda
de la casa noastră,
deşi e gol,
neputincios
se vede verde, Făt-Frumos.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Lun Apr 11, 2011 8:58 am

DIN VOLUMUL IOANA

Eu sunt
o fiinţă-ntreagă,
jumătatea nimănui!
Viaţa mea
îmi este dragă,
nu dau seamă orişicui!
Soarele întreg
e-al meu,
mă-ncălzeşte-ntotdeuna
şi cu raza-i jucăuşă,
noaptea-mi luminează,
luna!
Cerul,
apa şi pământul,
nu-mi mai fură din păreri,
nu-mi mai întoarce,
cuvântul,
jumătatea de mai ieri!
Îmi iubesc singurătatea,
încărcată de frumos
şi ridic, din ea,
cetatea unui suflet maiestuos!

Ioana Voicilă Dobre[/center][i]

Scris de **Ovidiu Raul Vasiliu** Lun Apr 11, 2011 7:34 pm

Păi da..poetul în general este un om singur. Dacă nu este singur fizic, cel puţin are singurătatea lui metafizică, turnul de fildeş, un spaţiu inatacabil unde se retrage pentru a crea ceva ce dăinuie în timp.

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 12:23 am

Mulţumesc de vizită, prietene!Am citit ieri pe blogul tău lucruri minunate şi nu mă miră că eşti junimist. Te invidieeez! La modul constructiv desigur. Şi te felicit urându-ţi noi şi frumoase realizări pe acest minunat tărâm! cheers

Scris de liviu miron Mar Apr 12, 2011 12:35 am

Citind titlul poeziei" Eu sunt fericirea mea" am fost de-a dreptul intrigat sa aflu ce inseamna.
Cineva spunea ca ne cautam partenerii de viata tocmai pt a avea macar un martor al trecerii noastre prin timp. Dumneavoastra veniti si completati ideea ca ne putem fi singuri oglinda prin tot ce scriem si gandim....
Eu vad o argumentare a durerii care inca se mai resimte in sufletul poetic al dumneavoastra...e posibil sa ma insel, e posibil sa nu am capacitatea de a patrunde in intimitatea creata de versul pe care-l scrieti sau iarasi risc sa amestec poetul cu omul care-l stapaneste.
Cu toate ca va citesc, e prima oara cand mi-am permis o interventie pe text...sper sa nu va fi deranjat in vreun fel si daca am facut-o fara sa vreau, va rog sa ma iertati.
O zi buna!

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 12:55 am

Mulţumesc foarte mult Liviu!Uneori omul simte nevoia să se retragă şi să-şi facă un bilanţ.Deşi e cotat ca un singuratic, el poate aduce în viaţa lui toate acele valori de care nu s-a putut bucura în cuplu, partenerul fiind gelos şi pe cărţile pe care le citea.

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:26 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Pe drum,
viitorul m-a primit
în braţele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveştile tale
cu iz de mânăstire
linişteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuşi Dumnezeu
ne-a mângâiat
creştetul
a mulţumire.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:29 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Sunt vulturul rotitor
deasupra munţilor
iar teama fuge-n trecut,
de înălţimi speriată!
Alături, zâmbeşti enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine, pasăre rară
şi nu voi mai privi niciodată în abis
ci numai cerul, casa mea şi a ta!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:31 am

Noapte, noapte îmi dai
şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea
ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna, în braţele
cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui, viaţa pământului!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:34 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Întocmai cum râdeam
odată
am râs şi azi privindu-te,
oglinda mea cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Şi eşti tot tu, un om onest
şi sunt tot eu, fata voioasă.
Trecut-am azi acelaşi test
şi m-ai găsit, din nou,
frumoasă!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:36 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Într-o mare de iubire
înoată
cuvintele.
Strălucesc în valuri,
şoapte,
luna-şi spală pletele...
Sar delfini în joc de unde
din adâncuri,
veşti suind
şi-n sinusoida asta,
eu renasc mereu, murind.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:42 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoşi de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbuşit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleaşi vise, aceeaşi sori,
aceleaşi tălpi, rănite zori...

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:45 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea işi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de ,,ziua bună!,,.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 1:48 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Sunt un om crud
şi crudă-mi e
trăirea
şi crudă-n veci,
iubirea! Lăsat-am ieri,
în fluturare
o mână caldă-n depărtare,
călcându-mi inima-n picioare!
Îmi striga:
stai şi nu pleca!
Dar eu striveam
sub talpa mea
a mia oară...
inima.
Îmi strigă astăzi
că o doare...N-o crede
drumul plin de sare
ce duce astrul
la culcare!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:11 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Din mare, in total
mister,
iata-l s-a itit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte
şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:13 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Numai
ceasul e de vină!
De când a coborât din perete
şi a ieşit din cerc
însăilându-se
pe ecranul telefonului,
toate firele vieţii
s-au încurcat în limbile-i înveninate de Timp.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:15 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Am clădit un vis,
drum
suspendat
şi îl străbat pe vârfuri, temătoare.
Şi sufletu-mi de vajnic acrobat
suportă-arsura căii
roditoare.
Acolo, intre culori de curcubeu
cu mâinile în echilibru,
eu, crucea mi-o veghez
mereu
puternică asemeni unui tigru.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:17 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum, mi s-ar fi tăiat
o mână!
Erai atât de al meu încât,
nimeni
nu-mi putea scoate ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi
nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls
din piept
căci te ascunsesem în inimă!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:21 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Mă rătăceşte ziua,
mă rătăceşte
noaptea
şi drumul către mine
îl caut
ne-ncetat!
Mă rătăceşte ziua,
aştept, să-mi intinzi
dreapta,
ca să te aşez de-a stânga
cu darul
ce mi-ai dat.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:25 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Doamne,
nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
şi nici câte râuri voi naşte,
din lacrima dăruită!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniştea sufletului,
am primit odată cu ele!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:27 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Te-am ţinut departe
moarte!
Doar cu inima-mi aprinsă!
am ars
ochiuri de pădure,
tânără şi necuprinsă.
Te-am ţinut departe
hâdo,
tot cu râsul tău isteric!
Te-auzeam şi te sfidam.
Tu, lumină de-ntuneric!
N-am crezut că poţi să vii,
(când eram mai fericită)
cu-n buldozer de iubire
de mă simt acum
strivită!!!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:29 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!
Tu, palmele ţi le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele,
ai fi prins,
întreg
al meu cuprins.
Ochi blânzi şi scânteieri, divine
ţintit-ai către mine!
Ce bucurie-n
firea lor
şi câtă dragoste şi dor!
Şi, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrăţişare!
Şi, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, tu ştii!

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:32 am

Din volumul ,,SECVENŢE ÎN AB ŞI NEGRU,,

Aud,
cum creşte visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
şi pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în linişte,
obrazul, eu...
Aud
cum doarme marea în ochii tăi
şi zbuciumul ţi-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muţi,
în adorare.
Şi simt,
crescând în inima-ţi, speranţa
aşa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viaţa
când braţele la pieptu-ţi m-au primit.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de DOBRE IOANA Mar Apr 12, 2011 2:35 am

Te-am căutat prin gânduri,
singuratic
dar tu erai prea sus,
mereu urcând.
Te-am căutat
şi mi-au răspuns lunatic,
îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat
prin nopţi şi aspre zile
dar tu erai prea sus,
mereu urcând.
Te-am căutat
în visul meu,
copile,
şi te-am găsit,
iubirea, legănând!
Te-am căutat
prin timpuri efemere
dar tu erai prea sus,
mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
şi te-am găsit,
fiinţa-mi luminând.

Ioana Voicilă Dobre

Scris de Continut sponsorizat