Florin Stratulat

mai bine decit o minte poetica nu stie nimeni ce este visul.sensibile ginduri dragul meu poet.

pup mult la tine !

Dintre zecile Veneţii
Cu iubiri de nedescris,
Am extras esenţa vieţii
Transformându-mă-n proscris.

Dintre zecile gondole
Şerpuind în infinit,
Ţi-am cules doar gladiole
Să nu uiţi că te-am iubit.

Dintre zecile de dealuri
Desluşite-n răsărit,
Am cules doar idealuri
Potolite-n asfinţit.

Dintre zecile de roze
Cu parfum de neuitat,
Azi adorm privind la poze
Şi mă mir că te-am visat.

Ai să mă uiţi, doar asta ţi-ai propus
Şi-ai să te pierzi cu urmele uitării,
Aştept să văd dar n-ai nimic de spus
Şi simt că sunt vândut îndepărtării.

Mă potolesc cu vorbe de alint
Tot răsfoind într-un jurnal cu vise,
Sunt copleşit dar încă mă mai mint
C-ai să te-ntorci cu brizele promise.

Încă-mi înăbuş câte un suspin,
Gândindu-te alăturea de mine,
Mi-aleg din zilele pline de chin
Câte un dor cu împliniri senine.

Cât te iubesc şi dacă te mai chem,
Mi-am pus mereu această întrebare,
Cred că destinul sau poate-un blestem
Va da răspuns în viaţa viitoare.

Mi-nnăbuş plânsetul ca să te strig
Şi să separ suspinul de durere,
Dacă mă clatin speriat de frig
E că persistă teama de tăcere.

Azi mă deştept cu frică şi fior
Că sunt captiv în era glaciară,
C-o să-mi îngheţe şi cuvântul dor
Şi n-am să te-ntâlnesc în nicio vară.

Dintr-o iubire îngheţată tun
Fără răspunsuri şi neîmplinită,
Am devenit încet inoportun
Când tu n-ai mai dorit să fii iubită.

Din ochii mei vor picura mereu
Fulgi de ninsoare risipiţi pe stradă,
Sub geamul tău am să colind doar eu,
Iubitul tău, chiar omul de zăpadă.

...raman la parerea mea...scri o poezie de dragoste minunata

Ma onorezi draga prietena, simt ca imi cresc aripi de sperante, sa ai numai sanatate Rodica !

Mai reci sunt nopţile şi parcă-s surde,
Tăcere abstinenta peste tot
Cu stelele ce ne privesc absurde
Şi-ar vrea să înţeleagă dar nu pot.

Nu mai sunt păsări să ne ciripească
Iar greieri-s tăcuţi ca un mormânt,
Natura-i toată transformată-n iasca
Iar vântul înteţeşte un descânt.

Ne-am inflamat cu ceata amigdale
Iar bruma ne-a zorit către fular,
Peste păduri cu ramurile goale
Luceşte luna plină ca un far.

Poate că mâine se va face iarnă,
Am să te-aştept chiar dacă n-ai să vii
Şi dacă cerul s-ar porni să cearnă
Am deveni fără să vrem copii.

Mai vreau să mai apari în calea mea
Iubito, într-o rază de lumină,
Să străluceşti pierdută ca o stea
În unicatul florilor de mină.

Aş vrea să tranzitezi prin gândul meu
Să mă-ncălzeşti de iarnă cu privirea
Şi dacă drumul nu-i atât de greu
Poate mi-asculţi poveşti cu fericirea.

De-ar fi să te ating în visul meu
Aş reuşi să-mi înţeleg coşmarul
Şi mi-aş palpa norocul mai mereu
Când am să văd pe strada iar coşarul.

Întoarce-te, te rog, în viaţa mea
Nu vreau să cred că asta e sfârşitul !
Şi dacă mâine vremea nu e rea
Să mai vedem odată răsăritul.

S-a prefăcut iubirea mea-n cenuşă
Împrăştiată-n zeci şi mii de urne,
Îmi amintesc cum a ieşit pe uşă
Urmându-şi căutările nocturne.

Prepar balsam ca sufletul să-mi ungă
Să-mi potolesc durerile visării,
Aş vrea să fug ca noaptea să n-ajungă
Un sfetnic bun în cursa disperării.

Păşesc desculţ pe pulbere de stele
Îmi tălpi îmi intră cioburi de lumină,
Cristale curse: lacrimile mele
Un asfinţit de dragoste divină.

Iar lacrimile-n fulgi de nea se schimbă,
Şi prin cenuşa stelelor se plimbă.

Da... lacrimile-s vii si fara vina
Izvorul daruit de forta cea divina
Iubirea poate vine......poate trece
Nu ingheata nici la stele,unde-i rece

Cum s-a născut fiul meu Vlad?

-Mamă, da voi nu veniţi deloc pe la mine ?
-În ianuarie anu' asta am concediu că aştept sa nască Mihaela, dar o sa vin pe la tine.
Pe vremea aceea nu toate mergeau pe roze, o aveam deja pe Raluca era o jumătate de împlinire, fusese un an de chin şi strălucire; pe cât era de frumoasă pe atât era de ţipătoare, a făcut un an,.. am reusit să-mi ameliorez programul zi-noapte…
Dar nu Ralu e acum aici, ci întâmplarea de a nu se pierde obişnuitul şi obişnuit era şi fiul meu nerabdător…
Am mers la mama mea la Ardeoani..!

Când a văzut nora cu burta la gură cred ca i-a plăcut, deh!
Fiul ei era tocmai super-viril si bărbat.
-Ce să-i dea mama, o tot alinta !
-Nimic, mănâncă de toate şi e puternică.
S-a zvonit că Florin a venit cu soţia şi vecinele fără treabă îşi făceau vizite la mama iar ea emoţionată şi mândră o arăta pe nora ei.
Alături de noi era o familie de ingineri, familia Lăzăroiu, el agronom, semăna izbitor cu Richard Burtton, ea profesoară pe undeva in sătucurile apropiate..
Doamna Lăzăroiu era femeia perfectă, blondă cu ochii negri de tăciune, o frumusete aparte si exotică şi în singurătatea de acolo şi din viaţa ei.

Am inceput sa ne depănăm amintiri şi secrete, timpul parcă stătea în loc...
-Vezi că-i frig la fată spuse cineva deşi soba duduia , era decembrie…
Mama îi puse o pernă încălzită pe burta soţiei mele.

Am auzit un ţipăt scurt, m-a tras alături de gura ei şi mi-a şoptit:
-Florin, nasc!
Nimeni nu a crezut-o, nici măcar eu .

Văzând că situaţia sau gluma se îngroaşă înnebunit am anunţat”Salvarea” care nu putea ajunge decât la doi kilometri distanţa, nu putea trece podul de lemn putregăit de peste Tazlău.
Am găsit o Dacie şi ne-a dus până la podul pe care Salvarea nu il putea trece…!
Doar femeia blondă, doamna Lăzăroiu cu ochii negri m-a făcut să scriu ceva în amintirea ei, mi-a spus fără ca cineva să pună perna fierbinte, că în acea noapte voi fi tată.

....................................................................................

Pentru fiul meu, englez cu acte pot doar spera…
Pentru fiica mea italiancă, sunt împlinit !

.........................................................................................
Am ajuns la Maternitate şi fiul meu sătul de captivitate a ieşit fără ca lumea să fie pregătită, nu a mai aşteptat aparate de ras si alte chestii, doar a ieşit ca şi lumea asta întreagă…

Aha..fiul tău nu mai avea răbdare şi nici lumea nu prea mai avea răbdare şi vroia să-l primească. Aşa că a ieşit să dea de beut la prieteni

o sa dea tatal pentru el, multumesc pentru aptrecieri Raul !

Un lujer ca o rază de lumină
A răsărit şi a murit instantaneu,
I-am mai zărit lumina lui divină
Pierdută-n universul visului ateu.

Cu pâlpâiri muiate în smaralde
S-a transformat din galaxie în atol
Arzând într-un recif cu stele calde
Ca la final să lase cerul şi mai gol.

Trecând prin sită pulberea stelară
Tot colectând pepite de meteoriţi,
Mi-ai apărut în infinita seară
Mireasă boreală, vrând să te măriţi.

M-am îmbătat pe loc fără idee
Trăgând o duşcă din trăscăul selenar
Având itinerar Calea Lactee
Buimac pe o orbită fără vreun habar.

Timid, azi îi schiţez la timp cadastru
Să reuşesc să-l îngrădesc cât mai uşor,
Când voi putea să-ţi dau în dar un astru,
Atunci, poate voi vrea cu tine să mă-nsor.

Prin zile de derivă fără cârmă
Gândind la tot ce-n viaţă am avut,
Am învăţat perfect mersul pe sârmă
Şi am făcut din toate-un început.

Târându-mă prin propria sudoare
Am levitat atât cât am putut,
Nu am crezut c-atât de tare doare
Dar le-am croit la toate-un început.

Mereu captiv în jungla laşităţii
Să evadez la viaţă m-am zbătut,
Ca-n nări să am aroma libertăţii
Mi-am asumat la toate-un început.

Dintre iubiri pierdute în uitare
Numai de una-n viaţă am ştiut
Şi-n amintirea zilelor cu soare
Aş vrea din nou s-o iau de la-nceput.

"Dintre iubiri pierdute în uitare
Numai de una-n viaţă am ştiut
Şi-n amintirea zilelor cu soare
Aş vrea din nou s-o iau de la-nceput."
Traieste fiecare clipa a vietii tale ca pe un nou inceput, in iubire, caci la inceput a fost doar iubire, mi-a placut eseul " Cum s-a nascut fiul meu Vlad?",ca despre poeziile tale imi cunosti parerea, sunt superbe. Iti doresc Sarbatori fericite alaturi de familie si cei dragi, un nou an cu vise implinite. Cu drag din drag, Mara.

Sărutări de mâini dragă prietenă, îmi e dor de tine, şi ţie să îţi aducă aceste sărbători linişte, pace cu speranţe împlinite, anul ce vine să ai numai sănătate şi fericire.
Cu acelaşi drag, Florin !

Aş vrea să-mi încep azi o carte
Să-mi las la o parte trufia,
Să pot străluci mai departe
Când vreau să-mi ascult poezia.

S-o scriu cu mesaj la prefaţă
Şi simplu să-mi fie cuvântul,
C-o strofă s-arăt că în viaţă
Scrâşnind mi-am păstrat jurământul.

Să fie din trei manuscrise:
Destinul, norocul, menirea.
Din pagini rămase nescrise
Compun actul patru: iubirea!

Şi ce n-am ştiut şi se-nvaţă
Să fie trecut la erată,
Un mic codicil la postfaţă:
Mereu indecis viaţa toată.

"Nu poţi rezista cu infuzii"
Aşa mi se-ncheie şi cartea,
Trăiesc un sonet cu perfuzii
Căci nimeni nu ştie ce-i moartea.

Când Dumnezeu se face perfuzabil,
Cavourile pleacă la plimbare
Şi omul chiuie a sărbătoare
Iar nemurirea-i vine admirabil!

Aş vrea să fiu o urmă pe omăt
Sub paşii tăi, să ştiu c-o să mă doară,
Cu-al tău parfum să pot să mă îmbăt
Când m-oi topi la tine-n primăvara.

Să mă prefac o flacără de dor
În palma ta, să-ţi luminez în seară,
Cu stele să-ţi pavez un coridor
Excaladând doar muntele de ceară.

Te-aş săruta pe strune c-un arcuş
Vioara mea, tu palidă romanţă,
Aş face trepte-n munte la urcuş
Ca la iubiri sa dau mereu prestanţă.

Şi dac-ar fi să mă usuc de dor,
În lipsa ta, m-aş aşeza la masă,
Şi ca sa fie totul mai uşor
Ţi-as construi din epitete-o casă.

Zapada se lasa asteptata
De urma nu se vrea calcata
Si chiar de nu o avem de sarbatori
Eu va transmit de bine multe urari
Craciun fericit !

Reţetă pentru un an bun:

- Se iau 12 luni şi se curăţa foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stress.
- Se împarte fiecare lună în 28 – 31 zile, după caz, astfel că proviziile să ajungă exact 1 an!
- Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă,1 parte linişte, 1 parte veselie şi umor.
Se mai adaugă 3 linguri optimism,1 linguriţă toleranţă, o priză de bun simţ şi … o picătură de speranţă!
Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug!
Preparatul gată făcut se împodobeşte cu un bucheţel de curaj şi încredere în sine.
- Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu!
Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuită şi se transmite liber, însoţită de LA MULŢI ANI !

Dar frunzuliţă verde şi-o zambilă
Acest LA MULŢI ANI! e ca o ştampilă
Iar eu, ca şi român, de când mă ştiu
Ştampila am muiat-o în rachiu
Şi dă-i cu duşca, dă-i cu duşca tată
Ca veselia să ne fie şi mai lată
Dar frunzuliţe verde 3 curcani,
Să ne trăieşti Florin întru mulţi ani!

Reteta de mai sus cu atentie am copiat
Ramane de vazut daca serios is,la aplicat
iar daca nu o sa reusesc
casa ma pune sa platesc

Multumesc dragilor, sa aveti un an fara de griji , multa sanatate, auziti, mai intoarce-ti banii aia din saltea s-or fi mucegait de cand...

I-am intors, ca la mucegai am alergie
Bine i-am ascuns ca nimeni sa nu stie
Sper sa-mi ajunga sa procur o palarie
De nu,poate pentru lanterna o baterie
LA ULTZI ANI CU MULTA SANTATE
CA ESTE MAI BUNA DECAT TOATE

Dar frunzuliţă verde carne grasă
Eu nu prea ţin bani la saltea acasă
Că mai pe toţi îi cheltui cu vecina
Pe care neapărat o cheamă Bubulina
Şi ce rămâne eu pe cărţi îi dau
Aşa că latru ca un câine flămând: hau-hau
Deci frunzuliţă verde şi-o scrumbie
De anu nou o să mănânc hârtie

Ai grija cand mananci hartie
Sa nu scrie pe ea EURO"o mie"

Dacă paginile cărţilor ar fi aşa cum zici mata
Cu singuranţă că multe din ele mi-aş cumpăra

Doar te-am dorit în taina din priviri
Şi te-am ascuns în suflet, rătăcire
Mi-aş fi dorit să scriu ca amintiri
Un manuscris cu pagini de iubire.

Ţi-am presărat aleile cu flori
Şi-am răsădit în poala-ţi numai parcuri,
Din vise risipite uneori
Am încropit pe la destine ţarcuri.

Am încercat s-amanetez viori
Să îmi salveze noapte din cuvinte,
Dar strunele murit-au către zori
Când ai plecat privind doar înainte.

Polemici transparente pe parbriz
Într-un safari peste continente,
Mi-a întărit iubirea mea cu iz
Că te-am iubit şi fără complimente.

De-o fi să mă transform în matinal
C-un pol magnetic numai de iubire,
Voi atârna de el un litoral
Cu soarele bonom în devenire.

ANUL NOU CE VINE,
CU ZILE SENINE,
TOT CU SANATATE
SI CU SPOR ÎN TOATE !
PLOI LA TIMP, NOROC LA PLUG
SANATATE SI BELSUG !
SA VA FIE CASA, CASA,
SA VA FIE MASA, MASA !
TOT CU MESELE ÎNTINSE
SI CU FETELE APRINSE !
SA FITI TARI CA PIATRA
SI IUTI CA SAGEATA !
SA FITI TARI CA FIERUL
SI IUTI CA OTELUL !
LA ANUL SI LA MULTI ANI !

Urez tuturor membrilor cotizanti si simpatizanti ai Asociatiei reale si virtuale UNIVERSUL PRIETENIEI un calduros La Multzi Ani cu ocazia Noului An 2012… in care sa aiba multa sanatate si un an plin de impliniri si fericire alaturi de cei dragi, dar si de cei de care sunt huliti.
Si cum la sfarsit de an se face si un scurt bilant al Asociatiei, ..asa cum l-am vazut si simtit eu, care desi nu sunt membru fondator, am fost totusi alaturi de ea , virtual pe cand avea pe site denumirea de IESENII,. Timpul m-a ajutat sa inteleg ca aici s-au implicat oameni de calitate, care doreau sa iese din umbra in care multi se complac… pentru a arata in modul in care considerau ei, valorile umane pe care le-a avut si le are in continuare poporul roman. In viata, familia ti-o da Dumnezeu dar prieteni ii alegi tu. In conceptia mea intre prietenii care il au in suflet pe Dumnezeu,alegand Calea si Adevarul….pentru ca prietenia sa fie sincera, nu trebuie sa ne ascundem dupa deget pornind de la principiul ca adevarul supara, ci sa laudam prietenul nostru cand face lucruri deosebite, sa il certam si iertam, atunci cand greseste. Anul 2o11, din ce am vazut pe forum si am participat in limita posibilitatilor la actiunile Asociatie, consider ca a fost un an foarte bun pentru Universul Prieteniei. Arta si cultura sunt domenii care modeleaza in bine sufletele oamenilor…Stim cu totii cate carti au fost tiparite si lansate sub egida Universului Prieteniei…si la cate alte evenimente culturale s-a implicat Asociatia si o buna parte din membri sai, in mai multe zone din tara si chiar la fratii nostrii de peste hotare. Cred ca nu gresesc daca consider ca acestea nu s-ar fi realizat daca la conducerea acestei Asociatii nu era prietena noastra Rodica Rodean..Cand spun asta o spun in cunostinta de cauza deoarece dealungul anilor in perioada cand eram in activitate. am avut munci cu raspundere, bine platite…dar nu ma implicam plenar atunci cand aveam probleme familiale, sau conflictuale cu organele de partid si de stat….Ei bine Rodica a facut-o!…Multi stim anumite probleme prin care a trecut, dar putin stiu ca in Tabara de la Campulung Moldovenesc, ii dadea consultatii prin telefon ficei sale pentru a o sprijini in cresterea pruncului nascut de putina vreme…Oare cati nu ar fi preferat sa aleaga o viata linistita , fara stress, unei vieti agitate pusa in slujba semenilor lor. Cred ca este cazul sa-i multumim pentru ce a facut si face si sa ne rugam la Dumnezeu sa-i dea sanatatea si forta necesara pentru a merge mai departe. Doamne ajuta!
Nicu Dan Petrescu
Craiova 31 Dec 2011

Mă prăbuşesc prin universul hău
Şi mă înec în marea mea de vină,
Ce îmi lipseşte e surâsul tău
Şi că nu vrei să mă mai ţii de mână.

Mă zvârcolesc ca marea-n uragan
Când mă înalţă valul ce corupe
Ideea dragostei pierdută-n van
Ce limita amorului şi-o rupe.

Mi-nnăbuş inima într-un oftat
Şi o sufoc cu propria-i iubire,
Îi spun că are mult de aşteptat
Până suspină iar de fericire.

Inconştient de lumea-n ce eram
Am vrut să am puterea absolută,
Mi-am aşezat speranţele la geam
Şi m-am trezit pe un ocean c-o plută.

Frumos !!!...o sa avem cu certitudine un volum de autor si anul acesta

Sarut mana !

slaba

slaba

Salut, Florin! Ce mai faci, omule? Eşti un veşnic îndrăgostit.. şi eu sunt la fel. Toată ziua îmi fug ochii după femei.

Ale tale sunt toate Iesencile, ce pot sa mai fac, sunt resemnat !

În stânga-i zid, în dreapta numai garduri
Sunt izolat şi nu mai pot să fug,
Captiv în piaţa asta fără standuri
Aştept ca să mă ardă iar pe rug.

Cad în genunchi să mă târăsc sub zile
De ghilotină astăzi pot scăpa
Dacă îngraş trădarea cu trei kile
Şi dacă tu vei vrea a mă ierta.

Din caldarâm miroase doar a sânge
Un mozaic cu pietre rubinii,
Am ochii seci şi nu mai pot a plânge
Căci am aflat că nu mai vrei să vii.

Un clopot surd de-atâta toleranţă
Izbeşte-n clipele cele de veci,
Am să mă duc că-s doar o aberanţă
Iar tu eşti liberă şi poţi să pleci.

Florine asa tinar te resemnezi??? hai o fuga pina la iasi sa te pupacesc pina iti trece resemnarea!!!
La muulti ani!!!

MULTUMESC, AM FOST SAPTAMANA TRECUTA DAR DIN PACATE CU TREBURI, AM LUAT DE LA SPITAL PE CUMNATUL MEU OPERAT DE INIMA, STIE DOMNU LIVIU APETROAIE, AM REUSIT SA AJUNG LA MUZEU SI CAM ATAT, CU ALTA OCAZIE MAI SPECIALA, ACUS SERBAM MARTISORUL, NU-I ASA?

Nu căuta s-aduni averi în viaţă
Podoabe scumpe fără de folos
C-ai să te pierzi şi-ai să te-afunzi în ceaţă
Amanetându-ţi sufletul fălos.

Când vei pleca şi s-a lăsa uitarea
Averea nu-ţi va valora vreun ban,
Vei fi un nimeni, pietre, depărtarea
Şi pentru nemurire-un biet profan.

Cu viaţa travestită în speranţă
Vei păcăli iluzii reci cu măşti,
Când s-o demaşti de-această aroganţă
Vei constata absentule, că eşti.

Anticipând în toate măreţia
Prin suflete transpuse de chirurg,
Ai să îngropi cu tine profeţia
Cu provocări de nuduri în amurg.

Un tren pensionat ca un erou
De-atâtea paralele străbătute,
Fu dirijat încet către depou
Să poată medita şi să mai uite.

Fiind în grabă îndosariat
Cu un antet citeţ în "vechitură",
I-a fost zvârlită-n anticariat
Deducţia că-i o ruginitură.

Fără să am răspunsuri la scrisori
Tot aşteptând o veste de la tine,
Am mers la trenul pufăind cu nori
Să-mi spună că mai eşti şi că ţi-e bine !

-Hei trenule, astăzi te rog ceva !
Să-mi spui de-a coborât a mea iubire,
S-au poate c-a văzut-o cineva,
Prin gara-n rătăcită-n amăgire.

Pe cine vrei să păcăleşti, iubire
N-ai sentimente să mă faci să sufăr,
C-ai anulat şi ultima-ntâlnire
Am să te uit şi n-am să te mai supăr.

Sunt uluit de vorbele stilate
Rostite-n van cu foamea de favoare,
M-aş speria de-ar fi sinceritate,
N-ai mai fi tu şi n-ar avea savoare.

Cu firea mea de suflet nestatornic
Eu te-am iubit mai mult ca niciodată,
Cu sentimente m-am făcut datornic
Şi n-am plătit nici astăzi prima rată.

Să nu mă minţi, pentru ultima oară
Spune-mi deschis că-i gata şi nu-ţi pasă,
Zi-mi adevărul poate n-o să doară
C-am să-nţeleg şi-am să mă duc acasă.

Femeia mai minte şi aşa în joacă, să se alinte..dacă n-ar fi aşa, vorba ta, nu ar mai avea savoare..deci este totuşi o savoare în asta. Ehh..ar trebui să le mai minţim şi noi bărbaţii tot aşa în joacă..să fie reciprocă savoarea..sau dublă. Păi seeegur că da