Marioara Vişan-Boabe de suflet

Doamna Mara, vă aștept să reveniți la școală. îmi place să vă citesc. scrieți cu bucurie în suflet.

Doamna Mara si noi cei mari va asteptam acasa, capisci??
Multa fericire si o toamna minunata.
Prea multa toamna totusi in sufletele noastre, macar sa profitam de lucrul acesta sa ne imbatam strasnic.
Cu mult drag !

Multumesc mult ingerul meu , of, o sa vin eu acasa, nu o sa mai plec niciodata de langa cei dragi, asta e cel mai greu de suportat ca nu sunt cu voi, cei care faceti parte din sufletul meu. Si nepotelul tau sa-ti traiasca si sa te bucuri de el.

Eu sunt steluta din sufletul tau bunico,
azi implinesc un anisor,
stiu ca ti-e dor,
ca ma iubesti,
si cand o sa cresc eu marisor
o sa ma plimbi cu tine prin povesti.

Steaua mea de Aur..!

A nu stiu cata oara
privirea se opreste
iar, pe steluta mea.
Ma cheama fericirea
spre alte lumi celeste,
sa intalnesc iubirea.

Din efemerul vietii
aleg sa fiu poem.
Schimb anii tineretii
cu dorul de suprem.

Prin nevazute nise
ma poarta blanda Luna.
Cuvintele nescrise
in suflet se aduna,
dictand iubiri promise.
Caci asta mi-e menirea,
sa caut raza mea de stea
ce poarta neumurirea,
doar in privirea ta.

A nu stiu cata oara
cu tine-n gand adorm
tarziu, la ceas de seara,
si somnul, nu e somn,
e visul unei nopti de vara
in care Steaua mea de Aur..!
e ca si mine OM.

din poemul tau inteleg ca femeia matura l-ar alege pe recele Luceafar?
Zi buna si spor in toate!

Mai Liviu, dar Luceafarul e OM???, eu aleg iubirea, mereu si mereu iubirea.Sunt fericita ca Steaua mea de Aur..! si-a indreptat razele sale de lumina a iubirii catre sufletul meu.

De-as fi... tot ce doresti...

De-as fi petala de floare,
pe sufletul tau curcubeu
as fi o picatura de culoare,
din oceanul de Tu si Eu.
De-as fi o nota muzicala
dintr-o simfonie din astral,
as canta doar pentru tine,
o melodie siderala,
din repertoriul eternal.
Tu, ai dansa pentru mine.

De-as fi fiorul de iubire
ce iti mangaie inima,
m-as transforma in fericire
si-n armonie te-as purta,
pe aripa de vesnicie,
spre absolut te-as inalta,
de-as fi, ce-ar trebui sa fie,
tot ce doresti in viata ta.

am sa va trimit o melodie care se asorteaya de minune cu poezia dumneavoastra

Imi pac ultimele tale poezii...dar imi place si "muza"...minunat nepotel ai...sa-ti traiasca si sa-ti aduca "iubire"

Plang ingerii

Ingerii plang uneori.
Doamne, te rog,
sa nu-i lasi sa planga...
Ajuta-i sa zboare spre nori
vindecandu-le aripa stanga.

Plang ingerii, ca s-au lovit,
oare, pentru a cata oara?,
s-au lovit iar de zidul tacerii,
aripa stanga ei si-au ranit
si crunt incepe sa-i doara.

Plang ingerii cand nu reusesc
sa-si faca inteleasa menirea,
pentru ca oamenii mereu se grabesc
sa ingroape in ura, iubirea,
gonind din viata, tot ce iubesc,
acceptand doar nemultumirea.

Plang ingerii cand zborul le frangi,
plang cu lacrimi de roua.
Tu, incearca la pieptu-ti sa-i strangi,
caci prin zambet le daruiesti
dragoste si o aripa noua
si asa, la randul tau, te ingeresti.

Saruta-i pe aripa sangeranda,
ocortindu-i in sufletul tau,
cu daruirea lor profunda,
ingerii, te vor iubi mereu,
multumindu-ti ca ai reusit
sa-i vindeci si sa-i duci in infinit.

Mara imaginea e crunta
Nu-i inger cu aripa franta
Plang far de lacrimile roua
Ca neputinta este data noua

El este duh ce-i dat la fiecare
Pe umar drept spre aparare
Si cand durerea e prea mare
El ii indeamna la rabdare

Iar daca grijile ii napadesc
Rabdarea uita si se grabesc
Insa ce e mai dureros
Stiu bine lucru cu folos:

Cel de la care vor indurare
Iubire multa pentru ei,El are
Si chiar cand stiu cat ii iubeste
Uita si ca demult Il rastigneste

Foarte frumos poemul tau Dan, cand am scris aripa stanga, metaforic , m-am gandit la inima.

Atunci inima de ce e in partea stanga?, eu la inima m-am gandit si nu la ingerul de care pomenesti tu Dan, nici nu am stiut de fapt ca exista un inger care ne ispiteste, eu cand ma gandesc la inger, ma gandesc la Divin, iubire, armonie, frmusete.

Rătăcitor vremelnic

Mă întorc în mine,
vremelnic rătăcitor,
doar praf, pe drumul către tine,
mi-e cald şi bine aici, în interior.
Îţi mulţumesc
pentru felia de fericire,
că m-ai făcut iar să zîmbesc,
că am crezut şi cred încă în iubire,
că mi-ai adus aminte să trăiesc.

Mă întorc în mine,
rătăcitor vremelnic
prin multele destine,
sperînd că poate mîine,
voi fi din nou cu tine.
Căci te iubesc,
mi-e uşor,
cînd mă înalţi în zbor
spre infinitul din interior,
mi-e dor... mi-e foarte dor
să te-ntîlnesc.

Funcţionarea inimii este coordonată de creier din punct de vedere anatomo-funcţional..mai exact, e coordonată de sistemul nervos central. Din punct de vedere spiritual nu este tot timpul coordonată de creier. Sunt multe de spus aici. Raţiunea este coordonată în bine de harul lui Dumnezeu şi în rău de "aghiuţă"..creierul singur este bătut de vânt în toate părţile. Ca dovadă că este aşa, toţi avem creier şi totuşi uneori nu ne înţelegem ..ca să nu mai spun de altele mai rele. Când nu ne înţelegem, nu ne înţelegem nu pentru că nu avem creier, ci pentru că lipseşte Dumnezeu din mijlocul nostru.

Multumesc mult Raul ca m-ai salvat, asa e, e foarte adevarat tot ce spui, te imbratisez.

Ca orice parinte bun si iubitor, Dumnezeu chiar daca zicem ca nu este in mijlocul nostru...stie tot timpul ce fac copiii lui...si Daca ii mai lasa pe mana lui Aghiuta nu o face decat pentru a vedea calitatea creatiilor sale

Mai, mai, ce baieti buni, uite asa ma salvati voi pe mine de la raspunsuri. Ai mare dreptate Dan, multumesc mult pentru mesaj.

Dan sunt la 26 de km de Torino, e intradevar un loc magnific, in munti, undeva la poalele unui munte , e o priveliste minunata, dar daca vrei sa vezi ceva in Italia te sfatuiesc sa mergi la Roma sau la Cinque Terre in Liguria, sunt locatii mirifice. Nici o clipa nu ma despart de cei dragi pentru ca ii pastrez in sufletul meu, sunt fericita ca pot comunica cu voi, in ce priveste tabara, cu siguranta voi fi acolo, iar Rodica va organiza o tabara de exceptie intr-o locatie de exceptie asa cum ne-a obisnuitpentru ca asa cum stim, Rodica e un suflet exceptional. Ma bucur ca imi sunteti alaturi, asa pot mai usor sa trec peste dorul de acasa. Cu drag din drag Mara, hihihihi, ai uitat sa scrii din drag, hihihihi.

Îți doresc o zi frumoasă și te așteptăm cu mare drag, sine ira et studio! nu? cu același drag, te îmbrățișez

Doamne ajuta sa ne intalnim la vara sanatosi, cu drag din drag, Mara.

Interesant ce dezbatere filozofica a provocat poezia ta Mara....felicitari tuturor...

multumim frumos Rodica, da ma bucur cand cineva ma scoate din impas, sunt in deficit la capitoul filozofie, dar am ajutoare de nadejde.

Ahaaa, deci aşa umblă vorba...bbbuuuunnnn! Sarut mâinile doamnelor şi să trăiască şeful cel mare!

Asa, Raul multumesc ca esti prezent ori de cate ori e nevoie de sfatul tau.si eu te imbratisez si iti doresc toata fericirea din univers.

fara cuvinte,chiar nu stiu ce sa spun decat multumesc Dan.

Doamna Maraaa?! Aţi rămas fără net? Vă aşteptăm să reveniţi în acest loc gălăgios

CRACIUN FERICIT!

Dar foaie verde vis halucinant
Doamna Mara n-a fost risipită în neant
Ci distanţa mai degrabă o întăreşte
Şi compania noastră ea şi mai mult o doreşte
Deci rugăciunea este binevenită
Însă doamna Mara este de noi toţi iubită

Va multumesc Ancuta si Raul pentru iubirea voastra, e de mare pret pentru sufletul meu. Iti multumesc Dan pentru ca te rogi si pentru mine, e cel mai important dar pe care il pot primi.Din neant am venit si in neant ne vom intoarce ca sa renastem din nou. Ma bucur ca ai hotarat sa devii nemuritor. Va imbratisez cu drag, din drag.

Clepsidra netrăirii

Când simţi că iarna, sufletu-ţi îngheaţă
sau că ţi-e greu să mai aştepţi,
gândește-te la tot ce-n viață,
te-au învățat angelicii profeți.
Când nu-ți răspunzi la întrebări,
ești prizonier al clipelor trăite.
Hrănindu-te cu supărări,
trăiești iubirile pierdute.
Tăcerea îți acoperă Lumina
și chipul tău, se întristează.
Nici nu mai știi a cui e vină,
doar lacrimă, pe-obraz dansează
un vals al fulgilor de nea
pe vastul câmp al neiubirii,
înghețându-ți inimă
în clepsidră netrăirii.

Tacerea gandului meu
Se reculege in versul tau
Doar eu stiu in el sa ma regasesc
Si nu doresc sa sti ce eu gandesc
Asa ca rog spre al meu bine
Sa il lasati aice langa mine
Ca el e cel ce-mi da iubire
Si speranta intru-nemurire

Doamne ajuta Dan
Visele sa-ti implinesti
sa ai tot ce iti doresti.

Dar frunzuliţă verde şi-o căldare
Acelaşi comentariu şefu mare
Şi la versurile Ancăi matale ai postat
Deci eu sunt oarecum puţin mirat
Că sunt două poezii diferite
Şi cum de zici că doar dumneata în aceste versuri te regăseşti
Şi că nu vrei ca autoarea să ştie ce gândeşti
Dar frunzuliţă verde trei măsline
S-ar putea ca şi eu şi altul foarte bine
În aceste versuri să se regăsească
Şi ca un nemuritor din propria cenuşă să renască.

M-ai facut sa rad cu pofta Raul, te iubesc si mi-e dor de voi, asa e unii,
se grabesc,
sa declare
sus si tare
ca doar ei se regasesc
in poezia ce doare.
E o gluma voi sa stiti
tot ce-am scris in poezie
asa ca , hai nu mai fiti tristi,
sa traim in armonie... hihihihihi. Va iubesc si sunt fericita ca va am.

Nici nu mai știi a cui e vină,
doar lacrimă, pe-obraz dansează
un vals al fulgilor de nea ........etc....etc....foarte frumos

Foaie verde dintr-o Caldare
Abdic din scaun de sef mare
Si ca sa fiu cat mai concis
Promit ca sa ma las de scris
Ma consolez cu al meu praz
Si mazgalelile imi ard cu gaz

Foaie verde si-o lalea
Dane, eu nu sunt de-acord sa faci asa
mie imi plac "mazglellile" ce le scrii
doar ca eu le spun poezii.
Nu le lua toate in plin
pastreaza-ti sufletul senin.
Ramai asa cum esti acum
si mergi te rog pe-acelsi drum,
drumul din Universul prieteniei
de pe strada vesniciei.

Cu drag din drag Mara.

Dar frunzuliţă verde solzi de peşte
Din câte ştiu eu toată lumea greşeşte
Şi dacă şefu şutează de la 11 m cu mingea în bară
Normal că o pune înapoi şi să şutează iară
Aşa cum face şi un şef mai mic
Şi orice uriaş şi orice pitic
Dar că ce scrii dumneata şefu este sau nu poezie
Supărare din partea mea să nu-ţi fie
Că alţii trebuie să aprecieze
Şi scriitura matale să o încununeze
După cum şi eu când centrez mingea în careu
Nu pot să reiau cu capul tot eu
Că dacă fac aşa şi tot eu validez şi golu
Se plictiseşte lumea şi-mi dă ocolu
Tot aşa şi cel ce scrie
Nu se apreciază singur ci aşteapă aprecierile să vie
Şi dacă suntem în Universu Prieteniei
Să scriem ce simţim şi să ne lăsăm pradă veseliei
Dar frunzuliţă verde şi-o scrumbie
Să trăiască şefu nostru din Bănie

8 ianuarie 2012.Pentru Ricardo

Din cenuşia odaie.

În casa de piatră din depărtări,
închisă în cenuşia odaie,
o viaţă de om, zace-n uitări,
şuierând prin suflarea-i greoaie
dorinţa de-a trece în efemer
şi-n curcubeul din ploaie.

O viaţă, se zbate să plece-n trecut,
în vis, speranţe, in zile senine,
cu zâmbetu-i trist, aproape durut,
încearcă să uite al vieţii tumult...
Cu ochii pierduţi, fixaţi în tavan,
în cenuşia odaie a casei de piatră,
o viaţă chircita, se zbate în van,
să poată deschide o poartă
spre cerul albastru şi diafan...

O viaţă de om, ce aşteaptă
să vină clipa dorită
când moarte-i va fi iubită...

Cu mâini tremurânde îmi mângâie faţa
ştergandu-mi o lacrima ce cade uşor,
Ai parai, asta e viaţa.
o clipă din eternul zbor,
al timpului nemuritor.
Mă prinde plângând dimineaţa
când viaţa îmi spune: " Lasă-mă să mor"...

În casa de piatră e frig şi pustiu,
în urmă-mi se-nchide o poartă
şi-un trup transparent, ce încă e viu,
spre mine privirea-şi îndreaptă
vrând parcă să-mi spună: " Acum e târziu",
abandonează viaţa... pe-a veşniciei treaptă.

trist si frumos

Şi când pe acea poartă va păşi,
Lumina lui mai mult va străluci

Of Raul, nu-ti poti imagina cate poate duce un om.

Multumesc frumos Florina pentru comentariu, nici macar nu pot gasi un cuvant pentru ce traiesc acum aici unde ingrijesc acest batran de 88 de ani, Ricardo si care mi-a dat o lectie de viata... cumplita.

M-ai facut sa plang, Dane....Multumesc pentru versuri si pentru sentimentele tale de pretuire.