Marioara Vişan-Boabe de suflet

Un surâs

Un scâncet disperat de neputinţă
e glasul lui abia şoptit.
E chipul început de nefiinţă,
opaiţ ce pâlpâie în infinit.
Un trup, în care doar iubirea-i vie,
ce zace ţintuit la pat,
se-ntreabă, căci ar vrea să ştie
de timpul lui s-a terminat.
Orele nu mai au rost,
sunt toate fără de sfârşit,
el, a uitat ce om a fost,
cum a trăit, cum a iubit.
Amintiri azi nu mai are.
de parcă nici n-ar fi trăit.

Azi, ştie doar că viaţa-l doare,
e-o luptă în zadar şi fără rost.
Cu ochii mici, plini de candoare,
încearcă să-mi spună ceva,
arătând spre raza de soare.
Eu înţeleg că va pleca.
Îl rog pe Dumnezeu cu disperare,
să-l lase-n viaţă înc-o zi.
Un surâs în colţul gurii îi apare,
de parc-ar vrea a-mi mulţumi.

Offfffffff...cele 2 poezii sunt minunate....dar regret ca trebuie sa treci printr-o experienta atat de dureroasa.Sunt alaturi de tine si ma rog sa rezisti si sa te reintorci alaturi de noi intr-un timp cat mai scurt.

Da, bine a zis cel ce a zis: să nu-i dea Dumnezeu omului câte poate să îndure! Căci omul este o fiinţă care se obişnuieşte cu orice. (F.M. Dostoievski - "Amintiri din casa morţilor")

Două suflete...

În camera cenuşie
din casa de piatră,
zac două suflete pustiite,
lovite de soartă.

Simt frigul durerii,
tăcerea le surzeşte,
speranţa se pierde
în infinit.
Cine mai crede
în două suflete
ce îngheaţă încet,
de parcă au murit?

Floarea vieţii

Durere din piept,
te-aş smulge cu cleştele iubirii,
să te aşez în grădina Luminii divine.

Cu roua fericirii as uda petalele tale
şi le-aş picta în culorile curcubeului.

Tu, ai creşte... ai creşte...
până la sufletul iubitului.
Cînd el ar zâmbi,
tu, durerea din pieptul meu,
ai tremura de bucurie,
unduindu-te ca un trandafir
în bataia vaîntului cald de vară.
Iubitul meu, ţi-ar mângâia petalele,
sarutandu-le uşor, iar tu,
tu durerea din pieptul meu,
ai suspina abia şoptit:
" În sfârşit, am devenit Floarea Vieţii"

Multumesc Dan, asa e, infolreste mai rar, dar floarea e mult mai bogata.

Am citit cu drag!
Pupici şi salutări din Bacău!

Multumesc mult Miahela, mi-e dor de zambetul tau si de caldura sufletului tau.

Multumesc din suflet Rodica, mereu spun ca esti unul din ingerii mei pazitori, faptul ca am aparut in aceasta revista ti se datoreaza,iti multumesc pentru ca atunci cand imi e greu imi esti mereu aproape, asta inseamna cu adevarat prietenie.

Felicitarile mele! Iubesc vestile bune si pe cei ce fac surprize placute prietenilor!

Felicitări, doamna Mara! Cu prietenie şi cu drag

Va multumesc frumos bunii mei , Ionela, Dan si Raul. E adevarat ca am prieteni si ingeri pazitori, cu talentul... e discutabil Dane, cea mai mare parte a oamenilor de cultura consacrati, spun ca nu prea am talent, dar asta nu ma impiedica, sa daruiesc mereu, boabe de roua din sufletul meu. Se va gasi, sper,cineva care sa se bucure de iubirea din versurile mele.

Multumesc Dan, tu esti un prieten, nu un critic literar. iti multumesc pentru incurajare.Nimic nu ma poate opri sa darui celorlalti emotii din sufletul meu. Poate trecerea spre vesnicie.

Cuvintele spuse de EL

Sentimente de tristeţe şi durere
se amestecă în creuzetul viselor nîmplinite.
Pluteşte-n aer o boare de tacere,
a juramintelor încă nerostite.
În fiecare zi se sting încet,
speranţe, doruri şi dorinţi,
căci se amestecă în creuzet,
minciuni, tăceri, lacrimi fierbinţi.

Sorb din licoarea amăruie
a iubirii mult visate,
ce îmi doresc încă, să fie,
chiar de-nţeleg că e departe.
" Eu te iubesc, dar în alt fel",
îmi sună-n minte-a mia oară
cuvintele spuse de EL.
Oare-a ştiut c-o să mă doară?
De vrei, din viaţa ta eu ies,
nu vreau să-ţi fiu povară,
căci asta dai de înţeles.

Felicitari, draga mea! Sper ca Rodica a reusit să-ţi aducă măcar pentru o clipă, zâmbetul tău frumos, în ochii plini de lacrimi, cu această minunată veste!
Îmi doresc să te revăd râzând cu poftă, cu bucuria de viaţă care te caracterizează şi care îţi şade aşa de bine!

''Nu-ţi şade bine când plăngi
Priveşte în ochii mei
Şi oglindeşte-te-n ei
Eşti mai frumoasă când râzi!''

Te îmbrăţişez cu mare drag şi dor, Vio

Multumesc din suflet iubirea mea Violleta cu parfum de prietenie, sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem sanatoase la vara si sa mai tragem o halca de ras de sa rasune Universul Prieteniei de veselie. Da Rodica reuseste mereu sa ma faca sa zambesc atunci cand imi e greu, e o prietena adevarat, un inger pe care sunt fericita ca mi l-a trimis Dumnezeu. Cu drag din drag, Mara.

Apa vieţii

Floare albastră, floare albastră,
nu mai plînge, nu fi tristă,
nu te ofili în glastră.
Într-un colţ de cer există
apa vieţii pentru tine.
Ai să vezi că norul vine
numai ca să-ţi dăruiască
picături şi boabe fine
dintr-un suflet ce-o să crească
cu iubire, pentru tine,
floarea vieţii, o minune,
cu drag să îţi dăruiască.

Floare albastră, floare albastră,
ai să vezi că va fi bine
şi vei rîde în fereastră
numai tu vei şti la cine...

Minunat, doamna Mara! Splendidă poezia! Dacă m-aţi întreba v-aş sugera doar un lucru..alt titlu, ca să nu fie acelaşi ca al poeziei lui Eminescu. Felicitări!

Ai dreptate Raul, nu m-am gandit, multumesc mult. o sa schimb titlul

Doar mintea...

Nu-i viaţa zid de închisoare,
nici sufletul nu-i deţinut,
doar mintea... e cea care doare,
fiindcă trăieşte-n trecut.

Nu-i viaţa o nebunie,
nici sufletul nu-i pacient,
doar mintea... e cea care ştie,
s-aducă trecutu-n prezent.

Nu-i viaţa o scenă-a durerii,
nici sufletul nu e actor,
doar mintea... la Masa Tăcerii,
frămîntă al vieţii decor.

Nu-i viaţa grădină pustie,
nici sufletul crin ofilit,
doar mintea... crede că ştie,
cine merită a fi iubit.

Nu-i viaţa un semn de- ntrebare,
nici sufletul nu e răspuns,
doar mintea... e cea care moare,
cînd nu o hrănim îndeajuns.

Doar mintea... e cea care doare
cînd sufletul e înşelat,
doar sufletul... doreşte cu-ardoare
să fie-n iubire purtat.

Mara, mă bucur din tot sufletul pentru publicarea poeziilor tale în paginile revistei Moldova Literară. Bravo! Bravo! Bravo!

Multumesc din suflet Mihaela,zambet de Lumina ce esti.

Tril de privighetoare


Prin oraşul vechi şi cenuşiu
în care timpul parc-a-nţepenit,
şi cerul este cenuşiu,
natura, pare-a fi murit.
Mă plimb agale pe trotuar,
privind la frunzele ce cad
ca-ntr-un sinistru ritual,
în care visele se ard
în infinitul ancestral.
O voce de privighetoare,
cu trilul ei melodios,
ştiind parcă ce mă doare
îmi grăi cu glas duios:
" Când tăcerea din suflet o asculţi,
pluteşti în vis şi armonie,
e o senzaţie ce n-o mai uiţi,
eternă ţi-ai dori să fie.
Un sentiment de pace te-nsoţeşte
în drumul tău spre infinit,
sufletul îţi dăruieşte
acel fantastic, biblic mit,
despre iubirea nesfârşită,
de toţi şi toate pe pământ
din viaţa încă netrăită
a nerostitului EU SUNT.
Etern fior de fericire,
e sentimentul veşniciei,
citind o strofă din Psaltire,
deschizi Cartea Armoniei".

Am înţeles din trilul ei
că poţi schimba din cenusiu
tot pămîntul dacă vrei
să-l faci să fie din nou viu.

Doamna Mara, ne place sau nu ne place, suferinţa ne aduce pe toţi la adevărata noastră dimensiune. Eu regret că trebuie să treceţi printr-o încercare ca aceasta, însă mă bucur că acest lucru se vede în profunzimea poeziilor dv, motiv pentru care vă felicit şi eu alături de doamna Rodica! Cu preţuire şi cu drag

Va multumesc din inima, suflete de inger, Multumesc Rodica pentru floarea vietii pe care tu mi-o darui de fiecare data cand imi e greu, si tie Raul iti multumesc pentru ca m-ai primit in sufletul si viata ta, cu inima deschisa.

Pânza de paianjen

Un suflet pustiit de aşteptare,
încearcă să se descâlcească
din pânza de paianjen, care
îl prinde-n plasa-i diavolească.
Se zbate sufletul să scape
din pulberea de neputinţă,
ar vrea trecutul să îngroape,
într-un cavou de nefiinţă.
Pânza de paianjen strânge
în plasa-i lipicioasă, noaptea
în care visul i se stinge,
caci vede în paianjen, moartea.

Lecturat...placut...dar trist

Am petrecut cateva zeci de minute intr-o plimbare prin poezia Dv-stra.Minunat! Un crampei de bucurie si frumusete, intr-o lume agitata si efemera.felicitari!

Bună dimineața!
Fă ochișori!
Vin cu o floare, chiar dacă nu se face primăvară

Sarut mainile, hai acasa Marie ca ne e dor de tine, te iubim cu totii si iti dorim sanatate !

Vine, vine pri-i-măvara,
Odată cu doa-amna Mara!..

Un martisor de la Marian
Trimis cu postasul Nicu Dan

MĂRŢIŞOR DE SUFLET
*****
La început de primăvară
Îţi dăruiesc un mărţişor
Să-l prinzi la piept în astă seară
Să-ţi fie somnul lin, uşor…
*
E mărţişor cu prima floare
Ce-i vestitor la noul an
Un ghiocel văzut de soare
Îţit din albul său suman…
*
Cu şnur legat în două fire
Să-ţi fie faţa-n alb curat
Şi roş obrazul tău subţire
Să-ţi fie dulce sărutat…
*
Să-ţi poarte mult noroc tot anul
Iubire să-ţi aducă-n prag
I-am prins în nod de şnur şi banul
De-argint ce ţi-l ofer cu drag…
*
De suflet este mărţişorul
Simbol al dragostei ce-ţi port
În spaţiu ne uneşte dorul
Iar din respect fac paşaport!
***
Marian MALCIU

HRISTOS A INVIAT!doamna Marioara.Va doresc multa sanatate si lumina in casa si in suflet.

Imi place cum picuri boabe de suflet in versurile tale! Felicitari, Marioara!

Multumesc tuturor celor care au lasat crampei din sufletul lor minunat pe pagina mea. Eu inca nu am calculator ,aici in timpul uitat, dar luna viitoare imi voi cumpara unul si atunci voi picura din nou boabe de suflet pentru cei ce vor sa viziteze acest profil.

Mara..sincer imi era dor de bobele din sufletul tau...Inca nu realizez daca esti in tara sau printre straini..??

Mara...ma bucur ca ai reusit sa ne faci o vizita din indepartata Italie...ne este tare dor de tine si te imbratisam cu tot dragul.

Ptr ca se apropie ziua ta....iti doresc un sincer LA MULŢI ANI !!!

La mulţi ani, doamna Mara! Să vă fie bine acolo şi să ne revedem cu bine! Cu drag din drag, Raul

Va multumesc din suflet pentru mesaje, sunt mereu cu gandul si cu sufletul acolo, cu voi, mi/e dor de tot ce am trait impreuna. Sper cand ma intorc in octombrie sa va regasesc plini de Lumina si Iubire Divina. Va iubesc.

Bine ai revenit!!!....

Doar scriu!

Nu e uşor printre străini
cu nopţi în care
plângi de dor.

Cu inima mea mare,
printre străini, nu e uşor...

E tristă viaţa ce-o trăiesc,
e plină de durere.

Ma rog la Dumnezeu
să nu înebunesc,
că-n viaţa ce-o trăiesc
nu e plăcere,
e numai greu.
Trec zilele amare
cu lacrimi pe obraz.
Nu-s lacrimi de la soare
sunt de neacaz
şi supărare.

Nu e uşor slugă să fii
printre străini fără discernământ.
Nu sunt nici morţi, nu sunt nici vii
doar eu trăiesc ca-ntr-un mormânt.
Nu fac nimic să mă mângâi...
doar scriu... durerea s-o fărâm în poezii.




Ce-ar fi trebuit a fi oamenii


Ar fi trebuit să fie metaforă de univers,
epitet sau comparaţie de etern,
literele din al poeziei vers,
dar niciodată, umbre din infern.

Ar fi trebuit să fie frântură de divin
manifestat în curcubeu interstelar,
culori, ce-atunci când le privim
să înţelegem zborul lui Icar.

Dar, niciodată durere nesfârşită,
gândindu-ne la ce-ar fi trebuit a fi,
căci prin Iubirea Absolută,
Divinul mereu ne va sfinţi.

Bine v-am regasit ingerul meu blond.

Marioara...f triste sunt poeziile tale...dar mare adevar spune Dan in versurile postate...esti o invingatoare in orice situatie ...

Asa e Rodica, va multumesc prieteni.

Poveste fără final...


M-ai risipit în razele de soare
şi-n florile de câmp din jurul tău,
dar mi-ai inchis în fiecare floare
speranţa de a fi doar tu şi eu.

Mă vei culege dimineaţa pe răcoare,
bob de rouă din lacrimă de înger,
iar noaptea, stea voi fi in Carul Mare,
o călăuză în visu-ţi efemer.