Elena OLARIU

Revista Convorbiri Literare-august 2011

Elena Olariu,Păsind prin... Răducăneni, Editura PIM, Iasi, 2011, 222 p. Cu o postfată de Emilian Marcu.


Trăiri lirice pe o coardă afectivă deosebită, ca o lebădă dansînd pe apele nesfîrsite ale sufletului scrie Elena Olariu în cartea Păsind prin... Răducăneni, cu sentimentul împlinirii prin cuvînt si pentru cuvînt.

Prozele incluse aici sînt gîndite si scrise cu coltul inimii, la lumina blajină a stelei protectoare, lumină ce se poate numi fluture sau înger, cu dorinta expresă a autoarei de a înnobila cititorul. Încărcate de sensibilitate, ele, aceste proze scurte, pot deveni adevărate eseuri care au un caracter moralizator prin mesajul crestin pe care fiecare în parte îl contine.

Desi este gîndită si scrisă drept o carte de proze, Păsind prin... Răducăneni, pare, la o citire rapidă a titlului, mai degrabă o invitatie de a vizita această localitate moldavă, o invitatie de a descoperi aceste locuri cu un trecut istoric impresionant.

Rolul asumat de poeta si prozatoarea Elena Olariu este acela de a fi un bun ghid ce conturează un univers aproape blagian, dar si cu suficiente note din Agîrbiceanu prin asemănarea conditiei creatorului care nu si-a părăsit, fizic vorbind, matca, si care a stiut mai bine ca nimeni altul să respecte în „Cuvîntul scris, care în acceptia autoarei acestui volum, este amprenta nescrisă a vorbelor din suflet”.

Numai cu vorbele din suflet se poate scrie o astfel de proză de tip eseistic, proză care poate fi considerată o adevărată radiografie a Răducănenilor, stiind că „Pămîntul străbun este cea mai curată lacrimă din Univers”, asa cum scria cîndva marele poet mesianic Ioan Alexandru.

Forma de misionarism pe care si-o asumă Elena Olariu reprezintă simbioza dintre cele două biserici crestine ce sălăsluiesc pe aceste meleaguri miruite de Dumnezeu, ortodoxă si catolică, biserici în care enoriasii au întîlnirile ecumenice sau întîlniri prin firescul lucrurilor.

Viata de zi cu zi a locuitorilor de aici în vatra acestor meleaguri îi uneste si prin biserică si îi determină să vadă bobul de rouă sau lumina razei de lună în bună pace si împăcare, în dragoste fată de Iisus Hristos dar si de aproapele său. Prin ochii copilului sau al maturului, asa cum descrie Elena Olariu, lumea capătă contururi de măretie si noblete prin „Floarea iubirii...”

Parcă urmăriti de privirea prin timp si peste timp de către boierul Lascăr Rosetti ruga pentru pîinea cea de toate zilele se întemeiază si prin prozele Elenei Olariu.

Autoarea acestei cărti se alătură altor cîtiva remarcabili intelectuali ai locului care zidesc frumusete prin cuvînt în inimile tinerilor învătăcei, dar si în inimile cititorilor maturi, cu care îsi duc cu armonie si în bună întelegere traiul continuînd misia încredintată de Lascăr Rosetti de a fi luminători de neam, editînd „Vestea bună”, o revistă care tine trează constiinta cititorilor si formarea lor ca oameni ai viitorului.

Totemuri care de care mai deosebite, datini, obiceiuri, traditii sînt prezente prin prozele Elenei Olariu ca o derulare a unui album cu amintiri în cu aerul nostalgic spre aducere aminte si sfîntă întelepciune în această minusculă bijuterie, Parfum de primăvară.

Acest parfum de salcie este un adevărat balsam de viată vesnică prin care autoarea acestei cărti stie să-i redea întreaga aură mistică cu elegantă.

Cel mai adesea proza aceasta, deseori moralizatoare, se derulează pe fondul unor amintiri puternice si profunde, în care părtasă este însăsi natura cu toate manifestările ei, uneori blajine alteori apocaliptice, dar mereu ocrotitoare în final.

Secretul vietii si lumina mortii sînt, de fapt, coordonatele fundamentale ale prozelor pe care le publică Elena Olariu, conturînd un univers complex, din atîtea si atîtea universuri.

„Lumină din lumină” primeste fiecare cititor al acestei cărti si totul spre împlinire.

Cred că Elena Olariu are cititorii pe care îi merită cărtile sale si asta nu e putin.

Emilian MARCU