Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului...

FĂRĂ SENTIMENTE

Nu ştiu dacă ai avut sentimente
Sau dacă ai iubit pe cineva?
Din constatări trecute şi prezente,
Se pare că nu ai trăit aşa ceva!

Mi-ai demonstrat cu prisosinţă,
Că eşti mai rece decât gheaţa,
După cum văd, în a ta fiinţă,
A încetat să mai existe viaţa!

Chiar dacă ai încercat să pari,
Ceea ce nu eşti cu adevărat,
Cum ai venit, aşa o să dispari,
Pentru mine totul s-a schimbat.

Rănile le voi trata cu suferinţă,
Mai mult ca sigur se vor vindeca,
Voi şti că am iubit o fiinţă,
Care nu merita a mă avea.

Am rupt o floare din buchet,
Cu inocenţă şi candoare,
O miroseam fără să cred,
Cât este de otrăvitoare.
***
FĂRĂ MANELE!

Mihai nu vă dă manele,
Poate să vă indispună,
Însă când serviţi cafele,
Ascultaţi muzică bună!

FEMEIE

Femeie, pentru a te cânta,
Nu avem destule instrumente,
Rămânem doar a te contempla,
Cu cele mai simple sentimente.

Femeie, lumea vine de la tine,
E în continuă veşnică mişcare,
Adusă din ieri,plecată înspre mâine,
Succesiune de vieţi viitoare.

Femeie, te iubim aşa cum eşti,
Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,
Prin lume simplu călătoreşti,
Până veşnicia iar te cheamă.
***
FEMEIA PUDICĂ

Ca o salcie pletoasă,
Într-un fel foarte sfătoasă,
Nu vrea ca să fie nudă,
Chiar şi cu rochiţa udă!
***

...fragment din eseul"Cuvant inainte la un roman"
De ce am scris acest roman !!

Cu multi ani in urma navigand pe internet am gasit un site cu numele IESENII..infintat de un grup de ieseni. Intrucat de Iasi, pe mine,oltean de bastina ma legau amintiri placute din adolescenta, am intrat in legatura virtuala cu ei..

Ulterior acest grup s-a constituit intr-o Asociatie nonprofit numita UNIVERSUL PRIETENIEI, cu scopul caritabil alraspandirii prieteniei si culturii.

In timp legatura mea virtuala s-a impletitt cu cea directa, intalnindu-ma cu membrii asociatiei, atat la Iasi cat si in taberele de creatie si recreatie organizate de asociatie. Sufletul acestei Asociatii , doamna Rodica Rodean citind pe forumul asociatiei s-au ascultand in tabere cateva din umilele mele srieri m-a indemnat sa le pun intr-un manuscris pe care sa le publice intr-o carticica, asa cum o face de mai multi ani sub egida Asociatiei Universului Prieteniei. Datorita calitatii prietenilor si scrierilor lor aparute in timpecum si la ndemnul lor,am gasit curajul sa le pun pe hartie. In semn de consideratie pentru ei,voi insera printre paragrafe contributia lor la acest roman


Si uite asa am trecut la fapte cu speranta sa nu dezamagesc intinand cu umilele mele slove, numele purtat de mari scriitori ai neamului romanesc . Si pentru ca aceasta carte apare sub egida Asociatiei Universul Prieteniei din Iasi ,incerc sa introduc in roman cu permisiunea lor si a dumneavoastra cate ceva din gandurile scrise de prietenii mei din acest Univers ca semn al consideratiei si dragostei pe care le-o port, ganduri care am crezut ca se muleaza bine pe subiectul romanului meu pe care probabil l-am scris si pentru a implini profetia scriitorului mult drag mie, Mihai Leonte prin versurile de mai jos:

Tot ce-ţi spun acum concret,

Reiese din trecutul tulburător,

De tânăr, citesc, ai fost poet,

Iată că ai devenit şi scriitor.

PLEC CU GÂNDUL

Plec cu gândul spre infinit,

Luându-mi iubirea în zbor,

E clar, nu mă simt obosit,

Beau apă din al vieţii izvor!

Gândul nu se vrea închis,

Sclavul unor vechi închistări,

Preferă să zboare spre vis,

În libertate, spre depărtări.

Gândul este o mare valoare,

Pe care nu trebuie să o risipiţi,

Este singura, unică splendoare,

Ce trebuie mereu să o preţuiţi.

Va multumesc pentru osteneala de a citi aceasta carte.

Domnule Petrescu Dan,
Am sesizat ca sunteţi mereu prezent prin scrierile mele.
Acest fapt mă onorează. Faptul ca sunteţi membru al acestei asociaţii de autori care mai de care mai relevanţi mă face să vă stimez şi mai mult.
Mulţumesc celor care îmi apreciază scrierile mele.
Nu cred că e bine să nominalizez pe cineva.
Sper ca atunci când volumul va fi gata să am prilejul să-l citesc chiar şi virtual.

Eu sunt printre ei inca un umil ucenic...Stiu ca vor fi aspri cu mine..dar asta ma va face sa gresesc mai putin..Cu siguranta un olum este pentru dvs...si daca voi avea posibilitatea ..find de cand ma stiu un calator... il voi aduce personal la Moldova Noua..

Adevarul este ca toti suntem ucenicii literaturii.
Chiar daca avem unele realizari, cine stie cati dintre noi vor primi avizul viitorului. Dar cum orisice ucenic viseaza sa ajunga calfa, avem si noi acest drept.
Sa speram...
Cat despre vizita la Moldova Noua eu va astept cu tot dragul...

Fizica poetului George PENA

La mulţi ani prea distins coleg,
Când împlineşti decenii şapte,
Pentru tine simple flori culeg,
Cele mai frumoase şi curate.

În continuare mereu să iubeşti,
Imensa câmpie unde te-ai născut,
Peste anii care au fost să păşeşti,
Spre viitor, luptător neîntrecut.

***
FII FERICITĂ

Perle din picături de ploaie,
Diademe din fulgi de zăpadă,
Cercei din boabe de struguri,
Peste toate iubirea din muguri
Fii fericită, mereu să te bucuri.

***
FRUNZE OBOSITE

Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trecea vremea doamnă!

IARNĂ

E mult albul inocent,
Netrecut prin parlament!
Parcă e venit din Rai,
Aruncat pe al nostru plai,
De Arhanghelul Mihai.

Iarna e foarte frumoasă,
Dacă ai căldură-n casă,
Şi bucatele pe masă.
Ai asigurată o pâine,
Fără grija pentru mâine!

Multumesc ptr constanta postarilor pe acest site...va imbratisez cu drag si va doresc multa sanatate

ÎMI E DOR

Mi-e dor de grădina cu otavă,
Cosită pe sub merii Ionathan,
De troscotul din vechea ogradă,
Prin care copil mă tăvălem.

Mirosul proaspăt de lucernă,
De mugetul boilor din şură,
Care aveau o foame eternă,
Primind mâncare pe măsură.

ÎN CLIPE DE INTIMITATE

În clipe de intimitate,
Cu perechea mea de mână,
Privim cu seninătate,
Vremurile ce au să vină.

Avem planuri mari de viitor,
Precum făceam în tinereţe,
Când ne doare vreun picior,
Revenim la reala bătrâneţe.

Dar ce să-i faci? Ar fi nedrept,
Să te gândeşti doar la coşciug,
Să-ţi pui mâinile pe piept,
Şi să fugi de al vieţii jug.

Am fost întotdeauna optimist,
Am dat dovadă de bărbat,
De ce azi să fiu mai trist,
Oare viaţa m-a schimbat?

http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/In_clipe_de_intimitate_mihai_leonte_1336105477.html

In clipele tale de singuratate
Nu incerca a te uita in spate
Cu optimism priveste inainte
Adunand din el, cu a ta minte
Gandul ca jugul nu este greu
Cand este dat, de Dumnezeu
Ca El a pregatit un loc al tau
Unde ferice tu vei fi mereu
[i]

Draga Nicu Dan Petrescu daca am reusit sa duc totul pana in prezent, Divinul Creator ma va sprijini sa merg mai departe...MULTUMESC PENTRU TOT...

ÎN VALUL VIEŢII
 
În valul vieţii aruncat,
Orice copil este o coajă,
Când să înoate a învăţat,
E prins în a lumii mreajă.
 
Sufletul îmi este liniştit,
Inima bate în ritm normal,
Mă simt mai mult ca fericit,
Chiar dacă nu totul este ideal!
 
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/In_valul_vietii_mihai_leonte_1336157482.html

INIMA ÎN SUNETE

Inima în sunete prelungi,
Îşi duce tic-tac-ul ei exact,
Ridicând spre apogeu,
Viaţa necurmată,
Fără popasuri leneşe,
Cu timpul treptat,
Trecut, prezent şi viitor.


http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/In_valul_vietii_mihai_leonte_1336157482.html

INTRARE ÎN TOAMNĂ!

Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trecea vremea doamnă!

Fiindcă am intrat în toamnă,
Mulţumescu-ţi ţie doamnă,
Că descrii aşa frumos,
Frunzele căzute jos!

Sincer n-o să te denunţ,
Că preferi să fii desculţ,
Dar de iarnă o să scapi,
Încălţată în...ciorapi!

http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Intrare_in_toamna_mihai_leonte_1336191960.html

IUBIREA CE ARDE!

Iubirea ce arde,
Aruncă petarde,
În clipe bastarde!

Nu pierde nici o clipă,
Să faci totul în pripă,
De iubire multă risipă!

Fii mereu consecvent,
Să nu rămâi repetent,
În iubire să fii absent!

Sunt sigur vei reuşi,
Îmi vei mulţumi,
Cât timp vei trăi!

http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Iubirea_ce_arde_mihai_leonte_1336214692.html

LA MULTE ÎNTREBĂRI…

La multe întrebări avute-n tinereţe,
Mult mai târziu le-am găsit răspuns,
Fiind ceva mai înţelept la bătrâneţe,
După ce drumul vieţii l-am parcurs.

Au mai rămas destule nedezlegate,
Enigme vor rămâne-n veşnicie,
Un om oricât ar învăţa, pe toate nu le ştie,
Dar lupta pentru a şti nu e zădărnicie.

Azi când le spun la unii cum a fost,
Îmi spun că nu e adevărat,
Ştiind care e al vieţii rost,
Bilanţul pentru ce am realizat.

Moldova Veche 05 mai 2010

http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/La_multe_intrebari_mihai_leonte_1336240627.html

AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE

ÎN MEMORIA SOŢIEI MELE ANA LEONTE.

Ai devenit un nume scris pe o cruce,
Pe care alţii la groapă îl vor duce.

Vei deveni o veşnică amintire,
DRAGA MEA, stabila mea iubire.

Nu am crezut ca te iubesc aşa demult,
În clipa când demult ne-am cunoscut.

O simt acum, când inima îmi plânge,
Sufletul trist în lacrimi mi se frânge.

Nu pot să fac nimic la viaţă să te întorc,
Lacrimile fără voie ochii mi le storc.

Tu nu vei mai vedea ce se întâmplă,
Vei fi încorsetată de recea stâncă.

Nu pot să te întorc la viaţă cum doresc,
Nu vei mai auzi, simplul TE IUBESC.

Nu am crezut că pot fi aşa de slab,
Plângând fără să vreau de al tău drag.

Nu-ţi spun ADIO, nici nu îndrăznesc,
Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC.

Tu vei odihni mereu în recea veşnicie,
Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei.

AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE,
ORICÂT AŞ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE.

Voi fi un suflet care mereu va plânge,
Inima în piept cât voi trăi mi se va frânge.

Moldova Veche 1 septembrie 2013

http://confluente.ro/Versuri--Omagiu/Ai_devenit_un_nume_scris_pe_o_mihai_leonte_1377996746.html

Am aflat de moartea sotiei dumneavoastra. Sincere condoleante si nu uitati ca aici in batranul Iasi aveti un prieten.
Frumos poem!

ANA MEA, ANA LEONTE

PORTRET PENTRU NEMURIRE

Când porneşti în viaţă de la nivelul pământului încerci să fii cât mai puternic. Ana lui Lenca din Coronini a fost o luptătoare puternică. Născută la 24 noiembrie 1939 ca fiind al doilea copil al soţilor Elena şi Nicolae MARTINOVICI a trebuit să lupte cu multe greutăţi într-un sat sărac cum erau la acea vreme multe în Clisura Dunării şi de ce nu în România. Nicolae MARTINOVICI împreună cu soţia sa Elena cunoscuta în satul Coronini ca Lenca lui Nicolae Niţu fierarul, a avut patru copii, prima fiind Elena născută la 17 aprilie 1937, a doua fiind Ana, urmată de Ioan MARTINOVICI, cunoscut ca Nelu, născut la 09 august 1943, iar cel mai mic fiind Alexandru născut la 02 ianuarie 1948 şi decedat în 1994.
Copilăria din acele vremuri se desfăşura în modul cel mai simplu, fiind una comună pentru acele vremuri. Din povestirile Anei am reţinut că era fericită să se joace cu zdrenţe şi cioburi de sticlă prin ogaşul din spatele casei părinteşti şi adesea pe malul marelui fluviu Dunărea privind vapoarele care treceau pe fluviu. În satul Coronini a început cursurile şcolii primare, adică cele patru clase primare sub îndrumarea familiei de învăţători PETROVICI. După terminarea claselor primare a urmat alte trei clase la Orşova unde era ocrotită de un frate al mamei Nicolae SCOBERCEA, pilot de Dunăre, meserie bună pentru acele vremuri şi desigur şi importantă.
Tatăl Anei, Nicolae MARTINOVICI pe lângă fierărie, a mai lucrat şi marinar pe remorcherele dunărene, dar avea să se stingă în anul 1951 în urma unei boli grele. Astfel că Lenca, mama Anei avea să rămână văduvă cu patru copii. Nu s-a mai recăsătorit şi a reuşit să ducă cu greutate o familie din care s-au ridicat patru vlăstare care au mers prin viaţă în continuare.
După terminarea celor şapte clase Ana avea să lucreze în comună având diverse servicii în cadrul primăriei sau şcolilor din sat. Astfel în anul 1967 când am cunoscut-o era bibliotecara comunei Pescarii pe atunci, redevenită Coronini după 1990.
Cunoştinţa mea cu Ana a fost în martie 1967 şi după cum s-a văzut a devenit o legătură stabilă chiar în acel an la 31 mai 1967 când ne-am căsătorit legitim. Primul nostru copil a fost Marius-Dan născut la 02 aprilie 1968, iar cel de al doilea copil a fost fiica noastră Amelia Elena născută la 11 mai 1969. Devenită soţia mea Ana LEONTE m-a sprijinit pentru a mă ridica profesional, urmând Şcoala Tehnică de Maiştri Minieri din Brad, iar mai apoi reuşind să-mi termin şi liceul la seral. Vremurile au fost aşa cum au fost, noi urmând cursul vieţii în condiţiile de atunci. După anul 1990 după ce am ieşit la pensie, soţia mea Ana LEONTE a început să lucreze din nou căci chiar cu o pensie destul de consistentă nu ne puteam descurca. Dar a trebuit ca împreună cu soţia mea să avem grijă şi de mama Anei, cunoscută de acum ca baba Lenca, care a decedat în anul 1995 la vârsta de 83 ani.
Între timp copii noştri s-au căsătorit întemeindu-şi fiecare familia sa. Marius-Dan s-a căsătorit chiar în anul 1990 cu CĂLINOIU Rodica având un băiat, pe Ovidiu acum student la Politehnica din Timişoara. Fiica noastră Amelia Elena a emigrat în Statele Unuite ale Americii unde şi-a întemeiat o familie stabilă, având la rândul lor un băiat pe Lucas Alexander.
Ana LEONTE a fost o fire sensibilă cu multe probleme de sănătate, care s-au accentuat după decesul mamei sale, deces care desigur a afectat-o foarte mult. Depistată ca fiind cu probleme cardiace din 1995 s-a luptat continuu cu alte boli adiacente, fiind depistată şi cu diabet zaharat, tensiune arterială care în final au dus la un final neaşteptat de rapid în 30 august 2013 în urma unui atac de cord care a culminat cu finalul vieţii sale.
Aşa cum Ana LEONTE s-a luptat să sprijine pe toţi cei din familie, şi noi am căutat să o ajutăm în suferinţa ei cum am putut mai bine, acordându-i un sprijin permanent cu tot ce ne-a stat în puterile noastre.
Pentru cei care veţi citi aceste rânduri Ana LEONTE a devenit o amintire pe care ne vom strădui să o păstrăm cât mai frumoasă. Viaţa îşi va urma cursul, iar noi vom continua lupta din care o fiinţă a plecat spre odihna veşnică.
Vom păstra de acum amintirea celei care a fost ANA LEONTE.
ODIHNĂ VEŞNICĂ FIINŢĂ IUBITA, SOŢIE, MAMĂ, SOACRĂ & BUNICĂ.
TE VOM PĂSTRA ÎN SUFLETELE NOASTRE MEREU.

http://en.calameo.com/books/000136769055627bf4207

http://confluente.ro/Orizonturi--Portret/Ana_mea_ana_leonte_mihai_leonte_1379651737.html

ACATIST PENTRU ANA

Sufletul tău curat s-a ridicat le cer,
Dumnezeu Să-L aibă-n a Sa Pază,
Iar când mă voi simţi stingher,
Să-mi trimită şi mie câte o rază.

Cu toate că e o aniversare,
Astăzi nu mai e sărbătoare.
Nu mă regăsesc cât sunt de trist,
Iar darul meu e doar un acatist.

N-am crezut că o să pleci,
În locul pregătit de veci,
În lumea fără de sfârşit,
Unde trupul este liniştit.

Ai plecat unde e doar umbră,
Ne-ai lăsat într-o tăcere sumbră.
Tu vei fi veşnic în mormânt,
Noi te vom plânge pe pământ.

Ţi-am adus flori care se vor ofili,
Nu le vei mai putea nicicând privi.
Alte aniversări vor fi tot triste,
Primind doar simple acatiste.

24 noiembrie 2013 Moldova Veche

http://confluente.ro/Versuri--Omagiu/Acatist_pentru_ana_mihai_leonte_1385246940.html


Antuza-Mariaana Antoce Filologie< Univ "Al I Cuza" IASI

" Nu mă regăsesc , cât sunt de trist
Iar darul meu e doar un acatist!..."

Ştii, prietene, ce mult înseamnă!?!...O rugăciune , încălzeşte pe cel viu; şi, poate, duce şi căldura şi lumina în sicriu!...Simţim cu toţii acest adevăr, când pleaca părinţii. Tristeţea pricinuită de faptul că nu mai putem vorbi cu ei , că nu le mai putem cere ajutor sau păreri, este sporită de senzaţia de siguranţă pe care ne-o dădeau necontenitele lor rugi pentru sănătatea, sporul şi ajutorul nostru, pentru iertarea păcatelor, pentru tot binele...Se simţea aceasta mereu; dar, după plecare, lipsa aceasta, doare....
Aşa că, darul pe care îl trimiteţi acolo, unde, de altele nu are nevoie, este cel mai bine ales, cel mai puternic şi de folos sufletului. Să vă învredniceascî Dumnezeu pe toţi cei care o veţi plânge pe pământ să nu uitati a aduce, atâta timp cât veţi mai fi pe aici dupa puteri, cu aceeaşi dragoste acest dar promis pentru acolo! Vă va da în parte din bucuria ei şi îi veţi înţelege valoarea!
Dumnezeu să-i facă veşnica pomenirea pe pământ şi odihna ,,unde nu este durere, nici întristare , nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!" Un gând curat de mulţumire pentru împlinirea creştineştilor datorii! Şi pentru iubirea cea vrednică de laudă ce v-a legat!

Răspunsul autorului;

Distinsă Antuza-Mariaana Antoce comentariul domniei voastre, este atât de profund şi mişcător pentru autorul acestei creaţii. Sfaturile cu un substrat specific credinciosului creştin, sunt de ascultat şi de urmat. Sper să mă achit de obligaţiile care le am faţă de cea cu care am împărţit peste 46 ani de viaţă.
Vă mulţumesc mult pentru citire şi comentariul postat.

Felicitari pentru evenimentul de la Bunesti..Ma intreb de ce la mine a juns sa fie cunoscut abia azi 6 feb.2014???

ACUM EŞTI FATA MORGANA

In memoriam soţiei mele Ana LEONTE

Tu nu ai fost Fata Morgana,
Tu mi-ai fost alături mereu Ana.
Nici acum nu eşti Fata Morgana,
Te păstrez în suflet curată Ana.

Draga mea, tu iubită Ana,
Acum eşti Fata Morgana,
Am rămas doar cu chipul,
Care-l înghite mereu nisipul.

Am petrecut clipe frumoase,
Amintiri am doar cu tine,
De ce a trebuit să pleci,
Pe drumul cel de Veci?

Dacă există dreptate-n Cer,
Lui Dumnezeu nimic nu-i cer,
Să-ţi spună simplu, doar atât;
Că toata viaţa te-am IUBIT.

http://confluente.ro/Versuri--Omagiu/Acum_esti_fata_morgana_mihai_leonte_1390431126.html

***
Voi continua sa postez creatii dedicate celei care a fost Ana LEONTE sotia mea peste 46 ani, creatii care vor fi cuprinse in volumul MEMENTO AUSTER, ce va iesi de sub tipar in luna iunie 2014
***

Biblioteca Mihai LEONTE din Petia articole


http://www.monitorulsv.ro/foto/zB2KwzyR/1


Eveniment
Biblioteca sătească „Mihai Leonte” şi Muzeul Sătesc, inaugurate ieri în satul Petia
de Stelian BORHAN
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)



În satul sucevean Petia, comuna Buneşti, au fost inaugurate, vineri, 19 septembrie, Biblioteca sătească „Mihai Leonte” şi Muzeul Sătesc. Manifestările au început cu o slujbă religioasă oficiată de preoţii Constantin Tudosă şi Florin Grigorescu, după care cei prezenţi au vizitat încăperile dedicate istoriei, tradiţiilor şi culturii din acest sat.
Inaugurarea noului spaţiu cultural a fost făcută fără tăiere de panglici, dar cu multe cuvinte alese din partea numeroşilor invitaţi, scriitori, pictori, profesori şi învăţători, oameni de cultură, din toată ţara, dar şi din Republica Moldova.
Pentru început, fondul de carte al Bibliotecii din satul Petia este asigurat dintr-o donaţie de 1.500 de volume, din care 500 de volume au fost donate de poetul Mihai Leonte, restul fiind primite de la Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” Suceava, Mitzura Arghezi şi alţi donatori.
Gheorghe Beraru, primarul comunei Buneşti, ne-a declarat: “Este prima bibliotecă sătească înfiinţată în comuna Buneşti. Am amenajat această bibliotecă într-o încăpere, iar în alte încăperi este un mic muzeu sătesc al tradiţiilor în care se regăsesc obiecte vechi de peste 150 de ani, sunt lucruri care, dacă acum nu le dăm o valoare, în timp valoarea lor va fi foarte mare pentru că ne vor aminti de unde am plecat. Am amenajat acest spaţiu dedicat culturii şi istoriei locale într-o clădire situată în centrul satului. Cheltuielile le-am suportat din bugetul local. Chiar dacă noi la început am ştiut ce avem de făcut, pe măsură ce am început să amenajăm spaţiile ne-am dat seama că ajutorul celor de la biblioteca judeţeană şi Muzeul Judeţean Suceava a fost mai mult decât necesar. Mulţumesc consilierilor locali, viceprimarului şi personalului din primărie care au dat o mână de ajutor, colaboratorilor de la Biblioteca Bucovinei Suceava şi tuturor celor care au fost alături de noi.”

De la Ioan Ştefan, bibliotecar la Biblioteca comunală Buneşti, am aflat că cititorii din Petia au primit din donaţii cărţi foarte valoroase, care au fost împărţite în trei categorii, pentru copii, pentru tineret şi pentru adulţi. Trei încăperi din clădirea care a fost pe vremuri cămin cultural au destinaţia de muzeu, una este dedicată poetului Mihai Leonte, cea mai mare încăpere găzduind biblioteca şi biblionetul.
Conform Mirelei Lica, metodist în cadrul Bibliotecii Judeţene „I.G. Sbiera”, Buneşti este prima comună din judeţ în care Biblioteca comunală şi-a deschis o filială, care răspunde nevoilor cititorilor dar şi tinerilor din mediul rural, aceasta fiind dotată cu un calculator conectat la internet, imprimantă, scaner la care accesul publicului este gratuit.

Biblioteca este o academie în care cărţile ne învaţă să ne împrietenim
Într-una dintre camerele din vecinătatea bibliotecii a fost amenajat un spaţiu în care este expusă toată creaţia literară a poetului Mihai Leonte, iar într-un alt spaţiu a fost reconstituită o cameră după modelul unei odăi a casei în care a copilărit acesta.
Ludmila Bolboceanu, profesor universitar, doctor în ştiinţele educaţiei, ne-a spus că a venit la “botezul bibliotecii din satul Petia”, în semn de admiraţie pentru gestul administraţiei locale de a da unei instituţii culturale numele unei personalităţi aflate în viaţă.
Prof. Univ. Ludmila Bolboceanu a precizat: ,,Este meritul administraţiei publice locale pentru că a reuşit să facă un gest pe care mulţi nu-l fac şi poate nici nu-l vor urma, să dea numele unui om cât este în viaţă unei instituţii de cultură. Să ajungă poet, să ajungă scriitor, să scrie şi să pătrundă în sufletul cititorului, nu a căutat, la fel ca Eminescu, nici distincţii de stat, nici diplome. Mihai Leonte ne-a găsit pe noi, cititorii fideli, care-l apreciem şi-l iubim. Progresul tehnic este bun, dar cartea este carte, cartea este un mijloc care ne învaţă să ne împrietenim indiferent ce opinie avem, ce orientare sau ce poziţie socială. Într-o bibliotecă, fiecare carte are un anumit conţinut, are un loc pe raft. Cărţile nu se ceartă, nu sunt invidioase, nu fac rău. Biblioteca este o academie şi ar fi bine să învăţăm tânăra generaţie să vină să citească. Cred că ceea ce a făcut această localitate este un gest frumos, este un eveniment care merită publicitate şi pe care să-l preia şi alte localităţi. Fără bibliotecă un sat moare.”

Colecţia muzeală de la Petia reprezintă comunitatea şi scoate la lumină tradiţiile frumoase
Conform preotului paroh Constantin Tudose, colecţia muzeală de la Petia reprezintă comunitatea şi scoate la lumină tradiţiile frumoase ale acestui sat, o parte din ele nemaifiind păstrate, iar altele fiind pe cale de dispariţie. Expunerea obiectelor a fost făcută conform sfaturilor specialiştilor de la Muzeul Bucovinei şi ale cadrelor universitare de la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, fiind amenajate spaţii dedicate istoricului localităţii, administraţiei comunei Buneşti, religiei, învăţământului, meşteşugurilor tradiţionale, etnografiei, îndeletnicirilor populaţiei.
Preotul Constantin Tudose a precizat: “Sfinţind locaşul acesta, colecţia muzeală şi biblioteca închinată unuia dintre remarcabilii fii ai satului nostru, poetul Mihai Leonte, cu toţii ne-am ridicat gândul şi sufletul nostru lui Dumnezeu, aducând prinos de mulţumire pentru tot ceea ce s-a realizat în această comunitate. Este un eveniment cultural de mare importanţă pentru satul nostru şi de aceea trebuie să apreciem iniţiativa celor care au luat decizia de a amenaja acest lăcaş ca un simbol al culturii şi tradiţiilor noastre frumoase şi pentru promovarea acestora în rândul comunităţii şi în ţară. În acest spaţiu ne întâlnim cu toate tradiţiile păstrate cu jertfelnicie în sânul comunităţii. Această colecţie muzeală reprezintă pentru comunitatea noastră o carte de vizită.
Poetul Mihai Leonte a revenit cu toată dragostea în satul natal şi mereu, prin versurile sale, cu nostalgia deosebită, umezită de lacrimi, şi-a exprimat dragostea şi ataşamentul pentru aceste locuri frumoase în care a copilărit şi pe care niciodată nu le-a uitat. În semn de mulţumire, pentru poetul Mihai Leonte s-a amenajat un loc special.”
Programul manifestărilor a mai inclus o nouă ediţie a Şezătorii literare „Flori de pe Şomuz”, care a marcat întoarcerea acasă, din oraşul Moldova Nouă, a poetului Mihai Leonte, Cetăţean de Onoare al comunei Buneşti, membru al Filialei Banat a Ligii Scriitorilor din România. Cu această ocazie a fost lansat volumul „Ametiste moldave”, o antologie a poeţilor locali realizată la iniţiativa lui Mihai Leonte.

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Cultural-local/2014-09-20/Biblioteca-sateasca-Mihai-Leonte-si-Muzeul-Satesc-inaugurate-ieri-in-satul-Petia#ixzz3E9EI5MPM


https://www.facebook.com/carbune.floarea/posts/10204752023661418?comment_id=10204752740799346&offset=0&total_comments=5¬if_t=mentions_comment

BIBLIOTECA Mihai LEONTE din Petia - începuturi

Proiectul şi iniţiativa înfiinţării acestei biblioteci aparţine în totalitate sufletistului şi inimosului bibliotecar Ioan ŞTEFAN. Dumnealui trecea zilnic pe lângă o clădire folosită ca magazie a unui om de faceri local, care aici înmagazina diverse cereale sau materiale. Mai întâi i-a propus primarului comunei Buneşti să fie eliberată clădirea pentru a o repara, tencui şi zugrăvi. A durat destul timp până să se ia o decizie.
De ce a dorit Ioan ŞTEFAN să schimbe destinaţia clădirii? Fiindcă destinaţia acestei clădiri iniţial trebuia să fie un fel de cămin cultural. Dar din motive necunoscute a rămas ceva neterminat! A solicitat la începutul anului 2014 să se facă o bibliotecă. Răspunsul întârzia din nu se ştie ce motive? Atunci bibliotecarul Ioan Ştefan s-a adresat direct primarului comunei Buneşti, domnul Gheorghe BERARU, care a supus spre votare consilierilor locali proiectul reabilitării şi înfiinţării unei biblioteci. Atunci s-a hotărât ca numele acestui locaş de cultură să poarte numele poetului Mihai LEONTE, fiu al satului Petia, dar şi Cetăţean de Onoare al comunei Buneşti, Suceava.
Când mi s-a comunicat ce vrea să facă domnul bibliotecar Ioan ŞTEFAN am început să aleg cărţile din biblioteca mea pentru a le dona acestei noi biblioteci. În prima fază am ales nişte geamantane cu peste 70 kilograme cărţi. Apoi au urmat alte colete cu cărţi care au însumat peste 400 kilograme. Adevărul este că eu am donat cărţile, dar transportul prin firmele de curierat le-a plătit domnul Ioan ŞTEFAN. Adevărata muncă la repararea şi finisarea clădirii a început undeva pe la 01 august 2014, fiind terminată în 18 septembrie 2014. După aprobarea acestui proiect s-a început munca contracronometru pentru a termina un proiect inedit care avea să fie finalizat şi inaugurat în 19 septembrie 2014.
Nu s-a ştiut când va fi inaugurarea, căci nu se ştia când vor fi gata lucrările. Dar aflând totuşi că se va inaugura biblioteca, am hotărât să scoatem un volum care să fie lansat la inaugurare. Acest volum avea să se numească AMETISTE MOLDAVE la care am încercat să includ autori, cunoştinţe mai vechi, dar şi mai noi, contactându-i prin diverse mijloace care le aveam la îndemână, telefon şi email. În final am reuşit să realizez volumul cu 12 autori, pe care l-am finanţat în totalitate fiind lansat la această inaugurare inedită. Desigur că se va mai scrie mult despre acest eveniment.
Cât şi cum s-a muncit? Ştie doar Ioan ŞTEFAN, care a primit un sprijin permanent din partea conducerii Bibliotecii Judeţene I G SBIERA din Suceava. Astfel că proiectul s-a realizat.

http://confluente.ro/vkdkyrckoj_1412268413.html

FII FERICITĂ

Perle din picături de ploaie,
Diademe din fulgi de zăpadă,
Cercei din boabe de struguri,
Peste toate iubirea din muguri
Fii fericită, mereu să te bucuri.

***

Fizica poetului George PENA

La mulţi ani prea distins coleg,
Când împlineşti decenii şapte,
Pentru tine simple flori culeg,
Cele mai frumoase şi curate.

În continuare mereu să iubeşti,
Imensa câmpie unde te-ai născut,
Peste anii care au fost să păşeşti,
Spre viitor, luptător neîntrecut.

ADIE TIMPUL ÎN TĂCERE

Cu pas alert, bătrân, adie timpul,
Urmându-şi cursul lui etern,
Privesc în linişte spre câmpul,
Peste tot şi peste toate mai aştern,
Câte un vers, distih sau un catren.

Amintiri cu gândul tot adun,
Făcându-mi un depozit temerar,
Încerc lumii ca să-i spun,
Tot ce în sufletul meu am.

Aleg puţinele cuvinte,
Dintre multe ce ar trebui alese,
Nu pricep care vor să mă alinte,
Dintre cele ce vor fi culese.

30 decembrie 2013 Moldova Veche

http://confluente.ro/Poezie--Meditatie/Adie_timpul_in_tacere_mihai_leonte_1388385975.html

AI FOST STEAUA DE ARGINT

Tu ai fost cândva steaua de argint,
Toată lumea era de tine cucerită
Tu nimic în schimb nu ai primit,
Steaua ta pe veci ţi-a fost răpită.

Acum doar în gând te mai alint,
Plimbându-mă prin al vieţii labirint,
Căci două suflete le reprezint,
Rămân tenace fără să mă dezmint.

Nu vreau pe mine să mă mint,
Voi lupta ca să trăiesc succint,
Nu mă înec în haos de absint,
Vreau lumii curat să mă prezint.

http://confluente.ro/Mihai_leonte_1400046171.html