Re: Titi Nechita

Scris de Titi Nechita Lun Iun 16, 2014 7:57 pm

Mireasma florilor de tei

La umbra teiului adesea fac popas
Să-mi amintesc de acea vreme timpurie
Când rătăceam precum un câine de pripas,
Şi n-aveam griji de viaţa care va să vie!

Cu gândul dus, prin ramuri eu mă ascundeam
Tot căţărându-mă pe-o rază purpurie,
Cătând spre cer un colţ de rai îmi construiam;
Crâmpei de vis ţesut precum o broderie.

Mă îmbăta mireasma florilor de tei
Ce înfloreau în fiecare primăvară
Când ascultam poveşti cu feţi frumoşi şi zmei
Sub ramurile teiului de-odinioară.

Acum sub el tăcerile se despletesc,
Pe zare cerul aurora îşi arată,
În suflet amintirile mă chinuiesc;
Multe s-au dus din cele ce au fost odată!

Se-aşază cerul la capăt de hotare,
Iar teiul saltă falnic la margine de drum,
În piept simt freamăt, un dor, o apăsare
Ce parcă mă topeşte şi mă preface-n scrum!

Un glas răzbate precum o adiere
Şi vântul ce-a pornit îmi răscoleşte părul,
Dar nu iau seama la astă mângâiere;
Cuprind în braţe teiul să-mi ostoiască dorul.

Scris de Titi Nechita Mar Iun 24, 2014 12:01 am

Magie

Trece vara peste deal
Înflorind cărările,
Câmpul verde, ireal
Îşi îmbracă iile.

Ies mândrele la hotar
Să-mpletească zările
În cununi de chihlimbar
Să-şi afle ursitele.

Focuri se aprind pe culmi
Să-mblânzească relele
Venite din alte lumi
Să tulbure apele.

Cântă păsările-n crâng
Să joace Frumoasele,
S-ajungă poamele-n pârg
Să-mplinească visele!

Trec fuioarele de vânt
Peste case şi grădini
Culcând iarba la pământ
Într-o ploaie de lumini!

Noaptea-şi schimbă straiele
Şi se-ncinge cu pelin,
Ca un abur zânele
Trec prin ramuri de mălin.

Cu magie se îmbracă
Toate depărtările,
Peste toate cerul parcă
Îşi deschide porţile!

Scris de Titi Nechita Lun Iul 07, 2014 2:17 am

Clipe pustii

Se scurg tăcute clipe
Pe margini de peron;
Doar gândul stă să ţipe
În ultimul vagon.

Privirea răscoleşte
Pe orice călător,
Pustiul însă creşte
Sub roţi năucitor!

Curg umbrele pe zare
Sub soarele arzând;
Tăceri devastatoare
Rămân agonizând.

Se zbate-n geană clipa,
Minutele-s prea lungi,
Frântă îţi e aripa
Spre zări ca să ajungi!

Rămâi privind tăcută.
Nu-i niciun trecător!
În gânduri eşti pierdută...
Faci parte din decor!

Tristeţea îţi îmbracă
A ta neclintire,
În lacrimi se îneacă
Un scrâşnet de şine!

Scris de Titi Nechita Mier Iul 16, 2014 11:42 pm

Cărţile

Sus, pe rafturi, ordonate
Stau la rând zeci de surate
Şi aşteaptă neclintite
Să fie descoperite.

Prin şcoli pline de copii,
Biblioteci şi librării,
Peste tot tu le găseşti
De îţi place să citeşti.

Oricând poţi să te opreşti
Şi nu doar să le priveşti!
Vei găsi în fiecare
Mult farmec şi alinare!

Poveşti, mii de poezii,
Schiţe, desene hazlii,
Legende adevărate
Şi altele inventate,

Tot felul de aventuri;
Zâne, zmei şi căpcăuni,
Taine-ascunse prin firide,
Istorii cu piramide…

Nici că poţi să te gândeşti
Câte-n ele-ai să găseşti!
O pagină de vei citi
Sigur mai bogat vei fi!

Scris de Titi Nechita Vin Iul 25, 2014 9:12 pm

Gândul bun şi poticneala

Un căţel şi doi purcei
Umblând slobozi prin ogradă
S-au gândit, pe loc, tustrei
Să-şi facă autostradă.

Că şi ei s-au săturat
Să tot meargă prin noroaie;
Acum s-au emancipat,
Nu mai merg prin păpuşoaie!

Vor piste la biciclişti
Şi parcări amenajate,
Vor o lume ca-n poveşti,
Spaţii verzi şi suspendate…

Ce mai! Vor neapărat
Să schimbe a lumii faţă;
Vor tot drumul asfaltat
Astăzi, nu în altă viaţă!

Doar că gândul lor măreţ
S-a-ntâlnit cu poticneala.
Geaba ai planuri de preţ
Când munca e alandala!

Meşterii ce şi-au tocmit
Să le zidească lucrarea
Aveau normă la dormit
Şi contract cu nemişcarea.

Iată-i acum pe cei trei;
Abia de-i mai recunoşti!
Unul este moş Grivei,
De ceilalţi nu-ţi aminteşti!

Stau privind unii la alţii
Şi se-ntreabă ce-au greşit!
Cui s-aducă acuzaţii
Că drumul nu-i pietruit?!

Scris de Titi Nechita Mar Aug 05, 2014 7:59 pm

Seducţie

În gânduri se ascund tăceri;
Răscolitoare voci, caline!
Trezind din adâncimi dureri
Mă poartă azi prin caudine.

Trăiri de care vreau să uit
Îmi macină singurătatea,
Mă simt precum un bântuit
Ce-şi caută identitatea!

Rătăcitor prin univers
În căutare de iubire,
Sunt pus la colţ, din scripte şters;
Nu sunt decât o amăgire!

O ramură dintr-un copac
Uitat demult la o răscruce,
Izvor într-un trecut opac
Pe care viaţa îl seduce!

Se-aud ecouri printre paşi
Ce poartă spre zenit destinul,
Gândul pe aripi de arcaşi
Ar vrea să-nnăbuşe suspinul.

Dar vocile din nou tresar
Trezind timpane adormite;
Viaţa îmi pare adversar,
Iar visele-mi sunt adumbrite!

Mă cert cu mine iar şi iar,
Dar gândul nu-mi dă ascultare!
Rămân tăcerii tributar,
Iar vieţii îi ridic altare!

Scris de Titi Nechita Mar Aug 12, 2014 8:20 pm

Cum, Doamne?

Trăiau cândva pe un meleag de vis
Oameni ce se aveau ca fraţii;
Pădurile erau un paradis
Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!

Erau vecini şi se-ajutau la greu
Chiar de erau de alte naţii,
Umăr la umăr ei au fost mereu,
Nu se gândeau la altercaţii!

Prin lupte sângele ei şi-au vărsat
Să-şi apere aceeaşi glie…
Nicicând pământul lor nu l-au lăsat
Să fie altora moşie!

Şi-au dus copiii la aceleaşi şcoli
Fără programe speciale
Şi au ajuns cu ei până la poli
Urcând pe culmi proverbiale.

E plin de bogăţii acest meleag
La care ochi hulpavi se-ndeamnă;
Deasupra flutură acelaşi steag,
Dar sunt şi unii ce condamnă.

Acolo unde alţii s-au jertfit
Au ajuns fraţii a se bate,
Iar unii nechemaţi îşi scot profit
Lăsând în urma lor doar cioate!

S-au împânzit în cele patru zări
Ai noştri oameni de credinţă
Şi se adună doar de sărbători
Să uite de-a lor suferinţă.

Au regăsit în vatră focul stins
Şi-un vraf de taxe după uşă;
Cu astea, Doamne, unii ne-au convins
Că sunt la fel ca o căpuşă.

Se răsucesc străbunii în mormânt
Când văd atâta răutate;
Doamne, cum de-ai lăsat pe-acest pământ
Să fie-atâta nedreptate?

Nu mai ajunge, Doamne, ăst pământ
Să îşi hrănească nesătuii!
Îndrumă-i dacă poţi cu un cuvânt
Să nu-şi mai oropsească puii!

Pe-aceste plaiuri pline de-al tău har,
Cum a fost, Doamne, cu putinţă?!
De ce atâtea urme de tâlhar?
De ce atâta umilinţă?

Scris de Titi Nechita Mar Aug 26, 2014 9:47 pm

Un motan boem

Azi îmi spune o vecină
Întâlnită prin grădină
Că la ea în bătătură
A fost mare lucrătură!

Lume multă şi pestriţă,
Chiar şi-o hoaţă de vulpiţă,
Toată hoarda din ogradă
Ba şi unii de pe stradă

Îmbrăcaţi la patru ace
Şi apucături stângace,
Parcă vin la o agapă
Ce aşteaptă să înceapă!

Vrând să văd ce se întâmplă,
Apucându-mă de tâmplă
Şi lăsând-o pe vecină
Merg să văd cine-i de vină.

Mică nu mi-a fost mirarea
Să văd toată adunarea,
Dar m-am dumirit pe dată
De ce curtea-i pastelată!

Motanul vecinei mele
S-a gândit privind la stele,
După mintea pisicească
Ziua să-şi sărbătorească.

A fost veselie mare
Nu a fost doar o-ntâmplare!
Şi un chef peste măsură!
Vă spun eu că-s bun de gură!

Invitaţi unul şi unul
Dau năvală cu duiumul
Pe motan să-l fericească
Viaţă lungă să-i dorească.

Doar un şoricel mai hâtru
Cu o mină de maestru
S-a găsit să cârcotească
Pe motan să osândească.

Fiind pus pe loc în temă,
Ca să scape de problemă
Îl apucă de mijloc
Şi-l pofti cu drag la joc.

Lânga ei s-a prins pe dată
Toată lumea adunată.
Cum nu-i horă să nu-mi placă
Am jucat şi eu oleacă!

Scris de Titi Nechita Dum Sept 07, 2014 11:46 pm

Zori de vis

În zori se leagănă luceferi
Pe trupu-ţi diafan şi cald,
Împodobindu-ţi ai tăi umeri
Cu nestemate de smarald.

Tu simţi şi te laşi mângâiată
Precum oceanul nesfârşit;
De-a mea privire zvăpăiată
Şi el se lasă cucerit!

Aş vrea să fiu rază de lună
Prin părul tău să mă ascund,
Să-ţi curg apoi ca o fântână
Şi-n ochii tăi să mă afund!

Aş vrea să-ţi cânt cu glas de stele
Prin universuri ca un orb
Şi rătăcind printre dantele
A gurii rouă să îţi sorb!

Dar noaptea îşi încuie visul
Urzit printre constelaţii...
Eu caut încă paradisul
Fără alte disertaţii!

Scris de Titi Nechita Joi Sept 18, 2014 12:54 am

Mi-ar trebui infinitul

Un abis mi-ar trebui să te cuprind
Şi o gură de rai să te sărut;
Un cer plin de stele aş vrea să aprind
Să nu te mai pierd în absolut.

Mi-ar trebui marea, lumea întreagă
Şi raiul cu a lui nemurire
Să-ţi spună pe nume şi să-nţeleagă
Nopţile cu a lor răvăşire.

Mi-ar trebui nebunia zidirii
Şi infinitul dintre galaxii
Să zbor cu tine prin cerul luminii
Aripă de foc şi înger să-mi fii,

Să te cuprind cu veşnicia lumii
Cum nimeni pe lume n-a încercat
Şi să desfac în bucăţi toţi atomii
Ce-n hăul iubirii m-au aruncat.

Mi-ar trebui…

Scris de Titi Nechita Sam Oct 04, 2014 4:09 am

Te-am căutat

Te-am căutat în focul adormit pe altare
Şi te-am visat prin adâncimile astrale;
Rătăcitor însetat prin pustiuri sahare
Încă mai sper la reîncarnări ancestrale.

Torturat de amăgiri ce dărâmă destine
Mă zbat printre umbre ce mă poartă spre stele,
Dar te aştept osândit printre furci caudine
Lumini să dezlănţui peste nopţile mele!

Plâng ale mele morminte, mi-e sete de tine…
Mă trezesc sfâşiat de mulţime de gheare,
Însă cerul nicicând nu ar putea să aline
Durerea din suflet şi a ta depărtare!

În cavalcade de nori şi creaţii hilare
Se răsfaţă granitul sub zori de lumină,
Ca o fată morgană dispari temătoare
Şi mă laşi încastrat sub a lumii cortină!

Încă te mai caut printre astrele zidirii,
Printre tăceri dăltuite pe nestemate...
Paşii mă poartă peste crevasele iubirii,
Gândul înoată spre adâncimi neumblate!

Scris de Titi Nechita Sam Oct 11, 2014 8:21 pm

Eşti zori de lumină

Eşti luceafarul răsărit printre stele
Când zorii se revarsă din noapte;
Eşti drogul ce îmbată visele mele
Exilate la margini de şoapte!

O pădure virgină, mlădiţă tu eşti,
Mireasmă de fâneaţă şi mere!
Un potop de lumină şi crater zideşti
Peste mine cu mâini de venere.

Mă răzbun pe timpul ce-mi stă împotrivă
Precum un stindard demult arborat,
Tu îmi dăruiesti doar privirea-ţi captivă
Ca o felină cu trup adorat.

Rămân să mă scald în uitare de vreme
Şi purtat spre lumina divină,
În gând îmi ascund ale tale dileme
Ce mă adorm pe zări de sulfină.

Scris de Titi Nechita Vin Oct 24, 2014 12:38 am

Te ştiu efemeră

Mi te ştiu din tăcerile tale,
Din privirile-ţi ameţitoare
Ce străpung adâncimi siderale
Cu săgeţi şi luciri de cicoare,

Din lumini ce inundă apusul
Ca un foc izvorât din adâncuri
Dăltuind în neştire abisul
Şi a nopţii pleiadă de visuri.

Mi te ştiu din parfumul de floare
Ce se înalţă pe aripi de vânt
Răscolind amintiri arzătoare,
Patimi uitate sub alt jurământ.

Eşti universul şi rătăcirea
În care mă afund în tăcere,
Dar te ştiu şi îţi simt adierea
Când îmi arunci priviri efemere.

Eşti rază coborâtă din stele
Peste-ale mele tăcute ninsori;
Mângâiere în nopţile grele,
Şi lumină pentru zori de fiori.

Scris de Titi Nechita Lun Noi 03, 2014 1:55 am

Tristeţi de toamnă

Din frunzarele uscate
Ploaia şi-a făcut gheţuş,
Iar prin ramuri dezbrăcate
Vântul cântă din arcuş.

Pe la margini de coline
Nori de ceaţă străjuiesc,
Printre crestele alpine
Şi pustiurile cresc.

Poteci pline de noroaie
Te întâmpină prin sat,
De pe case curg şiroaie
Norii ce s-au îmbufnat!

Viile îngălbenite
Freamătă pline de dor,
De poveri au fost golite…
Tristă-i iarba din răzor!

Un nuc şade singuratic
Şi scrutează zările
Trist, tăcut şi fantomatic
Unduindu-şi rănile.

Prin grădinile uscate
Supărate-s florile
C-au rămas nemângâiate
Şi s-au stins culorile!

Doar din când în când o rază
Mângâie gutuiele
Care stau acum de pază
Peste toate frunzele.

Scris de Titi Nechita Mier Noi 12, 2014 6:04 am

Nemărginire

Atâta cer îmbracă astă fire
Într-o nelinişte de necuprins
Şi răscoleşte frageda zidire
Strivind altarul focului nestins.

Se nasc şi pier atâtea universuri
Într-un etern perpetuum nedescris,
Pe culmi de vreme se înalţă visuri,
Plămadă pentru gânduri de nescris.

Făuritori de lumi se nasc prin moarte
Privind semeţ spre culmi de neatins,
Doar zborul către cer îi mai desparte
De visul lor ce pare neînvins!

Scris de Titi Nechita Sam Noi 22, 2014 9:05 pm

La poarta lumii

Un caier cu nesaţ îşi curge firul
Rostogolit de-a valma pe un fus;
Timpul îmi mai lungeste azi delirul
Doar ca să uit că tot el m-a răpus!

De s-ar opri o clipă fusu’ cela…
Poate că aş avea şi eu răgaz
Prin lumea asta să nu umblu lela,
Iar morţii aş putea să-i vând un praz!

De s-ar opri o clipă roata morii
Şi n-ar mai cerne zilele din greu,
Cine-ar mai sta să vadă lungul sforii
Pe care fusu-l deapănă mereu?!

Dar apele ce-şi curg adânc destinul
Printre zidirile ce-au asfinţit
Şi pietrele ce-ţi macină declinul
La poarta lumii astăzi s-au oprit!

Scris de Titi Nechita Dum Noi 30, 2014 1:14 am

Viaţă, viaţă, fir de aţă!

Frângere, înfrângere
Ce urci ca o plângere…
Tu mereu te caţări, viaţă
Legată de-un fir de aţă!

Curgere, răsfrângere,
Alean, reculegere…
Treci precum umbra prin ceaţă
Şi te usuci verde, viaţă!

Trecere, petrecere,
Grâu trecut prin secere…
Te laşi dusă şi supusă
Până eşti de tot răpusă!

Ba mă urci, ba mă cobori,
Ba mă laşi hrană la ciori…
Mă ridici spre zări albastre,
Dar sunt tot printre sihastre!

Tu esti doar o trecere
Ce plângi la petrecere!
Ce n-ai da să ştii tu, viaţă
Ghemul de mai are aţă!

Trecere, petrecere…

Scris de Titi Nechita Mar Dec 02, 2014 2:18 am

Şi ieri şi azi şi mâine

Astăzi, prea mulţi farisei
Îşi sărbătoresc pământul;
Unii se cred poate zei,
Dar îşi prigonesc cuvântul!

Totul pare material…
A ajuns chiar şi sărutul
Doar un gest comercial
Şi-ţi plăteşti cu el mormântul!

Astăzi, poate eşti pe val…
Ai puteri, alergi ca vântul,
Doar atunci când mergi la deal
Mai priveşti şi tu pământul!

Un ieri, un azi şi-un mâine
Va fi oricând sărbătorit,
Dar important e cine
Şi pentru ce a pătimit!

Să ridicăm paharul
Şi să-l golim în cinstea lor,
Azi să uităm amarul
Şi la mulţi ani, românilor!

Hai să-nălţăm stindardul
Peste umeri de vecie,
Să nu lăsăm hazardul
Să-ţi cânte, Românie!

Scris de Titi Nechita Mar Dec 16, 2014 4:32 am

Ninge cu poveşti

Ninge cerul cu poveşti
Peste case bătrâneşti,
Dănţuiesc fulgi de mătase,
Hornuri pufăie pe case.

În ferestre ce visează
Iarna florile-şi pictează,
Ochi zglobii, păr în inele
Se ivesc dintre perdele.

Vântul zburdă în rafale
Printre ramurile goale,
Pe câmp, plapuma de nea
Tremură de frig şi ea.

În uliţă, pe-nserat
Ies bicele la-ncercat,
Prin case ard sobele,
Pe deal se-aud tobele!

Noaptea doarme pe-un hogeag
Şi zăpada jos pe prag,
Iar în casă sub ogheal
Cântă somnul la caval!

Scris de Titi Nechita Mier Ian 14, 2015 6:04 am

Luceafăr printre stele

O stea s-a înălţat spre culmi;
Acum luceafăr este printre stele,
Dar pe sub tei şi printre ulmi
Se-aud doar cântece de iele.

Pe dealuri buciumul îşi cheamă
Cu jale-apusul menestrel,
El, printre nori ce se destramă,
Îşi cântă doina singurel.

Codrul îşi leagănă coroana
Plecându-şi crengile în vânt,
El caută şi-acum morgana
Privind ades către pământ.

Scrisori a încetat a scrie
Către a inimii crăiasă,
Din frageda-i călătorie
Rămas-a drumul către casă.

Şi din prea lunga-i pribegie
Ce-l poartă printre stelele arzând
Îşi deapană nocturna elegie
Prin constelaţii neştiute rătăcind.

Doar plopii cei de timp uitaţi
Pe unde-adesea a trecut,
Deşi au fost mult încercaţi
Ei sigur l-au recunoscut.

O stea spre cer s-a înălţat
În veci purtându-şi nemurirea,
Pe-acest pământ s-a framântat
Plinindu-şi cu osârg menirea.

Scris de Titi Nechita Mier Ian 28, 2015 6:43 am

Închinăciune

Din fruntariile vremii,
Printre miile de stele
Tu răsari pe bolta lumii,
Crai, în vechile castele.

Cobori luna în adâncuri
Şi te ‘nalţi din nemurire…
Cu-ale tale calde stihuri
Luminezi o omenire.

Tu îmbraci cu-a ta sclipire
Codrul care-ţi duce dorul
Şi ridici din adormire
Clipe ce-au simţit fiorul.

Oşti trecute-n nefiinţă
Ce-au stat pavăză-n hotare
Ţi se-nchină cu credinţă
Undeva, sub Carul Mare.

Regi şi împăraţi de-a rândul
Ce ţi-au fost muze sub soare,
Împăcaţi acum cu gândul
Dorm, pe rugii din altare.

Tu cobori în nopţi senine
Din înaltul cel de gheaţă,
Legănat doar de suspine
Te întorci iarăşi la viaţă.

Bucuros de ,,revedere”
Codru-ţi face plecăciune,
A dorinţelor mistere
Vor a-ţi cere iertăciune!

Te înalţă şi coboară,
Tu, Luceafăr, din poveste…
Curgi în mine tu, comoară,
Şi rămâi soare pe creste!

Scris de Titi Nechita Mier Feb 11, 2015 6:46 am

Săptămâna

Prima e între surate!
Numărate, toate-s şapte;
O ştim bine, din străbuni,
Ziua cea dintâi, e luni!

Marţi e cea care urmează,
E tot zi, când se lucrează;
Harnică-i la fel ca noi,
Dar ocupă locul doi!

Miercuri e şi ea prezentă
Fără a fi repetentă.
S-a luptat cu vreo doi zmei
Şi-a ajuns pe locul trei!

După trei zile de frunte
Vine joi să le ajute
Şi vineri pe la sfârşit,
Că aşa s-a nimerit!

Sâmbăta se pregăteşte
Că duminica soseşte!
Şi-ar dori, de s-ar putea
Să mai stea la o cafea!

Toate-acum se ţin de mână
Si-au făcut o săptămână!
Împreună sunt mereu
Şi la bine şi la greu!

Scris de Titi Nechita Lun Feb 23, 2015 6:06 am

Sherlock, pisoiul detectiv

Am acasă un motan,
Frumuşel şi dolofan
Şi să luaţi, vă rog aminte,
Că e un pisoi cuminte!

Se trezeste de cu zori
Privind lung la două ciori
Şi la ele se întinde
Până lenea îl cuprinde.

Apoi, până la amiază,
Doar la şoricei visează
Colo, pe calculator
Că-l ia somnul mai uşor.

Uneori cu mintea trează
Printre taste se-antrenează;
Caută ce nu găseşte
Până coada-i oboseşte.

E un detectiv de soi
Sherlock, cel mai bun pisoi!
Dac-a dispărut ceva,
Sherlock sigur va afla!

Chiar de-ţi vine să nu crezi,
Mâine comisar îl vezi…
Cu pistol şi epoleţi
Dând iama printre boscheţi!

Scris de Titi Nechita Sam Mar 07, 2015 8:17 pm

Un gând şi o floare pentru toate femeile din viaţă noastră.

Mi-ai fost, îmi eşti…

Mi-ai fost plinire, început
Şi leagăn fragede-i pruncii,
Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii,
Zidire-n care m-am născut!

A lumii jumătate eşti,
Regină peste univers,
Zeiţă, muză pentru vers
Şi zână bună când zâmbeşti.

Eşti bucuria zorilor
Şi primăvara mea de vis,
O poartă către paradis
În curcubeul florilor!

Mi-ai fost nisipul de sub cer
În zorii primilor mei paşi;
Iubita mea cu ochi gingaşi
A nopţilor suav mister!

Eşti fiinţa cea mai dragă,
Ploaie şi înger pe pământ,
O frunză purtată de vânt,
Freamăt şi gură de fragă.

Mi-ai fost lumină şi mamă,
Iubită şi dragoste-mi eşti,
Minune din cărţi de poveşti,
Gând şi amintire-n ramă!

Scris de Titi Nechita Joi Mar 26, 2015 4:07 am

De ce?!

Doamne, ce suflete ai pus în noi
Când cerurile s-au deschis?
Lutul cel ars de vremuri şi nevoi
Ce a primit când l-ai atins?

Ce-ai semănat când lumea ai zidit
Şi temelie Tu ai pus?
Când toate ale noastre ai sfinţit,
Ce a rămas de nepătruns?

Cum s-a-ntâmplat atunci când ai cioplit
În lemnul crucii Tale sfânt,
Când Tu ai pus aluatul la dospit,
Ce n-a ieşit după cuvânt?

Când după chipul Tău ne-ai zămislit
Şi ne-ai lăsat liberi să fim,
De ce pe unii Tu ai urgisit
Şi-ai mutilat chipu-ţi sublim?

A Ta voinţă nu ţi-am împlinit
Precum în toate Tu ai vrut,
Dar dacă pentru noi ai pătimit,
De ce să vrei acum tribut?!

Scris de Titi Nechita Mier Apr 22, 2015 3:09 am

Acolo unde veşnicia…

Acolo unde veşnicia s-a zidit,
Umbre de paşi ne duc spre ţintirim;
În gând cu amintirea şi un dor zorit
Aş vrea pământul să-l înmugurim!

Canoanele acolo încă mustăcesc
Prin lutul vrăjmăşit de lăstăriş,
Pe uliţe, doar gardurile mai opresc
Să nu se surpe totul sub prundiş.

Livezile ce-au fost odată guri de rai
Prin care-ţi răsfăţai privirile
Acum s-au îmbrăcat în ,,flori de mucegai”
Plângându-şi toate amintirile.

Acolo unde soarele hălăduia
Precum un june tânăr şi frumos,
A mai rămas să cânte doar o cucuvea
Şi-un câine care latră furios.

Pe lângă drumurile desfundate
Stau înşirate casele pustii,
Iar în ferestrele anchilozate
Lucesc din când în când ochi cânepii.

Bătute sunt acum de paşii gârboviţi
Cărările voioase altădat’...
Doar vocile care se roagă pe la sfinţi
Îşi amintesc ce mult le-au colindat.

Prin ramurile unui nuc, bătrân şi el,
Ce-şi culca vara umbra peste hat,
O ghionoaie bate toaca uşurel
Trezind la viaţă gându-ncătuşat!

Ies rând pe rând în cale amintirile
Ca florile cusute pe ilic;
Timpul hain mi-a luat toate comorile
Şi am ajuns acum ca un calic!

De prin cotloanele uitării se iţesc
Frânturi de viaţă cu miros plăcut,
La porţile tăcerii iarăşi mă opresc
Sa-mi stâmpăr dorul de necunoscut.

Zarea îşi culcă neputinţa peste culmi
Bocindu-şi parcă toată sărăcia,
Vântul se zbate printre crengile de ulmi
Acolo unde creşte veşnicia!

Scris de Daniela.Marian Joi Apr 23, 2015 6:17 pm

Hristos A Inviat!

Nu gasesc cuvintele potrivite la cat de frumoase versuri a-ti compus!
Cand aveti lansarea acestora?

A-ti putea sa compuneti in mod sigur versuri pentru prescolari si scolari inchinate Maicii Domnului, Domnului IIsus Hristos. Am vazut in majoritatea Bisericilor copii in numar mic si ar fi bine daca s-ar organiza diverse evenimente Oda Dumnezeirii. Copiii sa inteleaga ce inseamna spiritualitatea!
Din versuri sa se compuna si cantece! Eu am propus la o Biserica unde exista in Cartier multi copii si am stat de vorba cu parinti despre aceasta - dansii s-au aratat bucurosi sa se formeze astfel de programe!
Unii preoti au reusit sa atraga copiii altii nu prea sau deloc1 Am propus sa cautam solutii pentru acordare de premii si ei s-ar bucura foarte mult, ar starui in sarguinta!

Ce parere aveti?

Scris de Titi Nechita Mier Apr 29, 2015 4:07 am

Mulţumesc frumos de popas şi apreciere, d-na Daniela!
Cât despre lansări, am pregătite deja, un volum de poezii pentru copii şi unul, să zicem pentru adulţi şi nu numai, dar din motive financiare nu cred că voi putea lansa ceva anul acesta.
Gândurile şi ideile, d-stră ar fi binevenite în practică, doar că nu vad la orizont sponsori care să se implice pentru a da atenţia cuvenită relansării culturii şi învăţământului în general, iar mass-media care ar trebui să primeze în aceste activităţi nu se arată aproape deloc interesată.

Scris de Titi Nechita Sam Mai 09, 2015 11:20 pm

Cântă-mi, cântă Vucoveană!

Cântă glas de Bucovină
Răscolind cărările,
Malurile îşi adună
Toate depărtările.

Inimile plâng în piepturi
Când ascultă doinele,
Îngerii cântă în ceruri
Trezind toate zările.

Freamătă făptura toată
Când se încing horele,
Vocea-i binecuvântată
Cântă sărbătorile.

Dorurile adunate
Din toate grădinile,
Cântă viaţa de la sate
Ostoind durerile.

Cântă, cântă-mi Vucoveană
Să-mi stâmperi oftările
Şi mai fă-mi dintr-o sprânceană
Să-mi trezeşti visările!

Mai zi-mi una pe săltate
Să-mi tocesc opincile
Şi vreo două aşezate
Să crape ulucile!

Peste câmpuri înflorate
Răsună cântările,
Că din moşi ne-au fost lăsate
Toate rânduielile.

Scris de Titi Nechita Lun Mai 25, 2015 4:26 am

Au înflorit sub cer salcâmii

Au înflorit iarăşi salcâmii
Şi cerul zburdă printre flori,
Se schimbă parcă faţa lumii
Sub curcubeul de culori.

Prin ramuri se alintă cântul
Purtat spre margini de ponor,
Iar printre frunze trece vântul
Mereu hoinar, precum un nor.

Se leagănă pe câmpuri lanul
Sub mângâierea razelor,
Doar gândul şi-a oprit elanul
Răpit de vraja florilor!

Pădurea este ca din basme
Şi ninge iar în luna mai,
Noaptea cea plină de fantasme
Coboară lin pe-un colţ de plai.

Peste salcâmi se-aşază norii
Şi vântul parcă s-a oprit,
Adorm în cuiburi puişorii,
Iar timpul pare împietrit!

Scris de Titi Nechita Joi Iun 18, 2015 10:57 pm

Alintă-mă vântule!

Vântule, măi vântule...
Freamătă-mă vântule!
Tu, leagănul mărilor,
Răscolirea zorilor,

Mă dezbracă de furii
Şi le-nchide--n colivii!
Leagănă-mă vântule!
,,Vântule, vântule...”

Mă duc vântule spre stele
Să-mi văd visurile mele!
Caută-mă vântule!
Vântule, măi vântule...

De mă vei găsi dormind
Cu dorul tot suspinând,
Alintă-mă vântule!
,,Vântule, vântule...”

Iar de-o fi dorul plecat
Să nu mă laşi supărat!
Mângâie-mă vântule!
Vântule, măi vântule…

Alină-mi tăcerile
Şi toate durerile,
Visele neîmplinite,
Dorurile răscolite!

,,Vântule, vântule…”

Scris de Titi Nechita Sam Iul 11, 2015 4:55 am

Gând până dincolo de timp

Plâng pietre la margini de cruci
Şi cerul adoarme pe deal,
Se leagănă frunza prin nuci,
Un gând se înalţă fatal.

Visuri din ochi de cicoare
S-au deschis spre alt infinit,
S-a frânt o rază de soare,
O floare sub cer s-a zidit!

O stea răsare pe boltă
Cu raze culcate pe zări,
Strigăt, durere, revoltă
Ridică spre slavă chemări.

Timpul îşi ţese veşmântul
Trecând peste toate uşor,
Pe deal rămâne doar vântul
Şi-un suflet ce plânge de dor.

Scris de Titi Nechita Dum Aug 09, 2015 3:31 am

Când bate vântul…

Când bate vântul prin casă
Și ploaia plânge la geamuri,
Uităm ori nu ne mai pasă
De pomii rămași fără ramuri!

Când prin odăi doar pustiul
Își toarce tăcerea-n surghiun,
Gândul și dorul nebunul
Trec pragul în zbor de taifun.

Când te trezesti dimineața
Te mângâie cerul senin,
Alta îți este azi viața
Şi cafeaua-i cu gust de pelin!

Stai cu privirea pe zare
Strivind depărtarea în pumni,
Lacrimi te prind între gheare,
Iar inima se zbate-n cărbuni.

Clipele trec măsurate
De un ceas anume oprit,
Zilele par neschimbate
Sub un cer abătut, ostenit!

Rochii în alb de mătasă
Plutesc prin pomi fără ramuri.
Când bate vântul prin casă,
Doar noaptea rămâne la geamuri!

Scris de Titi Nechita Sam Aug 29, 2015 5:29 am

Unor gânditori

S-au gândit aleşii noştri
Sprijinindu-şi cu greu ceafa,
Tot visând la ochi albaştri
Să-şi mărească puţin leafa!

Că doar a venit vacanţa,
Iar din leafa lor mizeră
Nu pot suporta creanţa
Într-o viaţă austeră!

,,Aşa deci şi prin urmare”
Şi-au dat degrabă acordul,
De la mic pân’ la cel mare
Să-şi mai rotunjească, contul!

Scris de Titi Nechita Dum Sept 13, 2015 4:45 am

Timpule, rămâi cu mine!

Mai stai timpule la pas
Că m-ai lăsat fără glas!
Mai rămâi în bătătură,
Ce-atâta alergătură?!

Că m-ai luat la treierat
Tot desculţ şi dezbrăcat!
Mai ai timpule răbdare,
Că nu am patru picioare!

Fă-ţi mersul mai cătinel
Să respir şi eu niţel;
Că de-atâta umblătură,
N-am nici casă, n-am nici şură!

Tu tot mergi, nu te opreşti,
Parcă nu mai oboseşti!
Timpule, roată de moară,
Tu mă macini până-n seară!

Te tot duci şi iar te duci,
Nici nu ştiu unde-o apuci!
Când te întorci dimineaţă
Mă găseşti mai tras la faţă!

Tu te duci cu zilele,
Eu rămân cu grijile.
Mai ai ‘stâmpăr, frăţioare,
Că mă legăn pe picioare!

Azi eram tânăr fecior,
Mâine-s deja bătrâior!
Doar tu ai aripi ca vântul,
Nu-ţi mai ajunge pământul!

Mai stai şi tu liniştit,
Nu pe fugă şi lihnit!
Că mi te-ai legat de soartă
Şi mă porţi din poartă-n poartă.

Mi-ai dăruit umbletul
Şi mi-ai stâlcit sufletul;
Umbletul abia mă ţine,
Sufletu-i la fel ca tine!

S-ar tot duce şi-ar umbla,
Parcă n-are unde sta!
Dacă-ţi este-aşa de bine,
Rămâi, timpule, cu mine!

Scris de Titi Nechita Dum Oct 04, 2015 12:54 am

Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dorurile toate,
De primăvara din priviri,
Deşi am tâmplele brumate
Şi rătăcesc prin amintiri.

Mi-e dor de vremuri de-altădată,
De umbra nucului bătrân,
Să mă întorc aş vrea odată,
Să-mi reazem capul de-al tău sân!

Mi-e dor de tine şi de mine,
Mi-e dor de focul din cuptor;
De zilele acelea pline,
De tine, mamă,-mi este dor!

Mi-e dor de dorul de părinte,
De mersul seara pe la denii
Şi închinări la cele sfinte
În dimineţi pe la utrenii.

Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră,
De cântecul din al tău glas,
De drumul dăltuit în piatră
Unde te caut pas cu pas!

Mi-e dor şi iar mi-e dor de toate
Din cele câte-au mai rămas,
De nopţile pline de şoapte
Când te-ascultam stând la taifas.

Mi-e dor de lună şi de stele
Ce strălucesc şi-acum pe cer,
Mi-e dor de dorurile mele
Într-un pocal de pivnicer!

Scris de Titi Nechita Dum Oct 18, 2015 11:19 pm

La ceas de împlinire

S-au unit români cu țara
Și-au dat mâna-n vers și cânt,
Toamnă e, cântă chitara,
Umblă genii pe pământ!

Bate timpu-n orologii,
Se înalță neamul sfânt,
Se trezesc iar inorogii
Alergând pe-aripi de vânt!

Pe sub frunzele-adormite
Se-aud strune murmurând,
Stele curg peste cuvinte,
Voci se-nalță rând pe rând.

Tresar vise-nflăcărate,
Cântecul suspină-n gând,
Porți închise și uitate
Se deschid sub cerul blând.

Trăitori prin astă viață
Și luceferi adormiți
Își întind mâna prin ceață
Amintindu-și de părinți.

Făurari și muze-ascunse
Freamătă colea-n pridvor,
Iar din vorbele nespuse
Se mai naște un fior!

Se mai umple-o foaie albă,
Se mai toarce un fuior,
Înc-un an se leagă-n salbă…
Salba amintirilor!

E toamnă în cer și sub zări,
În suflet e bine și cald…
Din neant se ridică chemări,
Cortina mai pune un fald!

Scris de Titi Nechita Mar Noi 10, 2015 6:35 am

Strigăt din moarte

Glasuri tresar în morminte,
Pământul îşi soarbe durerea,
Flăcări din hăuri trezite
Spre cer îşi ridică tăcerea.

Vorbe ce vor a dezminte
Îşi cheamă-n zadar alinarea!
Nu mai e loc de cuvinte,
Iar gândul îşi pierde cărarea.

Rugi înălțăm la preasfinte,
Zădarnică e închinarea!
Vrem să ne-aducem aminte
Și azi ne strigăm acuzarea.

Gândul se zbate fierbinte,
Dar voi nu simțiți frământarea!
Sunteți de altă sorginte
Ori nu v-auziți abrogarea?!

Lacrimi albesc oseminte,
Dar nici nu vedeți întristarea!
Mergeți pe drum înainte
Sperând c-o să vină uitarea.

Doar că acele morminte
Și glasuri ce-și strigă chemarea
Vor înălța din cuvinte
O lume ce știe cărarea.

Scris de Titi Nechita Joi Noi 26, 2015 3:58 am

Când se frânge fuiorul…

Când toamna-şi scutură covorul
Peste grădini şi peste gânduri,
Tăcerile îşi frâng fuiorul,
Priviri se-nalţă rânduri, rânduri!

Şi cheamă din ruptura zării
Cu rugi aprinse la icoane
Pe cei ce ca nisipul mării
S-au dus spre alte bastioane…

Când peste câmp tronează luna
Şi bruma se aşterne-n plete,
Viaţa îşi potriveşte struna
Pe ritmuri noi de menuete.

Iar printre ramuri desfrunzite
Precum o inimă zdrobită,
Trec dorurile rătăcite
Şi dragostea neţărmurită.

Când toamna-şi scutură covorul,
Tu faci popas printre frunzare;
În pragul casei stă doar dorul
Şi ochii ce se pierd în zare…

Scris de Titi Nechita Vin Dec 18, 2015 6:58 am

Colindând prin tinda casei

Prin tinda casei părintești
Și azi mai zburdă gândul…
Grădina-i plină cu povești,
Pe masă, gol e blidul!

Lumină nu-i pe la ferești…
S-a dărâmat și gardul!
Copilărie, unde ești?
Din poartă, unde-i bradul?

Prin amintiri dacă privești
Se-aprinde iar cuptorul…
Miresme de te-mbolnăvești
Inundă tot pridvorul!

Se-aștern pe mese țărănești
Ștergarul și ulciorul
Și alte bunătăți domnești…
Ce mult le ducem dorul!

Copii prin alte țări îți crești…
Doar tu mai simți fiorul
Când cu durere-ți amintești
Pe unde ți-e ogorul.

S-au petrecut cele lumești
Și mulți și-au tors fuiorul!
În urmă, case cu povești
Își cheamă-n van odorul.

Pe drum trec umbre în calești,
În suflet doar amarul
Cântă colinde bătrânești,
Dar stins e felinarul!

Prin ceruri cete îngerești
Își deapănă colindul,
Pe prispa casei părintești
M-aștern și eu cu gândul.

Scris de Titi Nechita Joi Ian 07, 2016 2:06 am

Ninge iarăși peste țară

Dintre norii fantomatici
Început-au într-o doară
Să se-arate enigmatici
Câțiva fulgi, pe-aici, pe-afară!

Coborâți din zări de artici,
De sub mantia polară,
Luați de vânt și tare harnici
Curg grămadă peste țară.

Prin grădini, prin brazii falnici
Și-au întins hora sprințară…
Ba sunt unii chiar obraznici
Și s-au așezat pe-o nară!

Dănțuind și cam zănatici,
De vor curge până-n seară,
Cum îi știm bogați și darnici
Ne vor face plăpumioară!

Doar vreo doi sticleți frenetici
Ce s-au oploșit pe-o scară,
Rătăcesc cu ochi bezmetici
Printre fulgii ce coboară!

Scris de Titi Nechita Vin Feb 12, 2016 11:11 pm

Dragoste cu năbădăi

Mă-mbrățișează infinitul
Când mă privesc în ochii tăi,
Gândul aleargă ca zărghitul
Și inima mi-e vâlvătăi!

Privirea caută zenitul,
Capul mi-e plin de năbădăi,
Lumea îmi zice azi, sucitul,
Iar în urechi am zurgălăi!

Nu fac nimic și sunt ca vântul
Ce umblă lela printre văi…
Doar bătucesc pe drumuri lutul
Și stau la umbră pe sub clăi.

Când noaptea-și cere iar tributul
Aud tot felul de bătăi…
Îmi răscolesc tot așternutul
Și iar visez la ochii tăi!

Mă-mbrățișează infinitul,
Iar vântul bate prin odăi...
Cum să-nțeleagă el, pârlitul,
Ce-i dragostea cu năbădăi?!

Scris de Titi Nechita Vin Mar 18, 2016 10:55 pm

Încearcă!

Odată, demult, într-o vară
Ți-am spus o scrisoare să-mi scrii,
Să stau s-o citesc într-o seară
Ori poate s-o pun căpătâi.

Să-mi scrii despre nopțile tandre
Și teama de iernile reci,
De viața purtată de meandre
Prin albii uitate și seci!

Să-mi scrii despre gânduri nespuse
Și pași adormiți în pustii,
De șoapte și vise răpuse…
Amintiri închise-n cutii!

Să-mi scrii despre câte-s prin stele,
Spre care adesea privesc
Ori despre cărările mele
Pe unde mereu rătăcesc!

Sau poate îmi scrii despre tine
Cu chipul pierdut în alint,
Cu dorul ce-ți curge în mine
Ca într-un tăcut labirint!

Dar scrie-mi cu mâinile tale,
Zidește pe foi de granit
Și cheamă din zări abisale
O clipă ce nu s-a cernit!

Când noaptea mi-e plină de gânduri
Si somnul aleargă nebun,
Aș vrea să te văd printre rânduri…
Încearcă și scrie-mi acum!

Scris de Titi Nechita Sam Iul 16, 2016 4:40 am

Și totuși poți fi fericit!

Și orb fiind pot fi ferice
În lumea ce mi-o făuresc,
Dar despre asta nu știu zice
Atunci când nu pot să vorbesc.

Iar când tăcerea mă-mpresoară,
De ce să fiu nefericit?
O lume mută stă pe-afară
Și totuși pot fi fericit!

De mă-ngenunche neputința
Ori sărăcia m-a smintit,
Nu-mi poate nimeni lua credința,
Bolnav să fiu și schilodit!

Doar cel ce nu e sănătos cu capul
Este pe drept nefericit!
Asta se-ntâmplă cu bogatul
Ce în credință-i rătăcit!

Dar cel ce și-anmulțit talantul
Și la nevoi nu s-a gândit,
Şi din nimic a dat la altul
Dacă aluatu-i bine plămădit!

Scris de Continut sponsorizat