Muzeul "Constantin Negruzzi"

În imediata vecinătate a Prutului, la Hermeziu, com. Trifeşti, jud. Iaşi, la circa 40 de km. de municipiul Iaşi se află conacul familiei Negruzzi. Casa a aparţinut mai întîi lui Dinu Negruţ - tatăl scriitorului, primită ca zestre, în 1807, cînd se căsătoreşte cu Sofia Hermeziu -, apoi fiului acestuia Constantin. De această casă îşi leagă numele cîteva nume de rezonanţă ale culturii româneşti: Constantin Negruzzi (1808-1868), membru al Academiei Române chiar de la înfiinţare, preşedinte al Eforiei Iaşilor, director, în cîteva rînduri, al Visteriei Moldovei, efor al şcolilor, codirector al Teatrului Naţional (împreună cu M. Kogălniceanu şi V. Alecsandri), ministru al finanţelor, părintele nuvelei istorice româneşti (Alexandru Lăpuşneanu); Iacob Negruzzi (1842-1932), scriitor, preşedinte şi vicepreşedinte al Academiei Române, unul din cei cinci fondatori ai Societăţii „Junimea", secretar perpetuu al „Convorbirilor literare", mai bine de un sfert de veac; Leon C. Negruzzi (1840-1890), scriitor, fost primar şi prefect de Iaşi; generalul Mihai L. Negruzzi (1873-1958), memorialist, fost primar de Iaşi şi rezident al ţinutului Prut, în 1938; Ella L. Negruzzi (1876-1949), prima femeie avocat din România; Leon (Bob) M. Negruzzi, scriitor de limbă franceză, tradus şi la noi, el însuşi traducător în franceză a numeroase pagini de lite-ratură românească, împreună cu urmaşii acestora, dintre care unii locuiesc astăzi în ţară (Irina Fotiade) sau în Germania (Ioanna Rosetti şi fiica acesteia Catinca Gherghel), în Franţa (Dana Petrişor-Konya), acestea fiind şi principalele donatoare.

Casa, inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995, i-a avut ca oaspeţi, de-a lungul timpului, pe Mihalache Sturdza, Al. I. Cuza, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, P. P. Carp, majoritatea scriitorilor junimişti şi reputaţi actori ai Teatrului Naţional ieşean, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezenţa căruia cei doi fraţi, Leon şi Iacob, cîntau la pian şi flaut.

Muzeul Literaturii Române din Iaşi a restaurat casa în anii 1993-1995, reconstituind muzeografic viaţa şi activitatea acestei familii de cărturari.

În aceste locuri pot fi admirate şi alte construcţii ale membrilor familiei: biserica, şcoala (ctitorită de Iacob în 1870 şi vizitată de M. Eminescu - revizor şcolar în 1875), sediul vechii primării, precum şi plopii bicentenari ocrotiţi etc.

Muzeul a fost nominalizat între altele 65 din întreaga Europă, de către Fundaţia EMYA din Bristol pentru Premiul Muzeului European al anului 1996.

Constantin (Costache) Negruzzi

(1808, satul Hermeziu, judeţul Iaşi – 24 august 1868) a fost un om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă. Şi-a început învăţătura în greceşte cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iaşi. Izbucnind revoluţia din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chişinău face cunoştinţă cu poetul rus Puşkin, care-i deşteaptă gustul pentru literatură şi cu un emigrant francez de la care ia lecţii de limba şi literatura franceză.

După moartea tatălui său, intră copist la Visterie, începând astfel viaţa politică, cum făceau toţi fiii de boieri pe atunci. În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), şi câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioţilor de peste munţi, studie istoria şi dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului şi boierilor din timpul său. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi. Negruzzi nu ia parte la mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, ca membru în Divanul domnesc (1857) şi apoi, sub domnia lui AL. I. Cuza, ca director al Departamentului finanţelor, ca deputat şi ca epitrop la Sf. Spiridon.