Floarea Cărbune

Astăzi, vă voi povesti despre o grădină mai puţin obişnuită, în care doar copiii pot pătrunde. Pe aleile ei, presărate cu nisip fin şi mărgăritare sclipitoare, păşesc îngerii. Fiecare tufiş este un mister, o lume aparte se ascunde printre crengi şi frunze, prin scorburilor bătrânilor copaci. Flori sunt peste tot: trandafiri, iasomie, crini, petunii, călţunaşi în cascade multicolore ce se întind chiar şi pe gard. Fiecare floare este o poezie, o odă a frumuseţii închinate vieţii. Lăudată fie mama Natură! Cascade de bulgăraşi de gheaţă sau de petunii în toate culorile, nemţişori şi crăiţe, toate-şi etalează frumuseţea delicată dăruind cu generozitate parfumul lor, Cavalerului Vânt, ce-l poartă pe aripă până dincolo de zări...
Dar ce se ascunde după tufişul de iasomie? E o zână! Am zărit-o jucându-se cu un fluturaş…
Frumoasă şi delicată, zâna se ascunde de mine, copilul curios, ce vrea să se joace cu ea.
Grădina bunicii este magică! Uimită, am strigat-o pe bunica, dar până să vină, zâna a şi dispărut…
- De ce a plecat aşa repede, o întreb pe bunica?!
- Pentru că ai făcut gălăgie. Zânele iubesc liniştea… Altădată să nu mai strigi!
Florile din grădina bunicii sunt prietenii mei de joacă, pe care am învăţat să-i îngrijesc cu drag.
Bătrâna iasomie mi-a povestit că florile sunt fiinţe vii, create pentru a înfrumuseţa Natura şi a mângâia inimile oamenilor, alungându-le tristeţea. Le poţi cultiva în grădina ta, în jardiniere, în ghivece, dar mai ales, în grădina sufletului tău... Viaţa lor e scurtă dar dăruirea... le este totală şi nu reţin nimic pentru ele.
- Copile drag, poţi să le admiri, să le mângâi şi să le miroşi dar lasă-le acolo unde sunt; De ce să le scurtezi viaţa, rupându-le? Pe cât de frumoase şi gingaşe sunt, pe atât de scurtă le este viaţa. Viaţa florilor este la fel ca şi atâtor alte fiinţe ce se nasc apoi se reîntorc de unde au venit.
- Acesta este ciclul natural al vieţii! mi-a şoptit, confidenţial, tufa de iasomie. Le poţi păstra frumuseţea culorilor şi gingăşia petalelor, pictându-le, a mai adăugat înţeleapta iasomie. Astfel, chiar şi iarna, când plapuma de nea acoperă pământul iar florile vor fi adormit de mult, tablourile pictate îţi vor încânta privirea şi încălzi sufletul.
Am rugat-o pe bunica să-mi dea voie în grădină iar bunica mi-a spus:
- Poţi merge ori de câte ori vei dori să vorbeşti cu florile... dar să ai grijă pe unde calci! În iarbă sunt zeci de vietăţi, atât de mici, încât arareori le vei observa de la distanţă.
Din ziua aceea, am fost foarte atentă pe unde păşesc, luând seama şi la florile atât de delicate ce-şi întindeau lujerele delicate până pe potecuţă.
Grădina era un alt tărâm pentru mine, unde aerul balsamic îmi umplea plămânii de sănătate şi voioşie. Atâtea zile luminoase, de dulci şi parfumate am petrecut aici! Fiecare colţ al grădinii, îmi oferea privelişti încântătoare. Dimineaţa, ascultam uguitul turturelelor ce-şi aveau cuibul în ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foşnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în braţele florilor încărcate de miresme şi dulceaţă aromitoare.
Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute , picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se aşeza lin peste flori...
Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalţi cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin care alergau grăbite albinele, cu "coşurile" pline. Noaptea, înainte de culcare, ascultam şoapta ierbii, prin care se zbenguia vântul ştrengar şi închizând ochii mă lăsam învăluită de parfumul suav al florilor, de clinchetul clopoţeilor încărcaţi de rouă şi de lumina blândă a stelelor. Grădina, mi-a oferit muzica sa şi puterea de a visa... Culorile florilor erau sunete şi toate la un loc alcătuiau zeci de melodii îmbibate de iubire, melodii ce se întreceau în frumuseţe, cu trilul ciocârliei din zori. Toamna, muzica daliilor robuste se împletea cu cea a tufănelelor şi a crizantemelor în lungi şi minunate simfonii care îmi şopteau:
Tu, copile, ai observat
Floarea roşie de mac?
S-a ivit, aşa, deodată,
De soare binecuvântată.
Veşnic e îndrăgostită,
Şi pe poale e tivită
Cu dantelă-mpurpurată,
Cu iubire e brodată.

Floare roşie de mac,
Tu doar ştii că eu te plac!
Nu te teme, nu te rup,
Te sărut doar, ai văzut?!

Florile sunt un dar preţios al naturii, putem să le admirăm în mediul lor natural, stropite cu roua din zori sau înveselite de razele soarelui. Admir în voie spectacolul de o frumuseţe grăitoare, vie…Păsările gânguresc pe ramurile pomilor din grădină, salutând primele raze ale soarelui.
E vară!
Soarele încă somnoros, sărută delicat florile încărcate de diamante strălucitoare. Privesc fascinată bobul de rouă din corola unui crin în care se răsfrânge o rază de soare…Şi ...printr-o minune parcă, bobul de rouă a devenit Curcubeu irizat cu sclipiri de diamant. Păşesc desculţă pe iarba scăldată de rouă, ce abia se trezeşte… Aerul vibrează în jur de atâta emoţie şi frumuseţe sublimă…Grădina revine la viaţă. Se simte parfumul dulce-suav, al iasomiei…
M-am trezit în zori pentru a vedea zânele ce dorm peste noapte în potirele florilor, pe paturi de catifea parfumată… O lume întreagă dăinuieşte în grădina bunicii: o lume frumoasă, de vis, ce mă cheamă şi mă vrăjeşte prin splendorile ei. Mă simt atât de bine aici, încât mă contopesc cu visele frumoase, cu clipele fermecate de mirajul şi parfumul florilor.
Grădina bunicii m-a fermecat, pentru că este o „grădină fermecată”!
P.S.-acesta este darul meu pentru 1 Iunie-Ziua copilului

Am patruns pentru cateva minute in minunata "gradina fermecata" si m-am simtit din nou copil...este o senzatie minunata sa putem pastra cate ceva din inocenta copilariei

Multumim pentru acest minunat dar oferit copiilor ...dar si noua adultilor care pastram in suflet cate ceva din copilul de altadata