De la Dragobete la Baba Dochia-6 martie 2012

Scris de **Admin** Vin Mar 02, 2012 11:16 am

Ateneul Tătăraşi,
Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova,
vă invită
marţi,6 martie, la ora 17,
la Prelegerile Ateneului Tătăraşi cu tema
„De la Dragobete la Baba Dochia”.

Prelegerea va avea loc în Galeriile de Artă
Intrarea este liberă!
Invitat: etnograful Marcel LUTIC.

Potrivit tradiţiei, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. În jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele şi băieţii discutau vrute şi nevrute, însă, cel mai adesea, se spuneau glume (jâtii) cu substrat erotic sau se făceau hore. Fetele, cum simţeau apropierea prânzului, începeau să coboare în fugă spre sat, în sudul României această goană fiind numită „zburătorit”. Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă flăcăul era iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci fata se lăsa prinsă şi avea loc o îmbrăţişare, urmată de o sărutare mai lungă în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel puţin pentru un an de zile; de multe ori, astfel de logodne în joacă prefaţau logodnele şi căsătoriile adevărate.
Dacă nu se făcea cumva Dragobetele se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma. În plus, un semn rău era dacă o fată sau un băiat nu întâlneau la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, opinia generală fiind că tot anul respectivii nu vor mai fi iubiţi, iar dacă o fată ieşea împreună cu un băiat şi nu se sărutau se credea despre ei că nu se vor mai iubi în acel an, că doar nu degeaba se spunea că „Dragobetele sărută fetele”! Aşadar, bucuria şi veselia erau, trebuiau să fie, coordonatele esenţiale ale acestei sărbători a dragostei!
Baba Dochia şi Mărţişorul
Perioada dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută în popor sub denumirea de „Zilele Babei Dochia” sau „Zilele Babelor”. Vom încerca să aflăm dacă există vreo legătură între Baba Dochia şi obiceiul purtării mărţişorului, marţului sau mărţiguşului.
Ziua Babei Dochia trebuia să fie ţinută, numai torsul fiind permis; unele femei credeau că fierbând bostan alb şi dându-l de pomană de sufletul Dochiei, mai puteau munci şi altceva. Fetele mari care nu-şi doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie; oricum, motivaţia celor care nu lucrau în această zi era aceea că altfel Baba Dochia s-ar fi mâniat şi mai tare, scuturându-şi cojoacele vreme de 9 zile la rând!
etnograful Marcel Lutic

Scris de **Ovidiu Raul Vasiliu** Dum Mar 04, 2012 12:40 am

Mulţumim! Aş vrea să vin şi eu marţi..sper să reuşesc. Din câte se pare şi anul acesta cineva a supărat-o pe Baba Dochia, că văd că îşi scutură cojoacele în continuu..nu se mai termină frigul şi ninsoarea! Smile