Povestea continua- expozitie grafica, Laura Lucia Mihalca

În cadrul expoziției Intersecții, prezint în premieră cele trei proiecte de ilustrație de carte ale mele: volumele Lumea din oglindă (poezie) și Dacă aș putea străbate timpul (proză) semnate Dorina Ciocan-Neculce și Semnele timpului (poezie), semnat de Elisabeta Iosif.

Prin intermediul expoziției curente, (re)pun în discuție relația text-imagine, urmărind simbolurile - cheie din ambele forme de exprimare (lirica si plastica).

Intâi a avut loc o transpunere în cadrul modului de a exprima propriu scriitorului și abia apoi am tematizat mental ideile vehiculate în text, trecându-le prin filtrul propriului mod de a simți.

Pentru mine, pictura înseamnă în primul rând exteriorizare. Așa se explică, poate, de ce, până și în proiectele de grafică, nu pot renunța la culoare.

Intersecții înseamnă încrucișare de pași, de priviri, de gânduri, de text cu imagine.

Lucrările mele sunt la limită (parcă indecisă!) între figurativ și non-figurativ, între artă abstractă și artă conceptuală, între cuminte, tradițional și experimental, văzut ca un manifest.

“ << Intâi a fost cuvântul... >>...apoi a trebuit ca el să fie luat în considerare, înţeles, analizat şi reconceptualizat. Ulterior, şi-a găsit plasticitate şi mai mare, prin intermediul imaginii.

Aşa s-a întâmplat şi în cazul editării scrierilor doamnei Dorina Neculce.

A plecat de la o viaţă trăită când temător, când intens; cu bucurii, cu uşoare tristeţi sau clipe de melancolie şi mai ales cu multe introspecţii, încercări de a înţelege lumea şi sinele.

Simţim, intuim aceasta din poemele atât de sensibile pe care le-a scris şi pe care acum le împarte cu noi toţi, prin publicare.

Şi pentru ca scriitura să fie completă şi textul să capete culoare, la invitaţia doamnei Dorina Neculce, am ilustrat câteva din poemele sale din cadrul volumului Lumea din oglindă şi o parte din proza din volumul Dacă aş putea străbate timpul.

Pentru mine, aceasta a însemnat plăcerea întâlnirii cu textul, încercarea de a-l decodifica şi de a-l transpune într-un alt cod simbolic, plastic, de multe ori chiar pictural.

În scrierile Dorinei Neculce domină motivul oglinzii, al umbrei, al timpului - un timp legendar, un timp (pre)destinat. Am încercat să redau aceste căutări de sine prin experimente ludice şi bine definite, studiate, care au avut ca punct de pornire linia, punctul, pata, forma şi culoarea. “

Laura Lucia Mihalca

Despre volumul de poezii al Elisabetei Iosif, scriam :” Poemele doamnei Elisabeta Iosif sunt porţi către trecut, dar prin actualitatea formei de expresie, ne ancorează în prezent, un prezent în care acele instan ţe sentimentale se pot întâmpla.

Sunt poeme de sinteză, întâlnim profunzime, întâlnim (de)scrieri ale unor stări care rămân în timp, în memorie şi în care întâlnim continuu iubirea ca liant şi element mereu prezent.”

CASA ARTE este un atelier de artişti şi o galerie tip artists run space & project lansată recent.

Detalii: http://artavisuala.wordpress.com.