Un bucovinean la Iaşi- Ioan Grămadă- 12 mai 2012

La pas …prin Bucovina
Emilian Marcu
Revista Cronica, august 2011-pg.9

Se spune, şi pe drept cuvânt este adevărat, cum că: „Buricul pămîntului este acolo unde locuiesc eu” Aşa poate spune fiecare bucovinean despre Centrul Univesului şi cu siguranţă că nu greşeste, că se află în Bucovina.
Poate că în una dintre plimbările sale; să fi fost iarna când zăpezile erau cât un stat de om, primăvara când toate florile pământului râdeau în lumina blândă a soarelui, vara sau toamna când roadele câmpului, răscoleau priviri şi pofte, Dumnezeu însoţit de Sfântul Petru, sau poate de un alt sfânt, poate unul chiar de pe aceste plaiuri, când a ajuns pe tărâmul Bucovinei, s-a gândit ca aici să se ctitorească cele mai frumoase mănăstiri ce vor dăinui peste veacuri, dar şi cele mai multe de pe plaiurile româneşti, iar printre obcinile drapate cu brazi şi păltinaşi să fie raiul de pe pămînt. Şi a dat Dumnezeu acestor locuri oameni harnici şi mândri, înzestrându-i cu har divin în care a turnat suflet sfinţit, care cu pasiune dar şi cu temeinicie în ceea ce le-a fost hărăzit să îndeplinească, au înalţat mândreţe de lăcaşuri, fie de cult fie laice cu care să se poată arăta în faţa semenilor ce le trec pragul. În inima Bucovinei, la Câmpulung Moldovenesc, fiecare palmă de pământ poartă amprenta divinităţii şi ecoul hărniciei. La pas… prin Bucovina trebuie să porneşti, dar să te şi întorci pe aceste meleaguri, în această localitate de munte, aici unde ai posibilitatea de a călători cu inima şi imaginaţia prin secole dar şi pe meridianele lumii vizitând, fie muzeul lingurilor (muzeu unic în Europa), fie muzeul lemnului (cu tot ce a putut construi din lemn omul), fie muzeul ouălor încondeiate, pictate sa innobilate (muzeu privat al profesoarei Letiţia Orşivschi), fie muzeul satului bucovinean, Colecţia etnografică Ioan Grămadă (tot un muzeu particular).
În localitatea Vama, înainte de a intra în Câmpulung ai posibilitatea de a vizita muzeul oului unde, o impresionantă bogăţie de culori se perindă prin faţa ochilor, culori care înnobilează cu măiestrie, cele peste 3.000 de exponate adunate din Bucovina dar şi din alte peste 75 de ţări ale lumii în cei 12 ani de cînd Letiţia Orşivschi se preocupă să sfinţească prin pasiunea ei aceste locuri mirifice. Forme şi motive ancestrale, laice şi religioase, se pot regăsi pe acele exponate, în toată
splendoarea lor. Pasiunea cu care îţi vorbeste te face să intri într-o lume de basm. Ouă de găină, în principal, de raţă, de gâscă, de curcă, de păun, de barză, stau alături de cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil sau flamengo. Spectaculoase sunt şi ouăle de potârniche, de vrabie porumbel, fazan, şi de alte multe vieţuitoare ale căror ouă au reprezentat şansa omului de a se manifesta artistic, ritualic, totemic
şi estetic cu ocazia unor sărbători religioase sau laice, a unor ritualuri, păgâne sau şamanice. Deasemenea Letiţia Orşivschi, cu multă pasiune, arată modul practic de a se incondeia ouăle în Bucovina, exact aşa cum fac ţărăncile locului, în joia mare de dinainte de Paşte. Acesta este un mare punct de aracţie pentru vizitator. Cu siguranţă că acest muzeu, ca şi celelalte din zonă nu trebuie ocolit.
Un alt loc sacru, devenit muzeu, şi acesta tot particular, este acela al pasionatului colecţionar, prozator şi poet, om dăruit marilor sacrificii, mai ales materiale, Ioan Grămadă. Pe strada Vornic Grigore la numărul 19, cel ce străbate “la pas…prin Bucovina” va avea bucuria de a descoperi “Colecţia etnografică Ioan Grămadă”. Aproape 9.000 de de obiecte de artă ţărănească, de lucru , de sărbătoare, de săvârşire a unor îndeletniciri religioase sau laice sunt expuse în cele 12 săli, la care ar trebui să se mai adaoge încă pe atâtea pentru se se putea etala totate exponatele din patrimoniu. „Oricine răsfoieşte cartea de impresii ,aflată la intrare, îşi dă seama de valoarea de nepreţuit a acestei uriaşe colecţii, unică în ţară „ spune în cuvântul introductiv la cartea „Întâmplări din viaţa unui colecţionar” semnată de Ioan Grămadă, profesorul Valeriu Maricari. Aveam a mă convinge de cele afirmate şi încă de multe altele, păşind în curtea acestui gospodar de toată isprava, cu o anume sfială.
Urma să mă reîntâlnesc aici cu veacurile adunate în cele 12 muzee din acest mare muzeu, cu umbra mâinilor ţăranilor de la munte pe ele, care mângâiaseră prin timp şi peste timp uneltele docile şi prietenoase, fie că era vorba de bardă, ţapină, stative, ştiubeie, străchini şi linguri, furcă de tors lâna, ustensile trebuitoare la stână sau prin jurul casei, la bucătărie, haine de lucru sau de sărbătoare, cu care se însoţeau oamenii locului în treburile de la munte sau de prin bătărura casei, la biserică sau la horă, la vânătoare sau la pescuit, într-un cuvânt tot şi toate. Toate acestea îşi aşteptau parcă stăpânii, să le asigure iar dreptul la viaţă. Dar ele, acele unelte şi ustensile stau aliniate, frumos pregătite pentru a fi admirate şi mângâiate de ochiul curios al vizitatorului.
Timpul a trecut şi peste ele, cu bune şi cu rele. Ioan Grămadă, stăpânul de suflet al acestui muzeu privat, aşteaptă, în poartă, cu bucurie, vizitatorii care să se încarce aici de emoţie. Şi mai aşteaptă acolo în poartă inimosul colecţionar ca măcar odată, într-un mandat, primarul localităţi Câmpulung Moldovenesc să-i calce pragul, să viziteze măcar, acest muzeu, dacă nu vrea, sau nu poate să de-a şi o mână de ajutor, un sprijin cât de mic pentru conservarea în bune condiţii a acestei impresionante bogăţii. Dar este o vorbă: mandatele de primar vin şi trec dar muzeul lui Ioan Grămadă, ca şi exponatele de aici sunt eterne.
Şi totuşi poate că va veni şi vremea când omul din fruntea obştei va învăţa de la colecţionar durata în timp şi să ştie să...sfinţească astfel acel loc.
La pas…prin Bucovina, cu Universul Prieteniei, o asociaţie non-profit, din Iaşi, condusă cu multă dăruire de ec. Rodica Rodean, am avut posibilitatea să descopăr locuri magige pe care nu aş fi avut altfel ocazia de a le cunoaşte, sau dacă le-am cunoscut cândva începuseră să se acopere în uitare. Dorul de Bucovina se poate simţi la cabana cu acelaşi nume, grijită cu dăruire de Gabriela Maxim ce s-a dovedit a fi o adevărată gazdă primitoare, care să cinstească aceste plaiuri.
Dacă ar fi ca la Vama să fie doar “Muzeul oului” iar la Câmpulung numai “Colecţia etnografică Ioan Grămad㔺i încă nu ar fi deloc prea puţin. Şi totuşi nestematele, naturale sau realizate de mâna omului, aşezate cu multă măiestrie , sunt infinit mai multe şi merită a fi descoperite, cu răbdare atunci când vom merge...La pas…prin Bucovina.

Sursa -http://revistacronica.files.wordpress.com/2011/08/cronica-08_2011-final.pdf

Oamenii discreti traiesc totdeauna intr-un plan mai indepartat al vietii publice. In ei nu gasesti nimic prefacut, teatral sau artificial. Se fac pe ei insisi aproape neobservati, aparand doar cand este nevoie de mangaiere, incurajare sau ajutor. Te coplesesc cu linistea, simplitatea si bunatatea lor. Ii veti descoperi daca ii veti cauta nu pentru a afla ceva care sa starneasca curiozitatea semenilor. Caci oamenii discreti nu vorbesc si nu faptuiesc pentru a fi mediatizati.

Nu cautati sa fiti asezati in vitrina, pentru a fi admirati, fotografiati sau filmati. Cautati sa fiti asezati in inima altora. Traiti sub indemnul "Sa nu stie stanga ce face dreapta" si veti vedea cat de minunata este viata.

Un îndrăgostit de locul fiinţării

De la prelucrări folclorice culese din străvechea vatră a Bucovinei, trecând prin poezie religioasă, de dragoste ori socială şi punctând final cu mai veselul gen al parodiei şi epigramei, Ioan Grămadă se defineşte şi se afirmă ca o personalitate complexă, plină de noi resurse spirituale care pot deveni text literar.
O anumită linişte (ca a înălţimilor obcinelor) şi o adâncime (ca a văilor Rarăului) transpar din „poemele şi poeziile” sale, care dau seamă de o maturitate poetică cultivată de-a lungul multor decenii şi dublată, aşa cum mărturiseşte autorul, de îndelungi exerciţii de lectură din poezia bună.
În acelaşi timp vie, dinamică, poezia lui Ioan Grămadă place şi provoacă mai ales prin concreteţea temelor, autorul fiind exersat într-o exprimare directă, punctuală, dând posibilitatea de a te situa foarte precis, ca cititor, în universul subiectului. Mai ales în poemele folclorice, avem de a face cu un întreg areal etnografic descris cu acurateţea specialistului, de această dată; ca şi atunci când omagiază personalităţi ale Bucovinei sau scrie poeme social-moralizatoare în care Ioan Grămadă defineşte exact contextul, fie el pozitiv sau negativ. Pe de altă parte, poetul e duios, plin de emoţie şi sfioşenie, atunci când îşi cântă iubirile, devenind, deodată, un melancolic fără leac. Se tratează totuşi atunci când scrie satire şi epigrame unde se arată un excelent umorist.
Dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că volumul este o cronică subiectivă a Bucovinei, o dare de seamă pentru acest ţinut din partea unui fiu al locului care se simte dator să mulţumească timpului şi spaţiului în care şi-a desăvârşit trăirile. Mai ales oraşului de suflet, Câmpulung Moldovenesc, Ioan Grămadă îi oferă deschis toată fiinţa şi îi dedică pagini de suflet, vorbindu-i, parcă, de întreaga existenţă istorică încununată de atâtea şi atâtea momente de glorie, sub vârful înalt şi solitar al Pietrelor Doamnei.
Aşadar, Ioan Grămadă adună în volumul de faţă încercările şi reuşitele poetice ale întregii sale experienţe lirice, prezentându-ni-se cu sinceritate şi nedisimulată deschidere sufletească, punând la vedere din perspectiva optimă, tot arsenalul pe care îl are în bună îngrijire.
Un generos, atât în scris, dar şi în viaţa de dincolo de pagina de hârtie, Ioan Grămadă şi-a sintetizat în „Poezii şi poeme din Bucovina” întreaga perspectivă prin care şi-a construit şi înţeles fiinţa, rămânându-i, prin acest volum, să o împărtăşească celor din jur ca pe un posibil fel de a fi, ca pe un model de individ care s-a situat cu multă claritate în lumea care i-a fost dată, un îndrăgostit etern de locul fiinţării.

Liviu Apetroaie
Iaşi, iulie, 2011

Horia Zilieru, Emilian Marcu, Vasile Diacon, Ioan Grămadă, Rodica Rodean







Dumitru Grumăzescu



Emilian Marcu




„Un bucovinean la Iaşi”.- Ioan Grămadă-prezintă Emilian Marcu

Horia Zilieru


„Un bucovinean la Iaşi”.- Ioan Grămadă-prezintă Horia Zilieru

Vasile Diacon


„Un bucovinean la Iaşi”.- Ioan Grămadă-prezintă Vasile Diacon

Emilia Pavel



Vasile Ilucă