Salonul de Artă Naivă "Policarp Vacarciuc"-6 sept 2012, ora 17

Vernisaj: joi, 6 septembrie, ora 17.00

Prezintă criticul de artă Aurel Istrate

Organizatori: Revista "Galeria naivă" şi Ateneul Tătăraşi

Expoziţia reuneşte lucrări de artă naivă aparţinând artiştilor naivi: Gheorghe DURAC, Jana GHEMEŞ, Anastasia GÎRNEAŢĂ, Ana GRUNZU, Costel IFTINCHI, Maria LUPU, Profira MIHAI, Mircea MIHĂILESCU, Nicolae POPA, Calistrat ROBU, Paul Răzvan ROBU, Octavia VIZITIU
n album mai sunt prezenţi artişti ce au părăsit simeza: Lucica Eudochia Julean, Aurora Năforniţă, Adrian Pascaru, Petre Silion şi Policarp Vacarciuc.

Deschiderea la Iaşi a Salonului de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc” purtând numele unui artist trecut în nefiinţă, este o dovadă de unitate şi recunoaştere în acelaşi timp a pionierului care a udat sămânţa naivităţii, făcând-o să încolţească pe plaiurile celor şapte coline.

Costel Iftinchi

Lansarea albumului "Artişti naivi ieşeni"

Prefaţa

Moldova este una dintre cele mai bogate şi mai coerente zone în ceea ce priveşte fenomenul artei naive din România. Arta naivă, ca formă de afirmare a individualităţii, se bucură în această arie de un număr în creştere constantă de artişti, care formează deja un nucleu reprezentativ la nivel naţional.

Dacă atunci când ne referim la alte „şcoli” de artă (pictură) naivă (cum ar fi cea de la Brusturi - Arad), putem vorbi despre un stil unitar în concepţia artistică şi în viziunea picturală, la grupul artiştilor naivi ieşeni cu greu putem surprinde o asemenea unitate stilistică, creaţiile acestora, originale, fără îndoială, marcând mai degrabă o înclinaţie spre diversitate, care nu poate decât să ne stimuleze imaginaţia.

Liberi de orice tutelă a standardelor impuse în alte domenii ale artei, pictorii şi sculptorii naivi ieşeni, aşa cum se întâmplă în general cu artiştii naivi, îşi comunică trăirile interioare, se comunică pe sine apelând la cea ce ţine de tradiţie în acest spaţiu. Încă actuală şi vie, lumea satului românesc continuă să le ofere o sursă bogată de inspiraţie. Fără a fi plasată în zona artei populare şi, cu atât mai puţin, a amatorismului, arta naivilor rezidă într-un tărâm unde relaţia dintre om şi locurile natale/natură, dar şi relaţia dintre om şi divinitate par a fi rămas originare, nealterate de „binefacerile” civilizaţiei care ne copleşesc în raporturile noastre existenţiale.

Şi, astfel, mediul arhaic al satului este manifest în multe dintre lucrările artiştilor naivi ieşeni, acestea, prin atmosfera pe care ne-o transmit, ne retrimit într-o lume pe care am părăsit-o la un moment dat sau pe care am cunoscut-o doar tangenţial, dar de care ne simţim cu toţii legaţi într-un mod aproape genetic. Viziunea artistului naiv, unică şi irepetabilă în cazul fiecărui individ, îmbrăţişează o lume mult mai vastă, nici temele citadine nefiind cu totul lăsate la o parte, căci toate acestea comunică cu lumea interioară a artistului - bogată, plină de culoare şi de viaţă - şi capătă forme cu vaste conţinuturi.

Am cunoscut sufletul artistului naiv ieşean, fie el pictor sau sculptor, prin intermediul lucrărilor expuse în cadrul diverselor evenimente de acest gen de-a lungul anilor şi pot afirma că acestea au un farmec aparte şi o prospeţime care ni se împărtăşesc fără prejudecăţi ale limbajului artistic şi fără ambiţii de elaborare, într-o imagine totală.

În paginile albumului de faţă veţi descoperi unele dintre cele mai impresionante lucrări ale prolificilor artişti din judeţul Iaşi, care ni se dezvăluie într-o atmosferă de sărbătoare: o sărbătoare a culorii, a talentului neîngrădit de bariere, a vieţii celebrate prin artă.

Mirela Mihăilă
Documentarist la C.N.C.P.C.T. Bucureşti

Nucleul model

Mişcarea artiştilor naivi din Iaşi este şi a fost dintotdeauna cea mai puternică grupare din ţară cu un trecut de peste 50 de ani de activitate. Reuneşte reprezentanţi de seamă ai artei naive, a căror valoare artistică a fost şi este recunoscută şi pe plan internaţional în diferite state ale lumii: SUA, Franţa, Elveţia, Germania, Austria, Italia şi altele, remarcându-se prin numeroasele premii câştigate, au reuşit să se impună formând un nucleu model demn de urmat.

Prin dăruirea celui mai bun cronicar de artă naivă, Costel Iftinchi, care este într-un cuvânt sufletul artiştilor naivi nu numai din Iaşi ci şi din toată ţara, autor al unor cărţi documentare de o reală valoare: Enciclopedia 50 de ani de artă naivă în România , Uşa naivilor, Doctorul de pantofi, coautor al volumelor: Aventuri în insula naivilor, Povestiri din spatele simezelor, Sub umbrela artei naive, Caravana naivilor, sau prin publicarea trimestrială a singurei reviste de specialitate din ţară Galeria naivă, toate la un loc ne ajută să descoperim acest tărâm minunat, să-i cunoaştem mai bine pe confraţii săi, dăruind astfel posterităţii un tezaur de necontestat.

Costel Iftinchi este simultan pictor, sculptor, fotograf, poet, scriitor şi cercetător în domeniul artei naive. Consecvenţa de care dă dovadă în acest domeniu de activitate ne învaţă că totul se obţine prin efort în numele unei arte, chiar dacă aceasta a fost multă vreme o necunoscută.

Lucrarea Artişti naivi ieşeni, este o continuitate a muncii autorului pe acest tărâm al basmului în care doreşte să aducă în atenţie magicieni ai culorii şi lemnului, artiştii ieşeni ce sunt creatorii unei lumi de poveste ce trebuie ocrotită ca să devină o zestre de largă cunoaştere, spre binele artei româneşti, pregătind o recoltă semnificativă aflată în perpetuă creştere.

Artist plastic Daniela Gaftea,
Membră UAP, prof. la Şcoala Populară de Arte, Bacău
Referent artistic la C.J.C.P.C.T. Bacău

Artişti ieşeni

Ieşenii reprezintă un reper solid în comunitatea artiştilor naivi de la noi. Afirmând acest lucru nu ne raportăm numai la criteriul strict numeric, ci şi la faptul că au fost nelipsiţi de la cele mai importante manifestări care le-au fost dedicate încă de la începuturile teoretizării acestui gen la noi în ţară, fiind remarcaţi de criticii de specialitate. Iar astăzi sunt la fel de harnici; au consistenţă, se organizează exemplar, fac proiecte de viitor, fie că sunt sprijiniţi, fie că nu (şi asta cel mai adesea)!

Cei familiarizaţi cu arta naivă, cunosc probabil că nu se poate face o ierarhizare valorică a pictorilor care au aderat la acest gen. Însă în cazul ieşenilor ar fi cu atât mai greu: sunt o grupare omogenă, se ajută reciproc. Oricum, Piteştiul îi va aştepta de fiecare dată cu drag, atât pentru autenticitatea lucrărilor, cât şi pentru efervescenţa şi umorul specific cu care condimentează discuţiile.

Să aveţi spor, dragi ieşeni, şi să păstraţi ştacheta cel puţin la acelaşi nivel!

Cosmin Bloju
Referent artistic
C.J.C.P.C.T. Argeş


Cuvântul autorului

Pentru a găsi locul şi sămânţa ce-a încolţit pe parcursul anilor, care mai târziu a dat naştere acestui gen de exprimare plastică, iar astăzi poartă denumirea de artă naivă, ar trebui să ne întoarcem în timp şi să privim mărturiile ce au fost lăsate de către oamenii primitivi pe pereţii diferitelor grote în care trăiau.
De aici s-a şi născut prima denumire ce i-a fost dată acestui gen de artă şi anume de artă primitivă, care pe parcursul anilor a fost schimbată, purtând mai multe denumiri precum: arta amatorilor, arta psihopaţilor, arta copiilor sau artă populară.
Pe teritoriul ţării noastre pentru prima dată denumirea de artă naivă şi-a făcut apariţia în 1969 odată cu deschiderea la Piteşti a primei manifestări culturale, purtând numele de Expoziţia Naţională de Artă Naivă.
Pionier al artei naive româneşti este Ion Stan Pătraş (1908 – 1977), care a reuşit să formeze, lăsându-ne ca moştenire, un muzeu unic în lume, pe care mai târziu, scriitorul Pop Simion l-a botezat „Cimitirul vesel”.
Primul reprezentant de seamă al Iaşului şi mai corect spus pionierul artei naive ieşene a fost Policarp Vacarciuc, de profesie mecanic auto, care pasionat de frumos începe să picteze din anul 1961, debutând în 1963. Modul său de exprimare plastică era cel naiv, dar la acea vreme era considerat un pictor amator. Datorită calităţilor sale artistice participă la numeroase expoziţii: Iaşi (1963-1979), Botoşani (1976-1978), Bucureşti (1972, 1974, 1976, 1977, 1979), Arad (1976-1978). Participă la expoziţii internaţionale precum: „Salonul Mondial de Pictură Naivă” de la Levallois-Perret din Franţa, 1975, Suedia în 1978, Austria în 1979, R.F. Germania în 1979. Pe parcursul anilor juriul de specialitate i-a acordat numeroase premii: Premiul III şi medalia de bronz la expoziţia republicană din 1974, la Salonul de artă naivă al Moldovei din Botoşani, obţine Premiul II în 1976 şi premiul III în 1978, iar la grandioasa manifestare „Cântarea României”, i se oferă premiul II în 1977 şi premiul I în 1979.
Pictorul Vasile Savonea (1932-2001) şi-a dedicat o mare parte din viaţă cercetării şi promovării acestui gen de artă. Ca drept dovadă a cercetării sale şi a iubirii a tot ce este pur şi frumos publică în 1980 la Editura Meridiane din Bucureşti, volumul „Arta naivă în România”. Lucrarea domniei sale face separarea clară dintre artistul amator şi cel naiv, aşezându-l pe cel din urmă la nivelul artistului profesionist. În lucrarea sa sunt cuprinşi doar doi artişti ieşeni: pictorul Policarp Vacarciuc şi sculptorul Petre Silion.
În anul 1991 are loc la Iaşi prima expoziţie de grup a artiştilor naivi ieşeni la care expun: Petre Silion, Aurora Năforniţă, Mihai Grumăzescu, Calistrat Robu şi Gheorghe Boancă. Un an mai târziu, ideea este preluată de Centrul Judeţean de Creaţie Iaşi, care transformă manifestarea în Expoziţia Naţională de Artă Naivă „Saloanele Moldovei”, manifestare care anul acesta a deschis porţile celei de a XXI-a ediţie. Începând cu ediţia din 2008, renumita instituţie organizatoare a manifestării decernează premiul pentru pictură „Aurora Năforniţă”.
În anul 2003 vede lumina tiparului la editura Pim, din Iaşi, volumul „Pagini de artă naivă ieşeană - Naïve art pages from Iaşi” semnat de preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici ieşeni, Gheorghe Bălăceanu. Lucrarea cuprinde opt artişti plastici de manieră naivă, membri ai A.A.P. Iaşi.
Albumul „Artişti naivi ieşeni” este o continuare a promovării artiştilor plastici ieşeni care au îmbrăţişat acest mod de exprimare liber, creând în maniera naivă diferite lucrări, folosindu-se de culorile alese cu grijă din curcubeu sau cu ajutorul tăişului dălţii, eliberând lumea ascunsă a arborilor.
Artiştii plastici care au păşit în lumea basmelor pictate şi a personajelor sculptate sunt oameni ce provin din diferite pături sociale: de la omul simplu de la ţară până la profesori, ingineri sau doctori. Cu toate că diplomele obţinute prin instituţiile de învăţământ îi separă, ei au un limbaj comun, universal, al frumosului. Armonia creată datorită dragostei pentru creaţie de-a lungul timpului a format în Iaşi centrul cu cei mai numeroşi artişti de artă naivă din ţară.
Privind cu atenţie activitatea pe plan naţional, în zonele în care s-au format aşa zisele „şcoli de artă naivă”, în preajma unor artişti consacraţi în acest domeniu, care au dorit să transmită mai departe, vom observa că anumite elemente din compoziţiile pe care le realizează au devenit în timp nişte şabloane pe care le regăsim în foarte multe lucrări, dovadă a lipsei de inspiraţie, iar în alte lucrări se ştie şi se recunoaşte impunerea elementelor unora în modul de predare.
Este total greşită expresia de şcoală. Naivitatea trebuie să o simţi, cu ea te naşti nu poţi să o înveţi. Nu înseamnă că dacă pictezi prost sau strâmb eşti artist naiv.
Personalitatea artistică a fiecărui creator ieşean se poate observa cu uşurinţă privindu-i lucrările. Fiecare a ştiut să-şi formeze propriul stil de exprimare plastică evitând de fiecare dată ca lucrarea sa să aibă influenţe din creaţiile altora, acest lucru i-a detaşat în timp, de diferitele grupări din ţară. Toate acestea s-au format deoarece în Iaşi a lipsit un artist - profesor, care să emane în jur reguli.
Artiştii ieşeni sunt individualişti în momentul creaţiei, dar lucrează foarte bine în echipă când vine vorba de prezentarea lucrărilor. Astfel s-a format în timp grupul artiştilor ieşeni; de fiecare dată la diferite manifestări culturale ei sunt cu un pas în faţă, trăgându-se unul pe altul, formând o unitate omogenă. Au demonstrat în timp că au ceva de spus în acest domeniu în care libertatea de exprimare nu are margini.
Deschiderea la Iaşi a Salonului de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc” purtând numele unui artist trecut în nefiinţă, este o dovadă de unitate şi recunoaştere în acelaşi timp a pionierului care a udat sămânţa naivităţii, făcând-o să încolţească pe plaiurile celor şapte coline.
Astăzi numărul artiştilor plastici care îmbrăţişează acest mod de exprimare liberă ce poartă denumirea de artă naivă este în continuă creştere, atât numeric cât şi valoric.
În album sunt prezentaţi alături de artişti ce au părăsit simeza, creatori ce au expus la prima ediţie a expoziţiei mai sus menţionate.
Lipsesc de pe simeză artişti precum: Măndiţa Chirilă, Gavril Nichitean, şi Mihai Puiu cărora soarta le-a purtat paşii pe alte meleaguri, părăsind în ultimul timp Iaşul, sau Valentina Acasandrei, Gheorghe Boancă, Gheorghe Bălăceanu, Gheorghe Ciobanu, Lucica Ciobanu, Costel Tănase, Elena Zbanţ, care din motive subiective nu au putut participa. Toţi la un loc formează gruparea artiştilor naivi ieşeni.

Costel Iftinchi