Anca Acatrinei

Poezia lui Anca este ca o apa limpede...asta e senzatia mea cand o citesc

Iar senzatia mea e ca poezia Ancai e ca o involburare de emotii adunate in timp care acum tasnesc din penelul ei ca intr-un minunat foc de artificii.

dar..chiar va multumesc...pentru ca intradevar poezia mea s-a facut inteleasa exact asa cum am vrut eu sa o transmit.

Bad Boys Blue - I Totally Miss You de usser99

Tare îţi mai place ţie să linişteşti inima omului...

stiu....
multumesc,pupici!

interesant cantecul tau in duet, fara cuvinte mari, fara promisiuni, doar pasiune si trairi intense....

hmmm...oare asa-i?
n-am scris eu asta, Ancuta a scris.

SCRISORI NESCRISE

Adesea viata noastra-ascunde
într-un biet colt de paradis
nicicând sosite de niciunde
scrisori ce nu ni s-au trimis.

Nu știm ce-am vrea pe foi sa fie
ce cânt de dragoste nescris
dar mina care nu ne scrie
o legănam mereu în vis.

Si frazele ce n-ar sa vie
mai scumpe-n așteptare ni-s
și umbra ce n-a scris lumina
în piept ni-i floare de cais

Si-asa tot stam în uși deschise
pândind c-un dor nicicând ucis
scrisori de-a pururi netrimise
de mâinile ce nu ne-au scris

RADU GYR

Radu Gyr a fost un poet fantastic. Suferinţa din închisorile comuniste l-a făcut să atingă profunzimi de trăire greu de imaginat. Nenorociţii de comunişti i-au făcut viaţa un calvar.

O nălucire...
o linie peste care nu trec...
o a doua respirație...
aerul pe care-l respira.

Sa nu fie prea târziu sa plâng
sa nu fie prea târziu ,pentru un bun rămas
sa nu fiu aici...
sa fiu dansând un unic și ultim tangou.

sa ma pierd...
spunând nu,oricărei rațiuni...
dincolo de ochii lui albaștri
sa ma iau înapoi
cum am rămas a lui.

sa uit ce ne desparte.
doar marea din ochii lui
sa-mi fie adâncuri
sa trăiesc pentru o clipa;
pentru totdeauna
clipa care am pierdut-o.

"doar marea din ochii lui
sa-mi fie adâncuri
sa trăiesc pentru o clipa;
pentru totdeauna
clipa care am pierdut-o."

Ai intrat în singurătatea turnului tău de fildeş. Atunci când dispare hărmălaia zilnică din jurul tău şi eşti singură cu poezia ta se cheamă că ai intrat într-o zonă unde apa este mai adâncă, dar de acum tu nu mai ai treabă cu geamandura..acela la care te referi te cunoaşte de acum şi nu te papă...el îi papă doar pe cei pe care nu-i cunoaşte

mde,marea e natura mea umana

Îmi plăcea Requiem-ul lui Mozart. L-am ascultat de multe ori pentru acordurile sublime si linistitoare.. Buuuuuun

Când pasarea își strânge aripile
sa cada în adâncuri
știe ca abisul o va primi
pe pat de trandafiri.

și chiar de zboru-i frânt
ea,străpunge cu privirea moartea.
căci știe ca mai mult de soare
zborul nu-i va fi.

Cucerind tot cerul
în urma lasă pământul ca un strop de nimic
pe care-l risipește peste tot
cu aripile ei.

In absolut de i-ar ajunge ruga
aștrii celor doua zile nu-și vor închide ochii
sa-i facă zborului,drum lin
de dincolo de ei.

Dar mai presus de nemurire
aripile mele si-au dorit
sa nu se zbată-n dorul de înalt
pe trupul unei statui.

"Dar mai presus de nemurire
aripile mele si-au dorit
sa nu se zbată-n dorul de înalt
pe trupul unei statui"

De nu am avea aripile astea ce ne-am face noi? Mei-mei...tare ţi-ar mai plăcea ţie să zbori ca o rândunică!

am trecut cu drag prin gândurile tale.zi frumoasă!

Felicitari Ancuta pentru poezia " Intre doua timpuri", ma regasesc in aceasta poezie si eu, se pare ca nu toti suntem nascuti pentru aceste timpuri atat de ...

draga doamna Mara ,ma bucur sa iti simt prezenta prin paginile mele

Dorina,cu mult drag te salut si eu.