Ungureanu Dorina Dana

Femeia patruped

,,fac dragoste cer libertate, egalitate, fraternitate, paternitate, singurătate şi placarditate” G.Naum

Pe la 4 noaptea ies din vis
dintr- o groapă
apoi fixez un zid al camerei
şi mintea mi se ocupă de femei cu anomalii comportamentale.
Una sub ochelari
cu inteligenţă pătrată
îşi cosmetizează interiorul.
Alta îşi mişcă şarpele gurii pe limbi fluente
să fie săltată în top de cea sub căciula de iepure
cu gesturi diafane din lipsă de experienţă.
Ultima devine coprofag
nu suportă ideea
că miros a om.
Dacă toate se ţin de mână
nu cresc în ochii mei nici cât femeia patruped
cu vegetaţii culcate la pământ hămesită de cald
se gudură pe lângă munţi de creaturi fără raţiune verticală.
Poate ar trebui să-mi scot sufletul pe stradă.



Culoare scursă c-un piolet

Lev Troțki iubea penița în cerneală suc de lămâie sau venin
era cea mai desăvârșită armă care
picta drapele ziduri pământul sau incinera roșu viu.


În obsesia lui
de-a lăsa sunete în istoria universală
a fondat armata roșie.


Însă această culoare i-a fost scursă c-un piolet în cap.

Se aprind multe se aprind lumânări

când se urcă şi când se coboară

orbitor cum se coboară într-o lume scindată



ca umbra rămuroasă peste ziduri

vociferează în negru cu inima albă o tânără

pare gâtuită sub un lăstar din carne prinsă în coajă.

E dimineaţă şi cerul îşi strecoară fulgii stelari
curg sunete albastre spre
tânăra cu picioare dezgolite e oprită
de un pui pescăruş cu o aripă în acuarelă de sânge
ea îl înveleşte în rochia ei albă
şi păşeşte hotărâtă pe valve calcaroase
la capătul ţărmului găseşte un craniu uman
şi sapă cu mâinile
într-o groapă aşează craniul
în alta pescăruşul acoperit cu nisip
peste care ea adoarme cu tălpile în aşchii de scoici
într-o atmosferă galbenă aurie răsare un arbust.