Titi Nechita

Scris de Titi Nechita Joi Mar 14, 2013 6:38 am

Scrisoare către tata

Îţi scriu acum, tăicuţă, o scrisoare
De-aici, din astă lume trecătoare,
De unde tu plecat-ai fără vreme
De parcă pus ai fost între blesteme.

Te-ai dus, tăicuţă, într-o primăvară
Când florile-ncepeau ca să răsară,
Când în prisacă se trezeau albinele
Şi începeau să se mărească zilele.

Doar ale tale zile nu s-au mai mărit
Şi ai plecat; uitând ce-aveai de împlinit;
Te-ai dus, tăicuţă, într-o zi cu soare
Chemat spre zări de alte ursitoare!

Eu am rămas aici, să-ţi scriu acum
De n-am taiat salcâmul de la drum
Ori părul mare din grădină
Sub care adormeam ţinându-te de mână.

Să-ţi spun, tăicuţă şi de mama
Ce mult i s-a albit năframa!
Şi de nepoate să-ţi vorbesc...
Mâine, poimâine se căsătoresc!

Parcă mai ieri în braţe tu le alintai
Şi cu poveşti ades le adormeai;
Acum, din somn când se trezesc
Te caută, dar nu te mai găsesc!

-Mai ştii, tăicuţă, gardul cel de spini,
Pe unde mă duceam să fur cireşe, la vecini?
Acum, tăicuţă, gardul eu l-am reparat,
Dar şi vecinii... cireşul l-au tăiat!

S-au dus tăicuţă dintre vii
Mulţi din vecini... pe care-i ştii!
E cam pustiu acum prin sat;
Doar ici şi colo se-aude un lătrat!

S-a aşternut, tăicuţă, timpul peste mine;
Sunt tată-acum şi eu; la fel ca tine!
Tu ai plecat spre zările senine,
Iar eu trimit acum scrisoare către tine;

Să-ţi povestesc ce-am mai făcut
De când la cele sfinte ai trecut.

Scris de **Rodica Rodean** Vin Mar 15, 2013 7:47 am

Bun venit si multumim ptr acest minunat poem

Scris de Titi Nechita Sam Mar 16, 2013 3:16 am

Bine v-am regăsit d-na Rodica Rodean şi în acest cadru şi vă mulţumesc de întâmpinare.

Scris de Titi Nechita Sam Mar 16, 2013 4:46 am

Clipă suntem

Alergăm către un timp ce ne cuprinde
Venind de nicicând, de niciunde,
Navigăm printre site-uri şi umbre
Către zile tăcute şi sumbre.
Trăim într-o lume nebună
Unde rutina devine stăpână.
Dăm din coate prin marile aglomeraţii,
Ne-mpingem şi ne răstim unii la alţii,
Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tranvaie
Şi aşa tot mai des, ne facem viaţa greoaie.
Ne avântăm în bolizi pe autostradă,
Renunţăm la tot ce e sfânt
Şi uităm că suntem doar secundă
Ce trecem nepăsători pe pământ.
Ne amăgim cu clipe de feerie
Ce trec peste noi ca un vânt
Şi uităm să dăruim bucurie
Celor ce-au fost, celor ce sunt.
Uităm de prieteni şi chiar de duşmani
In goana nebună după averi, după bani
Şi pierdem odată cu-acestea, dragoste, iubire şi ani.

Scris de Titi Nechita Mar Mar 26, 2013 1:53 am

Invitaţie

Du-te, iarnă, peste zări
Şi mai ningi prin alte ţări!
Las’ să vină primăvara,
Că destul ţi-am dus povara!

Îţi ajunge cât ai stat
Şi cât ne-ai ameninţat
Cu troiene mari şi reci,
De credeam că nu mai pleci!

Ţi-ai făcut prea mult de cap
Şi de tine vreau să scap!
Vreau sa vină soarele,
Să-ţi dea jos cojoacele!

Să te faci, iarnă, uitată
Prin poveşti de altădată
Şi să mai vii pe la noi
Cand ‘om uita de nevoi!

De pleci, iarnă, de la mine,
Promit! N-o să uit de tine!
Te-oi chema de peste mări,
Să te culci iarăşi pe zări.

Scris de **Ovidiu Raul Vasiliu** Mar Mar 26, 2013 8:10 pm

Dragă iarnă, verde şi-o căldare,
Ne-ai mohorât din cap până-n picioare,
Dar vorba e, până ţi-om fi supuşi,
Mai cară-te oleacă pe la ruşi. Smile

Scris de Titi Nechita Mar Mar 26, 2013 11:25 pm

Mulţumesc Raul pentru comentariul în versuri!

Să ne-auzim cu bine!

Scris de Titi Nechita Joi Mar 28, 2013 7:45 pm

Singurătate

Tăcut şi singur prin lume rătăcesc;
Uitând de mine, la tine doar gândesc.
Mă copleşesc uitările din mine,
Răspunsuri caut printre caudine.

Întrebări mă scot din al vieţii tumult,
Trezesc iarăşi răni adormite demult,
Îmi caut un loc undeva la fereastră
Şi te revăd ca o floare în glastră.

Te vreau lângă mine mereu să te ştiu,
Să uit cât mă doare-al tăcerii pustiu!
Te vreau şi te caut printre stele târzii!
Adorm şi în vis îţi recit poezii.

Te vreau şi mai caut un ultim surâs
Printre mătăsuri înecate în plâns;
Tu încă mai cauţi pe umeri săruturi
Ori semne brodate printre alinturi.

Scris de Titi Nechita Mier Apr 03, 2013 5:36 am

Destin

Se-nalţă cerul peste fire,
Peste pământul surghiunit,
De eşti bogat, sărac ori fără ştire,
Tot un mormânt e arvunit.

De-i umbră cel de mă îndeamnă
Prin viaţă să mă rătăcesc,
Doar eu sunt cel care condamnă
Şi tot eu sunt acel ce pătimesc.

Iar dacă simt cum îşi înfing colţii
Acei ce-nchinăciunea pângăresc,
Voi încerca să fac abstracţii
Şi poate chiar să şi trăiesc.

Scris de Titi Nechita Dum Apr 07, 2013 3:28 am

De dragoste

M-ai cucerit cu a ta simfonie!
Privirea-mi caută spre răsărit,
Gândul se bucură de armonie,
Iar eu mă simt ca teiul înflorit.

Miresme noi îmbracă depărtarea;
Eşti raza mea ce mă trezeşti în zori,
Vestală eşti ce îmi alungă întristarea
Într-un răsfăţ ciudat de cânt şi flori!

Gorganelor ce-mi bântuiţi zidirea
Ce îmi striveşte glasul spăimântat,
Lăsaţi-mă să-i mângâi pâlpâirea
Din sufletu-i pierdut şi frământat!

Aş vrea s-alung a nopţilor tăcere,
Să pot în braţe iarăşi să te strâng,
Iar tu să uiţi de teamă şi durere,
De gândurile reci care te frâng!

Scris de Titi Nechita Mar Apr 23, 2013 6:19 am

Neuitare

Un ceas îmi bate în timpan
Şi-o voce gându-mi răscoleşte;
Stau lângă mama pe divan
Şi-ascult cum povesteşte.

Loviţi am fost de când ne ştim
De unii ce s-au ridicat mai sus;
Doar că acum ne amintim
De cei ce lor li s-au opus!

Ne-am împânzit în patru zări
Purtaţi de traiul chinuit...
Ne-au despărţit de ţară mări,
Iar dorul mult ne-a mistuit!

De mulţi noi fost-am sfârtecaţi
Şi duşi în cele patru vânturi,
Dar n-am uitat de-ai noştri fraţi
Nici de-ale noastre câmpuri!

Din cicatrici noi ne vom ridica
Precum o stâncă dintre ape!
Nicicând noi nu vom abdica;
Oricât vor unii să ne-ngroape!

Dojeni primit-am altădată
Şi chiar injurii de golan;
Mama nu-şi uită ţara niciodată
Aşa cum crede câte-un clan!

Chiar de vor trece mii de ani
Cât se va învârti pământul,
La noi în ţară fi-vom suverani
Şi nu ne vom uita cuvântul!

Scris de **Rodica Rodean** Vin Mai 17, 2013 6:19 pm

Multumim ptr frumoasele versuri !

Scris de Titi Nechita Vin Mai 17, 2013 11:54 pm

Mulţumesc frumos de semn!

Scris de Titi Nechita Mar Mai 28, 2013 5:34 am

Toaca

Se-aude glas de toacă pân’ la cer
Şi relele din lumea asta pier.
Se-nalţă glasuri din morminte…
Sfâşietoare rugi de oseminte!

Un clopot liniştea destramă
Cu al lui vaier de aramă...
Pe culmi se-nalţă cruci semeţe
Sfidând albastrul cu a lor tristeţe.

Răsună toaca pe la mănăstiri
Chemând la rugă ale noastre firi;
În ceruri oştile se-adună
Pe cel viclean ca să răpună.

Clopotniţele răscolesc văzduhul
Purtând către înalturi stihul,
Natura cu destinul se împacă
Atunci când se aude glas de toacă.

Cântec de lemn răstignit în uitare,
Între cer şi pământ tu aduci alinare!
Cu glas vestitor de alte-nceputuri
Lumea întreagă o scoţi din adâncuri.

Curge spre lume al lemnului cânt
Şi peste glasuri adormite-n pământ!
Se urcă spre slavă chemări arzătoare;
Din sunet de toacă se înalţă altare!

Scris de Titi Nechita Dum Iun 09, 2013 5:27 am

Treziţi-vă, români!

Treziţi-vă, români!
Opriţi al vostru chin!
Fiţi numai voi stăpâni
Pe-al ţării sfânt destin!

Voi n-auziţi străbunii
Cum strigă din mormânt,
Să nu lăsaţi nebunii
Stăpâni pe-acest pământ?!

Aduceţi-v-aminte
De cei ce-au lăcrimat
Pe margini de morminte
Cu glasul sugrumat!

Ridică-te, Moldovă
Şi tu Ardeal iubit!
Zidiţi a voastră slovă
Pe-acest pământ sfinţit!

Adună-te, române
Din cruntul labirint
În care legi păgâne
Nici azi nu se dezmint!

Pe culmi săltaţi stindardul
Purtat de ‘naintaşi!
Nu mai lăsaţi norodul
O slugă la pungaşi!

Scris de Titi Nechita Sam Iun 22, 2013 11:45 pm

Inimă de dor

Uşor, inimă, uşor
Că eşti plină iar de dor!
Uită, inimă, de lacrimi,
Dă-le uitării de patimi!

Hai, inimă, la lumină
Nu te-ngropa în rugină!
Leagă-mi pletele cărunte
Şi durerile din frunte!

Lasă uitării durerea
Că-i amară precum fierea!
Haide, inimă, la soare
Şi mă pune pe picioare!

Daca tu vei osteni,
Eu cu cine-oi mai doini?
Cum aş mai putea ofta
De nu-mi eşti alăturea?

Cum poţi sta posomorâtă
Când viaţa-i aşa de scurtă?
Dorul meu s-ar ofili,
Inimă... de n-ai mai fi!

Frunză verde, lemn uscat
Bine-ar fi să-mi fi fost dat
Două inimi pentru dor
Şi-ncă una să nu mor!

Că dorul bătu-l-ar vina
Îi adânc precum fântâna,
Iar eu cu o inimioară
Nu ajung în primăvară!

Scris de Titi Nechita Joi Iun 27, 2013 10:45 pm

Între cer şi pământ

Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu,
Sub un cer fantomatic şi greu;
Fir întins între două extreme
Şi durerea sfâşiată-n dileme.

Întrebări rămase fără răspuns
Pentru acei ce în grabă s-au dus,
Mângâieri şi vorbe uitate
Îşi caută sensul pe căi neumblate.

Năluciri izgonite din hăuri adânci
Se clatină reci pe muchii de stânci,
Printre cetini aşteaptă călăul
Privind către apa ce tulbură hăul.

Priviri pironite pe margini de drum
Rămân pustiite prefăcute în scrum;
Curg lacrimi şi rugi se înalţă
Într-o lume aflată mereu în balanţă.

Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu…

Scris de Titi Nechita Lun Iul 08, 2013 9:28 pm

Omul pom

Cum poţi oare să fii om
Dacă nu ştii să fii pom?
Pomul roadele-şi împarte,
Omul doar vorbe deşarte.

Pomul nu cere răsplată
Pentru fructe, niciodată;
Omul, dacă-ţi face-un bine,
Îţi ia haina de pe tine.

Pomul, vara, te umbreşte
Şi de soare te fereşte;
Îţi dă necondiţionat
Leagăn şi loc de visat.

Omul, în a lui visare,
Uită cum creşte o floare.
De-ai fost cumva însetat,
Pic de apă nu ţi-a dat.

Pomul îţi dă mângâiere,
De îţi simte vreo durere;
Omul, de l-ai zgâriat,
Cu securea te-a tăiat.

Greu e, Doamne, să fii om
Dacă nu ştii să fii pom!

Scris de Titi Nechita Mier Iul 17, 2013 2:08 am

Confuzii

Astă lume agitată
Şi grăbită nu ştiu unde
Peste tot e bombardată
De scandal şi paparude.

Unii nu mai pot de bine,
Vor mai mult-adrenalină;
Călători prin ţări străine
Cheltuind, ,,doar din chenzină”.

Alţii ies mereu la rampă,
Vin pe micile ecrane
Şi se poartă ca o vampă
Într-un film de acţiune.

Divorţuri şi nunţi festive
Ce te fac să te întrebi:
,,Astea-s marile-obiective
Promovate de imberbi?”

Artişti ce nu ştiu mai multe
Decât dansul din buric;
Nu mai sunt actori de frunte?
Unde-o fi oare Birlic?

Spălăm rufele în public
Dezbrăcaţi de-orice pudoare,
Promovăm cultul laconic,
Dar vorbim în gura mare.

Totul este la vedere
Într-o lume depravată,
Să văd îmi doresc a cere
O femeie îmbrăcată.

Să se fi sfârşit cultura
Şi nu mai avem talente?
Nu-i posibil; incultura
Sper sa nu fi luat brevete.

Scris de Titi Nechita Dum Iul 28, 2013 10:44 pm

Frunză tu, dragostea mea…

Frunză , suflet de iubire
Leagănă-mă, rătăcire!
Dezbracă-te de tăceri
Şi mai uită de dureri!

Frunză, suflet rătăcit
Prin al zării infinit,
Vino, leagănă-mă iară
Pân’ s-o face primăvară!

Frunză, leagăn pătimit,
Mugur pe ram adormit,
Lasă-te purtată-n vânt
Mângâiată de-al meu cânt.

Frunză, cântec şi descânt
Nu-mi lăsa sufletul frânt!
Să nu cazi frunză-n cărare
Fără să-ţi pui aripioare,

Ca să poţi frunză zbura
Să-ţi găseşti iar ramura,
Să-mi duci ale mele gânduri
Peste zborul din adâncuri.

Scris de Titi Nechita Mier Aug 14, 2013 9:07 pm

Stele de vis

Nori de vânt, freamăt de stele,
Dorm pe ochii dragei mele,
Iar în zori tăcuta lună
Îi aşază-n păr cunună.

Rouă de mărgăritare
Ţesută de ursitoare,
Rătăceşte pe sub pleoape
Ca un murmur lin de ape.

Şi pe gura-i de vestală
Macul şi-a uitat petală,
Ca o boare de sărut
Peste chipul adormit.

Peste umeri dezgoliţi
Odihnesc buze fierbinţi;
În şiraguri de mărgele
Dorm acum visele mele.

Iar prin bucle casânzene
Soarele trece alene
Şi îşi lasă câte-o rază,
Peste sâni ce dormitează.

Vânt, stele, raze de soare,
Câteva gânduri trecătoare
Şi nostalgia unui vis
Uitată într-un colţ de paradis.

Scris de Titi Nechita Mar Aug 20, 2013 8:04 pm

Crăiasa nopţii

A nopţii rătăcire şi mister
De cine vor fi desluşite
Când toate-n lumea asta pier
Şi multe par încremenite?

Când cerul parcă se răzbună
Pe umerii plecaţi şi goi,
Cine ar merge în furtună
Să-i urmărească pe strigoi?

Cine ar căuta sub cerul nopţii
Să vadă ce nu-i de văzut?
Poţi oare să te pui cu sorţii
Când totul pare nevăzut!?

Doar ea - ce poartă-n plete stele -
Va desluşi misterul necuprins,
Când peste dealuri şi vâlcele
Îşi va întinde razele de neatins!

Doar ea - ce printre nori suspină
Când cerul este-nvolburat -
Poate cu-a ei privire de felină
Să limpezească ce-a fost tulburat.

Scris de Titi Nechita Mier Aug 28, 2013 4:34 am

Cu gândul peste hăţaş

Pe hăţaş, lângă izvoare
Unde zările sfârşesc
Se desţelenesc ogoare,
Dorurile înfloresc!

De sub deal se-aud şuvoaie
Ce curg iute peste crâng,
Valuri, valuri de noroaie
Peste gânduri vin şi plâng.

Printre nori aleargă vântul
Şturlubatic şi tăhui,
În luncă se-aude cântul
Unui cuc umblând haihui.

Sus pe deal se-aud în zare
Triluri ridicate-n zbor,
Eu ascult astă cântare
De la mine din pridvor.

Prin ponoare cimbrişorul
S-ambrăcat în strai ales,
Printre nori aleargă dorul
Dus de vânt şi ne-înţeles.

Maci focoşi, lumânărele
Se iţesc prin lanuri verzi,
Gândul zboară printre stele,
Dorurile-mi stau grămezi.

Simt a lutului căldură
Ca un drog ce mă îmbată,
Arsă-mi este a mea gură,
Iar privirea-nceţoşată.

Din înalturi se desprinde
Umbra unui nor poznaş,
De sub gene lacrimi blânde
Curg privind peste hăţaş.

Scris de Titi Nechita Dum Sept 22, 2013 1:31 am

Noaptea septembriştilor

S-au adunat în fapt de seară
Către al gândului popas.
Toamna se zbânţuie pe-afară,
Ei dau istoriilor glas.

Printre miresme de Cotnar
Şi gânduri doar fărâme
S-au auzit şoapte cu har,
Dar potrivite-n rime.

Cei duşi la stele îi privesc
Tăcuţi din nemurirea lor,
Dar neuitaţi se rătăcesc
În noaptea septembriştilor.

Pe drumuri mult bătătorite
Trec paşii altor citadini,
Pe sub arcade înfrunzite
Atârnă vinul în ciorchini.

Renasc trăirile uitate,
Se-mbracă gândurile-n dor;
Uitate-s vorbele deşarte…
E noaptea septembriştilor!

De undeva o muzică răzbate
Printre rafale de lumini,
Iar în privirile-nstelate
Se oglindesc norii senini.

Adie vântul prin frunzare,
O pasăre-a trecut în zbor…
Toţi au plecat la întâmplare
În noaptea septembriştilor!

Scris de **Rodica Rodean** Dum Sept 22, 2013 7:16 pm

Frumoase poeme...multumim ptr consecventa postarilor!

Scris de Titi Nechita Dum Sept 22, 2013 7:43 pm

D-na Rodica, mulţumesc frumos de semn şi aprecieri!

Scris de Titi Nechita Mar Oct 08, 2013 11:17 pm

Infinit ireal

Infinit adormit, ireal...
Fum risipit în cenuşă,
Val din ţinut boreal
Ce viaţa îmi ţii în cătuşă,

Legământ sfărâmat
În pulberi de jar adormite,
Hău fără fund blestemat
Şi zile ce par nesfârşite,

Ce urgii tu vrei să acoperi
Cu a nopţii oglindă haină?
Şi ce ai vrea să descoperi
Sub a lumii confuză cortină?

Infinit adormit, ireal...
Constelaţie ce pari pustiită
Eşti un abis , un crater real
Într-o lume ce se vrea liniştită!

Un nor aruncat peste mare
Plutind sub un cer nesfârşit,
Tăcere sau doar întâmplare
Într-un spaţiu de mult prăbuşit!

Scris de Titi Nechita Lun Oct 21, 2013 11:16 pm

La palat

Acorduri trezesc simţirea
Ce-n unghere se destramă,
Iar prin gânduri amintirea
Alte vremuri parcă cheamă.

Tresar lespezi neclintite
Sub a paşilor uitare,
Prin ferestrele boltite
Se cern razele de soare.

Ochii-şi culcă a lor pleoape
Peste gotice imagini,
Un vers caută să-ngroape
O durere fără margini.

Umbre dăltuite-n piatră
Străjuiesc a lumii soartă,
Focu-i stins demult în vatră
Pentru cei ce-au fost odată.

Doar pe hol, spre sala mare
Lume nouă dănţuieşte.
Tot ce-a fost, aievea pare...
Sunt imagini de poveste !

Paşi de juni urmându-şi visul
Din adânc trezesc uitarea,
O baladă-şi plânge versul
Căutându-şi alinarea.

Peste turle trec pustiuri,
Clopotele-şi sting chemarea,
La palat rămân doar gânduri
Să se lupte cu uitarea.

Scris de **Rodica Rodean** Vin Noi 01, 2013 8:29 am

Frumos...multumim!

Scris de Titi Nechita Dum Noi 10, 2013 11:47 pm

Regăsire

Prin colbul uliţelor mele
Mă regăsesc adeseori,
Cu ochii aţintiţi spre stele
Visând la taine şi comori...

Locuri de basm îmi dau fiori
Şi-acum, după atâta vreme
Mă răscolesc umbre de ciori
Trezind din somn blesteme.

Nelinişti urcă spre coline
Cu nostalgia din priviri,
Sub gene lacrimi peregrine
Ascund noian de amintiri.

Paşii mă poartă stingheriţi
Peste al drumului pustiu,
De strajă câţiva ochi pieriţi
Privesc spre cerul pământiu.

Fantasme bântuie simţirea…
Revăd imagini de-altădat’,
Aş vrea să plec de tot, aiurea,
Dar să mă-ntorc neposedat!

O clipă timpul s-a oprit
Lăsând un semn pe-o cruce,
Eu am rămas ca împietrit
Uitat la o răscruce…

Scris de Titi Nechita Sam Noi 23, 2013 10:15 pm

Şi eu

Din lumea asta voi pleca
Spre închinarea-mi lină,
Din ochi lumina va seca
De moartea va să vină.

Lăsa-voi tot ce-am adunat
De-a lungul vieţii mele
Şi voi privi ce-am semănat
De-acolo, dintre stele.

Urma-voi calea din străbuni
Spre împlinirea sacră;
Din focul ce-a ajuns tăciuni
Va răsări o piatră.

Vise ce nu s-au împlinit
Vor trece-n altă viaţă,
Iar focul ce ardea mocnit
Va lua o altă faţă.

Eu călător mereu voi fi
Prin universuri paralele,
Iar cei rămaşi mă vor jeli
Cătând ades spre stele.

Nu va fi noapte şi nici zi;
Doar linişte deplină.
Dar ce contează ce va fi
Dacă va fi lumină!

Scris de Titi Nechita Joi Dec 19, 2013 6:43 am

Gând plecat

Ramuri dorm sub promoroacă
Visând daruri de Crăciun,
Un gând s-a dus să petreacă
Într-un alt abis mai bun.

Fără trâmbiţe şi surle
A trecut în nefiinţă...
Dangăt trist sună în turle
Peste-a lumii neputinţă.

Flori cad astăzi la picioare;
Gândul nu pare surprins...
Doar se-mbracă-n neuitare
Stârnind hohote de plâns.

Voci răsar de pretutindeni
Amintind de gândul dus.
Dacă îmi sunteţi prieteni
Haideţi toţi, privirea sus!

Lăsaţi feţele-ntristate
Că-i vremea de colindat!
Doar vine Crăciunul, frate…
Eu sunt doar puţin plecat!

Scris de Titi Nechita Sam Dec 28, 2013 10:26 pm

Pluguşorul pe reţele

Aho aho copii fârtaţi
Ce pe site-uri navigaţi
Şi vreţi să socializaţi
Cu alţi useri şi confraţi
De prin ţară ori de-afară
De cu zori până-n zori iară,
Face-ţi un popas mai frate
Că anu-i pe terminate
Şi-i cu mesele-ncărcate
Cu tot felul de bucate.
Anul nou îndată vine
După scriptele creştine,
Haide-ţi dar cu mic cu mare
Ca să-i tragem o urare!
Trece-ţi la calculatoare
Cât internetul nu moare
Şi nu mai întârziaţi
Că riscaţi să fiţi blocaţi,
Veniţi cu toţi şi tastaţi
La mulţi ani să vă uraţi,
Să vă fie mintea trează
Până după Bobotează,
Iar pentru anii ce vin
Mai beţi un pahar cu vin,
Din clopoţei să sunaţi
Şi paharul ridicaţi
Pentru toţi cei adunaţi,
Sunaţi şi din zurgălăi
Să se-audă peste văi
Hăi Hăi
Literaţi şi amatori,
Editori, moderatori
Şi voi mii de cititori,
Creatori de universuri
Prin tot felul de demersuri,
Voi care păstraţi tradiţii
Îngrijind noi apariţii
De proză şi poezie
Să trăiţi ani doar o mie,
Iar de calea e prea multă
Să-mi lăsa-ţi şi mie-o sută.
Haide-ţi toţi de vă logaţi
Citiţi, scrieţi, criticaţi
Obiceiul nu-l uitaţi,
Promovaţi prietenia
Cât o ţine veşnicia
Prin reţele literare
Ce ajung peste hotare,
Printre zeci de confluenţe
Şi catrene îndrazneţe
Să lasaţi liber cuvântul
Să înconjoare pământul,
Mai sunaţi şi din cimpoi
Peste iarna din zăvoi
Să mai uităm de nevoi
Hăi Hăi
De n-aveţi bloguri măi frate
Mai luaţi de citiţi o carte,
De n-aveţi conexiune
Tot cărţile sunt mai bune!
Dar acum la fiecare
Găseşti medii de stocare.
Aşa că vă las... mă duc;
Am de lucru pe facebook.
Voi umbla puţin haihui
Şi prin casa gândului,
Că în fiecare casă
Prietenii stau la o masă
Si-oi sfârşi astă urare
S-o trimit la fiecare.
Să vă fie casa casă
De toate s-aveţi pe masă,
Gânduri bune şi mult spor,
Vă fie scrisul uşor,
Muzele sus pe cuptor,
Să vă bucuraţi de toate
Şi de scris şi de bucate.
La cumpăna dintre ani
Vă spun la toţi La mulţi ani!
Mânaţi măi şi nu mai staţi
Cu toţii de vă logaţi
De anul nou vă uraţi.
Hăi Hăi

Scris de Titi Nechita Lun Dec 30, 2013 4:42 am

Pluguşorul vechi şi nou ca-n seara de Anul Nou

Bună vremea gospodari
La cumpăna dintre ani!
Anul ăsta-i pe sfârşite,
Dar noi mergem înainte…
Uităm griji, uităm nevoi
C-aşa-i obicei la noi;
De anul nou să ne urăm
De necazuri să uităm!
Aşa ne-a spus sfântul Vasile:
Cât ai trăi măi române
Om cu om să vă uraţi
Obiceiul să nu-l uitaţi!
C-aşa am făcut şi eu
Când am plecat din satul meu!
La plug boii-am înjugat
Şi am plecat la arat!
Şi arând aşa pe coastă
Am ajuns la dumneavoastră,
Am tras plugu-n bătătură
Să vă fac o urătură,
Am tras plugul la fereastră
S-ascultaţi urarea noastră.
De vreţi să ne ascultaţi
La geam urechia plecaţi,
Da-ţi-vă pe lângă noi
Vedeţi plugul tras de boi!
Daţi-vă lângă perdele
Şi-ascultaţi vorbele mele !
Noi suntem din Câmpulung
Şi-am pus şase boi la plug,
Din tot satul câte-un bou
Să vă urăm de anul nou.
Anul nou o să vă fie
Început de veselie,
Să se ducă dintre noi
Orice grijă şi nevoi!
Iarbă verde de pe văi
Mai sunaţi din zurgălăi
Şi-ndemnaţi la plug flăcăi
Hăi, Hăi
Să vă povestesc un lucru
Cum purtam pe timpuri plugul,
Aram dealuri, aram văi
Că n-aveam grijă de noi.
Purtam cămaşă de bumbac
Şi iţari cu fundul larg,
Dar azi portul s-a schimbat
Se poartă pantalon larg,
Iar la plug cu doi viţei
De-ţi amărăşti zilele cu ei.
La căruţă un cal slab
Tras de hăţuri de-un moşneag.
Nu mai sunt tineri prin sate
Că s-au dus prin alte state
Şi-au rămas ogoarele
Să le are ciorile!
S-au dus la un trai mai bun
Şi se-ntorc doar de Crăciun.
Vin să-şi mai aduc-aminte
Cum era traiu-nainte.
Înainte nu erau cucoane
Nici pe sus aieroplane,
Casa cu pereţi de tei
Daţi cu humă peste ei,
Ţesea pânză cu mânjală
Nu se da cu rumeneală.
Astăzi avem termopane
Lumea-i plină de cucoane
Nu se-nchină la icoane!
Prin baruri flăcăi fac clacă
Nu mai ştiu să mulg-o vacă!
Toţi acum stau la butoane
Pe tablete, telefoane,
De muncă ei au uitat
De când vremea s-a schimbat!
Frunză verde baraboi
Mai strigaţi cu toţii măi!
Hăi, Hăi
Staţi să vă mai povestesc
Cât boii se odihnesc!
Era-ngheţat şi drumul bun
Aduceam vin de Crăciun,
Poposeam din han în han
Dormeam cu capu-n suman,
Făceam chef şi veselie
Nu ştiam de fudulie!
Dar cu căruţa boită verde
Pâine-n pod nu se mai vede
Şi pe drum când merge toacă,
La şapte case mulge-o vacă!
Apoi tineretu-i plin de boală
Nu mai ştie când se-nsoară,
Iar fata când se mărită
Parcă-i o găină opărită!
Când o iei de la părinţi
Stăruieşte să-i pui dinţi,
Când o iei s-o duci la rază
Parcă-i o oaie cu gălbează!
Plină-i toată ce cercei
Pe unde vrei şi nu vrei,
Poartă unghii colorate
Nu prea ştie de bucate!
De-o rătăceşti printre oale
O să rabzi cam mult de foame!
Pân’ ţi-o face ea friptură
O să faci vătămătură.
Dar mata gazdă din casă
De ce stai aşa sfioasă?
Poate nu ai vin pe masă
Şi ceva mâncare-aleasă?
Nu-ţi fie cu supărare
C-am făcut astă urare
Că nu-i vinovată gura,
Aşa-i scrisă urătura
Şi mai bine şi mai rău
Ca-n seara de anul nou.
Iar dacă te-am supărat
Ne-i da un colac uscat
Şi dacă urarea-i bună
Ne-i omeni pe măsură
Cu un braţ de fân la boi
Şi-o friptură pentru noi
Înc-o roată măi flăcăi
Hăi, Hăi
Bună seara bună gazdă
Boii trag adâncă brazdă,
Pentru brazda de sub plug
Am mai pus doi boi la jug
Să-ţi fac arătur-aleasă
Poate m-ai chema în casă
Să mă dau pe lângă sobă
Să mai stăm puţin de vorbă,
Căci pe plită văd friptură
De-mi lasă apă din gură,
Văd o sticlă şi-un pahar
Ca la omul gospodar…
Hai flăcăi cu toţi odată
Nu mai staţi proptiţi în poartă,
Mai uraţi pe gospodar
Că ne-apuc-aici Gerar
Şi-aduceţi-i voi aminte
Cum era portu-nainte
Că în vremea cea străbună,
Zău, era moda mai bună!
Pentru fete şi flăcăi
Haine lungi până-n călcăi;
Fetele erau cuminţi
Şi toate purtau catrinţi.
Cu opinci şi cu catrinţe
Şi pe spate cu codiţe,
Nu erau atunci cucoane
Nici fete cu silicoane,
Iar flacăii erau mulţi
Şi se purtau ca în munţi
Cu iţari de pânză tare
Şi chimir la cingătoare;
Când sunau din zurgălăi
Răsunau vreo zece văi,
Sculau oamenii din sat,
Fetele săreau din pat.
Frunza verde păpuşoi
Veni şi vremea de-apoi,
Nu mai vezi tu baietanul
Cu opinci şi cu sumanul,
Nici fetiţe cu codiţe
Îmbrăcate în catrinţe.
Moda-n lume s-a schimbat
Şi de multe s-a uitat!
Frunză verde de cicoare
Fusta-i pân’ la cingătoare,
Feciorii dau în lingoare
Tot cu ochii la picioare.
Cum să mergi tu la arat
Cu aşa fete prin sat?
Mânaţi măi nu vă opriţi
Şi staţi cu ochii boldiţi,
Mai strigaţi odată măi
Şi sunaţi din zurgălăi
Hăi, Hăi
De urat aş tot ura,
Dar mă prinde noaptea grea
Şi nu sunt de ici colea.
Sunt de la Ciuca Muca
Unde-i mămăliga cât nuca,
Iar 12-o păzesc cu măciuca
Şi m-aşteaptă şi-alte case
Cu bucatele gustoase,
Cu-n vin roş şi doi curcani,
La anul şi la mulţi ani!
Dar pentru astă urare
Număraţi ceva parale,
Cântăriţi ceva cârnaţi
Şi vreo doi pepeni muraţi,
Un rachiu şi un covrig
Că am îngheţat de frig!
Să nu mă chemaţi în casă
C-asta-i vorbă ruşinoasă
Ori să mă lăsaţi afară
C-asta-i vorbă de ocară.
La ureche clopoţei
Dejugaţi şi boii mei
Şi-opriţi plugul măi flăcăi !
Hăi, Hăi

LA MULŢI ANI 2014 !

Scris de **Rodica Rodean** Mier Ian 15, 2014 9:57 am

Frumoase urături!...Vă mulţumim!
Un an aşa cum vi-l doriţi! santa

Scris de Titi Nechita Mar Ian 21, 2014 10:04 pm

O stea

S-a mai aprins o stea
Printre atâtea altele din cer;
Vulcan nestins e umbra mea
În care florile nu pier.

S-a mai aprins o stea
Pe-un colţ de zare strălucind,
O lacrimă curge din ea
A lumii învoială răscolind.

Stau mărturii la capăt de hotar
Câteva rânduri despletite
Ce plâng al lumii gând hoinar
La capul unei cruci albite.

O lacrimă dintr-un ocean
Îşi cântă dorul pe o strună,
În cer se-adună an de an
Mai multe stele de lumină.

S-a mai aprins o stea
Ce noaptea nopţii luminează,
Crâmpei de cer poartă în ea
Şi-n gânduri mi se furişează.

S-a mai aprins o stea…

Scris de Titi Nechita Joi Ian 23, 2014 6:39 pm

Ridică-te tu Doamne !

Ridică-te din umbre
Tu cel ce-ai fost ales !
Tu cel din vremuri sumbre
Pe toţi ne-ai înţeles.

Tu ce-ai clădit o ţară
Şi-un nume tu i-ai dat,
În vremuri de ocară
Pe toţi ne-ai apărat !

Întoarce-ţi a ta faţă
Să vezi ocaua ştirbă
Ce umblă ca o hoaţă
Sub astă lege strâmbă

Şi mergi pe la hotare
Să vezi cum s-au schimbat,
Cum minţile barbare
Pământul ni l-au luat !

Treci Prutul în Moldova
Pe la ai noştri fraţi,
Că li s-a luat şi slova
Doar ca să-i dăm uitaţi !

La Milcov vin’ degrabă
Şi-i cheamă pe români,
Că au plecat în grabă
La muncă prin străini !

Ridică sus divanul
Ori schimbă-l din ţâţâni
C-a sărăcit tot neamul
De parcă sunt păgâni !

Înalţă iar ţăranul
Că-i mult mai înţelept,
Dă-i ţării iar hotarul
Şi-o inimă în piept !

Ridică-te părinte
Al naţiei române,
Adu la toţi aminte
De legile străbune

Şi cheamă tot românul
Să-ntindă hora mare,
Să fie toţi ca unul
Stăpân între hotare !

Scris de Titi Nechita Vin Feb 07, 2014 3:25 am

Jalnic buciumele…

Plâng cântările prin crânguri
Poleite cu zăpezi,
Se-aud clopote în ceruri
Şi versete de aezi.

Lacrimile curg broboade
Pe sub cerul prigonit,
Flori, coroane în pleiade
Însoţesc cântul cernit.

Jalnic buciumele sună
Răscolind durerile,
Cânturile se adună
Să-şi plângă starostele.

Scris de Titi Nechita Vin Feb 14, 2014 2:48 am

Dorule, fir de mohor…

Frunză verde de mohor
Cine-o zis dorului dor?
Că frunza mohorului
Nu-i ca iarba dorului!

Bătul-ar vântul de dor
Să-l adune în fuior
Şi să-l toarcă mândrele
Pe când se coc prunele!

Să-l toarcă în şezători
Şi-n ajun de sărbători.
Să mi-l toarcă fir întins
Să-mi leg focul de nestins

Ce îmi arde inima
De nu mai ştie de ea!
Fir-ai tu să fii de dor,
Ce te faci dac-am să mor?

Când voi merge la cosit
Ştiindu-te hămesit,
Am să te las pe suhat
Să te saturi de oftat!

Şi te-or găsi mândrele
Să-ţi strângă baierile;
Că destul ai colindat
Peste câmpul nebrăzdat!

Te-or lua la ele-n sân
Dar să nu fii prea hapsân!
Şi te-or strânge-n cingători
Să nu mai pleci până mori!

Scris de Titi Nechita Joi Feb 20, 2014 1:36 am

Întâlnire cu timpul

Printre amintiri şi visuri
Timpul şi-a oprit clepsidra
Doar o clipă, pentru gânduri
Să-şi mai limpezească pudra.

Răscoliri prin neuitarea
Paşilor de altădată
Au mai netezit cărarea
Pe care-am pornit odată!

Voci ce şi-au clădit fiinţa
Pe nisipul luat de vânt
Ridicat-au nerostinţa
Pe aripi de vers şi cânt.

Doar clepsidra cea avară
Clipe numără de zor,
Iar un vânt porni pe-afară
Amintiri ducând în zbor.

Scris de Titi Nechita Vin Mar 07, 2014 8:51 am

,,Un gând şi o floare pentru toate frumoasele din viaţa noastră”.

Îmi eşti

Îmi eşti fiinţa cea mai dragă
Spre care ochii am deschis!
Mi-ai făurit o lume-ntreagă
Când alte porţi mi s-au închis.

Mi-ai fost iubire şi speranţă,
Reperul primilor mei paşi…
Cântec de leagăn şi credinţă
Când mă priveai cu ochi gingaşi!

Ai fost a gândului lumină
În taine de abecedar…
Mi-ai dăruit o viaţă plină
De care nu aveam habar.

Cu drag mi-ai pus slova în mână
Şi lumea-n faţă s-a deschis;
Ai fost în viaţa mea o zână…
Imagine de nedescris!

Sub cerul nopţii plin de stele
Mi-ai dăruit primul fior;
Ai schimbat cursul vieţii mele
Şi mi-ai sădit în suflet dor.

Zile şi nopţi de fericire
La care nici că am visat…
Mi-ai umplut viaţa de iubire
Pe care n-am s-o uit vreodat’!

Fiinţa cea mai dragă-mi eşti;
Icoană, suflet de femeie,
Altar şi rug aprins îmi eşti;
A vieţii mele eşti scânteie!

Scris de Titi Nechita Mar Mar 11, 2014 10:42 pm

Bine-ai venit, Primăvară!

Cântec, veselie, joc,
Parade multicolore
Adunate la un loc
Precum zeci de aurore

Se întrec pe firmament
Să câştige-n bătălie
Pe oricare continent
Unde iarna-i încă vie.

Toată lumea-i înarmată
Şi pornită la asalt!
Vor ca primăvara-ndată
S-arboreze la catarg!

Ce mai oaste, ce alai
Însoţesc sărbătorita!
Prinţi şi flori rupte din rai
Îi împodobesc suita.

Iar în frunte peţitor
Îmbrăcat la patru ace
Vine ţanţos Mărţişor
Scoţând iarna din cojoace.

Dacă nu v-aţi pregătit
S-o primiţi cum se cuvine,
Cred că ar fi potrivit
Să veniţi cu toţi la mine

Şi să mergem împreună
Cum e datina la ţară,
Să-i spunem cu voie bună:
Bine-ai venit, Primăvară!

Scris de Titi Nechita Vin Mar 21, 2014 5:12 am

Aş vrea

Prin satul meu de altădat’
Dintre cei dragi s-au mai rărit…
Acelaşi e dar s-a schimbat
Şi-mi pare tare pustiit!

Au rămas drumuri uitate
Printre casele bătrâne,
Amintiri, vorbe deşarte
De la cei plecaţi în lume.

S-au ridicat şi case noi
Care la fel sunt de pustii…
Pline-s şi ele de nevoi
Şi de aleanul de copii!

În praguri vesele odat’
S-au aşezat tăcerile,
Iar cei ce încă n-au plecat
Cu greu îşi duc poverile.

În vatră focu-i stins demult,
Iar vântul şuieră prin horn…
Aş vrea poveşti să mai ascult
Şi timpul din drum să întorn!

Aş vrea din nou ca altădat’
Să stau de vorbă cu ai mei
Dar drumurile s-au schimbat;
Tăcute sunt şi făr’ de ei!

Scris de Titi Nechita Vin Mar 28, 2014 7:43 am

Uitarea

Peste marginile lumii
Curg broboadele de cer,
Din adâncuri doar străbunii
Îndurare lumii cer.

Slove ies către lumină
Precum apa din izvor,
Undeva o mandolină
Leagănă un colţ de nor.

Turle de biserici saltă
În cântări de heruvimi
Prinse-n horă laolaltă
Peste-a lumii adâncimi.

Pe sub plopi uitaţi de vreme
Zăbovesc câţiva bătrâni,
Prin grădini de crizanteme
Lâncezesc copacii spâni.

S-au dus vremurile-n care
Răsunau printre ostreţe
Vorbe spuse la-ntâmplare
Şi urări de la ospeţe!

Au rămas sub cerul lumii
Doar tăcerea şi uitarea.
Din înaltul lor salcâmii
Trişti scrutează depărtarea.

Clopotele-şi cântă jalea
Cu a lor glas de prohod,
Slovele nu-şi află calea
Spre a lumii trist norod.

Rătăcesc prin valea morţii
Ori pe drumuri neumblate,
Calcă rugurile sorţii
Către zări înlăcrimate.

Scris de Titi Nechita Dum Apr 06, 2014 7:42 am

Flori de suflet

Se-mbracă pietrele în flori
Pătrunse de un suflet cald;
Natura e cuprinsă de fiori
Într-o sclipire de smarald.

Muguri de flori şi fantezii,
O viaţă prinsă în culori…
Lumină, zvon de rapsodii
Se-nalţă în zbor de cocori!

Cu vise şi elanuri albăstrii
Însingurări de ochi aprinzi
Şi focul stins al sărutării
Uitat pe margini de oglinzi.

Se-aude zvon de primăvară,
Iar mugurii acum învaţă
A nu mai fi pe ram povară
Visând către o nouă viaţă.

Toporaşi şi violete
Fac prin crânguri acolade,
Iar pe umeri flori buchete
Se aşează în cascade.

Scris de Titi Nechita Joi Apr 24, 2014 12:46 am

Lumina lumii

S-au revărsat lumina
Şi cerul peste noi,
Se bucură grădina
Şi iarba din zăvoi!

Răsună cânt de slavă
Şi glas de heruvimi;
E soare în dumbravă,
Pe creste limpezimi!

Bat clopote în ceruri
Vestind iertarea lumii,
Învinsă-i moartea pururi
Aşa cum cântă psalmii!

Se veseleşte firea,
Pământu-i luminat,
Tresaltă adormirea;
Hristos a înviat!

Scris de Titi Nechita Lun Mai 05, 2014 6:43 am

Necuvinte

O plecare… Vaier de şine,
Drame ce schimbă destine,
Călători spre zări inedite,
Cicatrici sub tâmple zidite.

Lacrimi uitate sub geană,
Glasuri din leagăn ce cheamă,
O viaţă trăită prin lume
Mai grea decât viaţa de câine!

Nopţi fără somn, zile toride,
Gânduri şi vorbe acide
Ucid sentimente şi clipe…
Dar viaţa nu poate să ţipe!

Timpul se duce ‘nainte,
În urmă rămân necuvinte,
Priviri căutând alinare
Şi dorul ce n-are hotare.

Scris de Titi Nechita Mier Mai 14, 2014 1:10 am

Furculiţa cu cinci dinţi

Patru de toate-s într-o lună
Cu vreme rea, cu vreme bună...
O săptămână şapte zile are ;
Nici ele nu-s la fel sub soare !

Cinci degete am la o mână
Dar sunt ca vremea dintr-o lună.
Un nume are fiecare ;
Unu-i mai mic, altu-i mai mare !

Cel mare este scurt şi gros
Dar el ne este de real folos.
Urmează degetul arătător
Ce primul iese-n faţă sfidător !

Alături stă cel mijlociu,
Iar lângă el precum un fiu
Urmează degeţelul inelar
Fălos purtându-şi al său dar.

A mai rămas doar cel mai mititel
Şi o să-i spunem degeţel!
Toate muncesc lună de lună
Şi le stă bine împreună !

De nu aţi priceput nicicum
Mai vin încă o dată şi vă spun :
Aceasta-i furculiţa cu cinci dinţi
Pe care-am moştenit-o din părinţi!

Scris de Titi Nechita Dum Mai 25, 2014 5:57 am

Nostalgii de primăvară

Pe sub razele de soare
Ce se scaldă la izvor
Au ieşit de prin cotloane
Mii de gâze, un covor!

Tii, ce adunare mare
Se întinde pe răzor!
Astăzi este sărbătoare
Şi la mine în pridvor.

S-au îngrămădit la soare;
Locuri? Nu ai să găseşti...
O fi poate vreo serbare!
Nici nu ştii ce să gândeşti.

Tot felul de colorituri,
Umblătură-n sus şi-n jos,
Unii îşi fac acareturi,
Alţii stau privind sfios.

Pe un ram mai aplecat,
Miraţi, poate ca şi noi
S-au oprit chiar din cântat
Şi privesc doi piţigoi;

Iar alături, pe uluc
Tot umflându-se în pene
Stă un guguştiuc năuc
Şi priveşte printre gene.

Ce-o fi astă plimbăreală
Ce pe loc îl fermecă?
Neavând vreo bănuială
Îşi luă zborul şi plecă.

Am rămas doar eu nostalgic
Să privesc aste alaiuri
Cum aduc tăcut şi magic
Primăvara peste plaiuri.

Scris de Titi Nechita Dum Iun 08, 2014 9:55 pm

Întâi de Iunie, la Ruginoasa

Acorduri de baladă
Ne răscolesc simţirea,
Norii în cavalcadă
Îmbracă omenirea.

Imagini de legendă
Şi voci ce se ridică,
În cioburi de oglindă
Vigoarea îşi despică.

Ies razele de soare
Să limpezească cerul,
Iar voci tremurătoare
Dezvăluie misterul.

E zi de sărbătoare
Şi început de vară,
Câmpia-i o-ncântare
Din zori şi până-n seară!

Tresaltă armonia
Pe strune de chitară,
Maiastră-i simfonia
Ce gândul înfăşoară!

Peste frumoase doamne
Şi tinere prinţese
Se-nalţă voci solemne
În care versul ţese

Miraj prins în năframă
Şi pânză de poveste,
Iar soarele-şi proclamă
Tăria sus pe creste!

Zvâcniri de bucurie
Descătuşează firea,
Paşi din copilărie
Trezesc din somn zidirea.

Mângâietoare raze
Dau strălucire vieţii,
Prin geamuri de topaze
Se-adună zorii nopţii.

Scris de Continut sponsorizat