Valentina Becart

Preocuparile artistice:
scriitor, poet, dramaturg, critic, interesat de cultura, pasionat de lectura

Despre mine :
Ma numesc Valentina Bisog- Varan {Becart pseudonim}, de profesie inginer , absolventa a I.A.N.B. Bucuresti.
Poezia a fost si va ramane pentru mine "aurul sufletului'.
Poetul este "cheia de aur" cu ajutorul careia se deschid
gradinile fermecate ale cuvintelor, fara de care... mirajul acestora ar ramane zavorat pentru totdeauna.
Recunosc in vocea poeziei - metamorfozele si muzicalitatea
Universului.

Website / Blog :
http://www.poezii.biz

http://reteaualiterara.ning.com/profile/valentina58

Striveşte-mi tâmpla cu ultima
„mână de întuneric” când zorii mijesc
doar aşa voi purta în suflet
semnul zilei
aducătoare de noroc...

Striveşte-mi tâmpla
cu dumnezeiasca frumuseţe a florilor
ce-şi dăruiesc parfumul
drumeţilor îngenuncheaţi la răscruce...

... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate
ale cerului
căzute peste braţele-mi
ce şi-au dorit un legământ cu absolutul
şi-o singură îmbrăţişare cu Zeii...

Striveşte-mi trupul cu munţii
falnici şi izvoarele repezi
şi n-o să-ţi reproşez
graba în care
vrei să-mi spulberi nevoia de statornicie
în curgerea nefirească a timpului...

Vorbeşte cu păsările
să mă rănească cu aripile lor
însetate de zbor
şi n-o să mă vezi plângând
când ştiu prea bine
că libertatea mi-a fost închisă
în miezul unui fruct...

O! Frumoasă şi senină fată
cu lumini tăinuite sub pleoape
sărută-mi fruntea
cu buzele tale adultere...
şi-am să te strâng la piept – ca pe singura mea
bucurie:”copilăria!”
(cum o simt risipindu-se... în fiecare ticăit!...)

Striveşte-mi tâmpla cu toate promisiunile
celor 50 de primăveri
ce mi-au fost adăpost împotriva frigului
metafizic...
împotriva deşertului strecurat în sânge
... şi-am să cânt de bucurie
când – în fiecare rană - va înflori o nouă speranţă
şi noi dimineţi cu trăiri interzise...

Striveşte-mi sufletul
cu tot ce are viaţa mai sublim... şi cu fiecare strigăt
de durere... voi fi mai tânără cu un vis
....
50 de primăveri...
un buchet de gânduri ... smuls din somnul adâncului
şi aruncat în braţele prezentului
extaziat,
extaziat....

4 aprilie 2011

Prezenta ta pe forum ne onoreaza si ne obliga in acelasi timp, ne onoreaza pentru ca imparti cu noi din preaplinul sufletului tau si ne obliga la a nu te dezamagi in privinta deschiderii spre prietenie. Voi fi negresit alaturi de momentul omagial si in acelasi timp cu o semnificatie atat de importanta pentru tine in plan literar de pe data de 12 aprilie, iti doresc implinirea tuturor idealurilor tale, cu drag din drag Mara.

Stimata Marioara Visan,
multumesc, asemenea!
cele mai frumoase si alese ganduri.
cu drag,
valentina becart

Sunteţi o poetă consacrată, motiv pentru care aş fi încântat să vă cunosc. Sper să nu se întâmple nimic neprevăzut şi să pot veni mâine la lansarea cărţii dv, la Pod Pogor. Vă doresc o zi cât mai bună!

Stimate Ovidiu Raul,
va astept cu placere!
ganduri frumoase,
valentina

Suntem onorati ca de fiecare data cand ai o lansare de carte nu uiti sa inviti si Asociatia Universul Prieteniei
Vin de fiecare data cu placere pentru ca esti un poet bun...dar nu numai ...esti si un OM minunat
Mult succes !!!

Dragă Didina Sava,
mulţumescccccc!
o, ce flori minunate!
cu preţuire,
valentina

Pentru ca impliniti asa o varsta de frumoasa, pentru reusita de-a fi trait doar primaverile, pentru ca celelalte anotimpuri le-ati adunat aparte si toate iernile si toate greutatile toamnei le-ati revarsat frumos pe campul literaturii, permiteti-mi sa va urez (ce-i drept cam pe la urma) un sincer si calduros LA MUTI ANI, sa va felicit pentru lansarea evenimentului de azi si sa va promit ca voi citi tot ce-am sa prind cu mintea din operele dumneavoastra.

Domnule Liviu Miron,
Dragă doamna Rodica Rodean,

vă mulţumesc!
gânduri alese,
valentina
mulţumesc şi pentru minunatele flori!

La mulţi ani, Valentina! Îţi mulţumesc pentru că exişti draga mea! Mă bucură nespus realizările tale şi-mi vine să strig şi să spun tuturor, e Valentinaaaa!! E prietena mea! Îţi mulţumesc desemenea pentru vizita la Bucureşti şi minunatele clipe petrecute împreună luna trecută!Mă rog să-ţi dea Dumnezeu, sănătate şi să ai succes deplin cu această lansare jubiliară!Am delegat pe doamna Maria Antoce pentru o carte cu autograful tău. Dar sunt sigură că îmi vei trimite tu însăţi dacă dumneaei nu va ajunge la lansare.O zi minunată să ai draga mea!

LITERATURA ROMÂNĂ ÎN IMAGINI

■ scriitori , cărţi , reuniuni
LANSĂRI DE CARTE
august 7, 2009

www.literatura-in-imagini.com

21 mai 2009 – Cercul Militar Iaşi lansări de carte:
,,Antologie de poezie şi comentarii” – autor – Valentina Becart
Volumul de poezie “Zece feluri de singurătate” – autor – Valentin Văran (valysan)

18 Martie 2011 – Cella Negoiescu: „Recenzie Antologie de poezie ( 55 de poeţi contemporani – pagini alese)“ (Valentina Becart)

Metaforă a unui gând neterminat, pictură altfel prezentată, muzică neauzită, nedezvăluindu-şi pe deplin acordurile, înfiorând, însă, de emoţie Sinele, Poezia devine artă între arte, punte de legătură între eul liric şi cititor.

De aceea, meritorie şi îndrăzneaţă apare ideea doamnei Valentina Becart de a realiza o miniantologie a poeziei contemporane. Ne permitem s-o numim asfel, deoarece spatiul liric s-a extins neînţeles de mult în dauna poeziei – redusă, în momentul de faţă, la genul scurt, cu ecouri autobiografice.

Dar cititorul va rămâne, indubitabil, surprins de dispunerea aleatoare a poeţilor, criteriul alfabetic sau cel cronologic nefiind convingător. Mai mult, un poet precum Mircea Micu, considerăm că nu şi-ar fi găsit locul într-o astfel de antologie având în vedere nu numai vârsta, ci, mai ales, îndelungata activitate creatoare. Cei treizeci de ani în conducerea Uniunii Scriitorilor l-au făcut deja cunoscut, poetul fiind un apropiat al lui Zaharia Stancu – prozator dar şi sensibil poet, ce-i drept minimalizat la ora actuală, dar şi al lui Nichita Stănescu. Poemele lui Mircea Micu ar merita plasate alături de altele aparţinând unei generaţii anterioare în care se regăsesc nume precum Mircea Dinescu, Leonid Dimov, Constanţa Buzea, Ileana Melincioiu, Adian Păunescu. Nemenţionarea acestui poet în manualele şcolare nu trebuie confundată cu necunoaşterea operei sale, dată fiind relativa funcţionalitate a acestora. Desigur, integrarea lui Mircea Micu într-o astfel de antologie nu poate fi decât flatantă pentru poet, dar aşezarea sa într-un prim plan ar fi fost, poate, de bun augur, un exemplu real pentru mai tinerii confraţi. Un poem precum Dor de cai devine edificator pentru generaţia căreia îi corespunde: „Eu sunt copilul ce visează / În orice noapte numai cai, / Sălbatici, nărăvaşi şi tineri / Trecând spre mine în alai,/ … / Îi văd în bezna nopţii mele / De insomnii fără temei / Şi mi-e atât de dor de dânşii / Cum numai grecilor de zei …”. Aceeşi consideraţie ar fi trebuit acordată Biancăi Marcovici, poetă distinsă cu atâtea premii internaţionale, autoare a atâtor volume deja cunoscute.

În afara acestor mici deficienţe de expunere a materialului, Antologia reuneşte poeţi şi texte reprezentative, autoarea dovedind o deosebită abilitate în alcătuirea unor adevărate „medalioane” lirice de o acuitate remarcabilă reuşind să se încadreze în canoanele recomandate, pentru prima dată, de către Maiorescu în studiul intitulat O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, destinat, la acea oră, celor ce-şi propuseseră să alcătuiască o primă antologie de la poeţii Văcăreşti la Alecsandri. Conştient de dificultatea alcătuirii unei asemenea lucrări, criticul le oferă contemporanilor un fel de ghid pentru trierea selectivă a unor texte artistic valabile. Cele două părţi ale studiului amintit: condiţiunea materială si condiţiunea ideală a poeziei pun în evidenţă elementele esenţiale ale unui text poetic. „Ideea poetică” – subliniază marele critic – „nu e … idee, ci emoţie, simţire, trăire psihologică … Prin urmare iubirea, ura, tristeţea, desperarea, mânia, etc. sunt obiecte poetice; învăţătura, preceptele morale, plitica / … / sunt obiecte ale ştiinţei, niciodată ale artelor …”. Şi adevărata idee poetică trebuie să fie prezentată într-un înveliş verbal adecvat prin diverse „elemente ornante: epitete, metafore”, abstractul fiind recomandat într-o mai mică măsură.

Timpul a trecut, curentele literare s-au perindat, avangardismul interbelic debordând în suprarealism, expresionism, constructivism, fovism, promovând o literatură nouă, adresându-se, de cele mai multe ori, unui lector avizat. După cuvintele potrivite ale lui Arghezi limbajul poetic devine permisiv, poetul amintit dând „drept de cetate tuturor cuvintelor” – după aprecierea lui T. Vianu -, modernismul vine în forţă prin balcanicul Ion Barbu, deşi curentul apăruse cu mult mai înainte prin lirismul bacovian, mai bine zis prin lirica simbolistă. De aici încolo noua poezie va urma linia neomodernistă prin Nichita Stănescu, Marin Sorescu, etc, dar şi pe cea postmodernistă excelent reprezentată de scriitura lui Mircea Cărtărescu.

Chiar dacă după ’89 mai tinerii creatori au încercat să se rupă de toate tendinţele anterioare, definindu-se ca generaţia ’80 / ’90 sau a celui de-al doilea mileniu, ţinându-se departe de tradiţie, scuturându-se de ea ca de o povară inutilă, considerându-se liberi şi rebeli până la anarhie, textul poetic contemporan n-a putut să renunţe la alura modernistă, cea cunoscută, evidentă prin folosirea versului alb, a ingambamentului sau prin abordarea unor teme cunoscute. Aşadar, în pofida celor afirmate mai sus, temele tradiţionale încep să reapară, deoarece fiinţa umană a rămas intactă în conştiinţa ei, sentimentele revenind şi repetându-se cu aceeaşi intensitate şi pasiune ca oricând şi oriunde. Aşa se face că în Antologia Valentinei Becart, textele – alese cu grijă – se definesc printr-o unitate tematică şi stilistică.

Una dintre temele abordate în majoritatea poemelor este cea a timpului alăturată de cea a visului care reprezintă un fel de paleativ pentru împlinirea unui ideal. În timp ce romantismul utiliza visul ca pe o treaptă (către metafizic), iar psihanaliza – ca pe o cale de acces (către subconştient) – visul din poezia contemporana e abordat cu o maximă luciditate creatoare, cu scopul de a extrage din el un principiu de maximă libertate. În vis, elementele şi întâmplările pot sta în relaţiile cele mai absurde, singura regulă fiind cea a absenţei oricăror rigori, a împlinirii tuturor posibilităţilor fără vreo constrângere sau restricţie logică. În Acum Aurel Pop mărturiseşte ca „noaptea” îşi potriveşte „gândurile / Cu grijă” ca să facă faţă evenimentelor de peste zi, în timp ce Cristina Ştefan constată că: „Se făcu visare din ziua venirii / … / Mi-ai înscris pe izvoare prundişul iubirii / Şi-am suit printre stânci mult-râvnitul Olimp” (Revers în timp – pg. 33). Un distih precum „Pe dinăuntru ne dislocă magma / De versuri niciodată răbufnind” (Cumplitele egrete) al lui Miron Manega accentuează afirmaţia de început, lectorul fiind introdus dintr-o dată, fără preliminarii, într-un univers necunoscut, ciudat, în care contrastele se topesc şi lucrurile, sentimentele fraternizează într-o dulce anarhie: „Sunt pescăruşul nins al stâncilor de sipet / Mă doare remuşcarea nu calul alb, agrest, / În mine se lovesc însingurări de clipe / Cu clipe de ţărm şi mare în requiem celest” (Paul Polidor – Sunt pescăruşul nins …).

Şi cum oniricul nu are limite, iubirea se insinuează şi ea cu tandreţe şi subtilitate, ca o altă temă des întâlnită în antologie. Sentimentul e mărturisit, uneori timid („Sufletul meu se întâlneşte cu al tău” – Constantin P. Popescu – Când), alteori direct, versurile alcătuind un adevărat portret spiritual al fiinţei iubite ca în Rozaliu de chihlimbar a lui Petru Blaj (Petru Dinvale). Mitul androginului se face vident la cei mai mulţi dintre poeţii Antologiei. Uneori, femeia devine „blând zefir”, bărbatul „dulce adiere” – ambii făcuţi pentru „iubiri profunde” (Gabriel Matrana – Suflete), în timp ce Lelia Mossora afirmă fără reticenţă că „Jumătatea mea de măr / eşti tu, / muşcând din mine – / fructul oprit”, mărturisire ce aminteşte clar şi de mitul cuplului primordial. Ideea e preluată şi de Cristian Lisandru în Iubire învelită în cer şi mere verzi, căci poetul, asemenea lui Adam, şi-ar preschimba iubita într-o Evă modernă

prefăcându-se el însuşi în măr „agăţat pe ramura / Unui pom al iubirii din care nu ne interzice nimeni / Să mâncăm …” (pg. 129).

Detaşarea de cotidian prin iubire e semnificativ surprinsă şi de versul lui Dan Norea care nu cunoaşte „reguli în iubire”, aici, ca şi în război, orice fiind permis, poetul-programator sesizând diferenţa netă dintre un instrument oricât de performant precum computerul şi sensibilitatea fiinţei umane, mult mai complexă, prin sentimente şi trăiri de tot felul (Nu ştiu să fie reguli în iubire). La rândul său Velea Costea îşi recompune iubirea din „Ţăndări de vise / În suflet de noapte” (Iubire), în timp ce Violetta Petre încearcă să şteargă urmele unei iubiri trecute în Cioburi de iubire.

Sentimentul de iubire atât de tandru e prezent în toate ipostazele sale: iubirea de semeni în stil tolstoian sau iubirea faţă de Măreţia Firii, de muza inspiratoare, de harul divin ce ni s-a dăruit: cuvântul. Aşa apare iubirea în poezia Cezarinei Victoria Adamescu care-şi închină versurile unei divivităţi destul de transparente: „Iubite, stai cu mine pe-nserate / sărută-mi florile înrourate / … / Şi la picioare să-ţi depun buchetul / de orhidee când îţi cânt sonetul …”. (pp. 72/73). Prosternarea evidentă în faţa Cerului indulgent cu păcatul uman nu lipseşte. Ea predomină vizibil în poemele Mariei-Doina Leonte, ale Mirelei Şova, ale Elenei Armenescu, ale preotului Radu Botiş sau ale Marianei Rogoz Stratulat. Versurile poeţilor amintiţi se constituie din acorduri psalmodice, delicate şi pioase: „Zideşte-ne din nou, Stăpâne! / Cu milă nouă să ne-mbraci! / Ruga spre tine mai rămâne / Să ne răspunzi, Tu, să nu taci!” (Glossă omului modern – Mirela Şova – pg. 378).

Întâlnim însă şi o tendinţă argheziană, o oscilaţie între „credinţă şi tăgadă” ca în versurile lui Sorin Micutiu: „M-am coborât să-l caut pe Dumnezeu / M-am cutremurat / văzând / tronând / un alt eu / în loc de Dumezeu. / Simţeam că totul se destramă …”. (Eu şi eu pg. 34).

Iubirea tolstoiană, iubirea de semeni, de tot ce ne înconjoară e bine punctată în versurile Ioanei Voicilă Dobre: „Iubirea am simţit-o-ntâi / în pâinea de pe masă / şi-n glasul mamei, grijuliu / ce mă striga prin casă./ … / Mi-a apărut apoi în toate,/ în ochi de-nvăţătoare / în muzică, în vers, în carte / şi-n planta ce răsare”. (Iubiri).

Raţională şi conştientă de efemeritatea vieţii, a iubirii care se stinge în eternitate, autoarea are în vedere simbolurile sfârşitului iminent, specific uman. Astfel motivul toamnei, al amurgului, al nopţii şi chiar al iernii sunt întâlnite pretutindeni în volum. Titluri precum Fiecare toamnă, Când toamna, Toamna mereu mai frumoasă, Nostalgie de toamnă (Ana Urma), Toamna în derivă (Cristescu Emanuela Mariana), De toamnă (Ioan Mugurel Sava), Baladă pentru tine (Ion Gheorghe), … de toamnă (Georgeta Resteman) – devin sugestive alături de altele precum Stejarul dezgolit (Nicolae Stancu), Toamna din gânduri (Valentin Văran), September, Toamna în apus (Viorel Muha). Violeta Codreanu Tiron anunţă şi ea în accente blagiene că, pentru a se reîntoarce în copilăria rămasă undeva în urmă, a dat „vamă somnului şi visului” – simbolul somnului fiind subsumat eternităţii. (Vama somnului).

Cu toate că viaţa e privită ca o „trecere” prin infiltrarea „toamnei”, a „înserării” sau a „amurgului”, optimismul primează în întreg volumul, în toate poemele speranţa fiind mereu prezentă, „bălţată ca o salamandră” (Alexa Gabriel Bâle) sau ca „o ploaie măruntă, / să se spele de rele, / descântec de iele … ” (Cristescu Emanuela Mariana), în timp ce Elena Pădureanu şi-aşterne gândurile cu drag „bob cu bob / … / speranţe s-aducă / în tristeţea năucă” (Prin taste de sticlă – pg. 179). Aceleaşi „fărâme de speranţă” traversează şi poezia Georgetei Resteman oţelind voinţa eului liric: „Din rău să facem bine, din lacrimă … un cântec” (…toamnă).

De foarte multe ori, optimismul apare în forme parodice: „Viaţa nu circulă cu viteză maximă / … /Dar nu mă ridic pentru a traversa pe partea cealaltă / Cred că mi-e teamă să nu dea peste mine” – afirmă Cristian Lisandru în De pe margine … continuând în acelaşi stil uşor persiflant, elaborând adevărate aforisme. Acelaşi optimism raţional se desprine şi din poezia foarte tinerilor poeţi. Dan Sârbu se declară „ … prizonierul dintr-un măr de ceară / ce-aşteaptă veşnic fulgerul de lumină / ce se-ncăpăţânează să nu vină / în iarna ce se pregăteşte să apară” (pg. 141), în timp ce Doru Emanuel Iconar – elev încă – îşi şterge din când în când fruntea „cu o mânecă” în speranţa că „totul va merge bine” (Păpuşi – pg.163). Ironică şi nonşalantă apare şi decizia Deliei Stăniloiu de a-şi ridica privirea către lumină pentru a bea din „apa-nţelepciunii” aşa încât „ … de-a fi să mor de tot, / Să mă doară drept în cot”. (Vers rebel). Binecunoscutul proverb, specific neamului nostru „a face haz de necaz” e subliniat şi de expresia Deliei Valahe de a juca Şotron pe destin. Şi concluzia lui Costel Geană se alătură acestei viziuni, că definiţia vieţii este încărcată de ironie: „Deci ce este viaţa noastră?/ Joc stupid de-a baba oarba / Pân’ din noi va creşte iarba”, în timp ce Ioana-Nina Botici defineşte direct viaţa ca „o fugă de moarte”.

Exemplele pot continua, căci optimismul e prezent indiferent de vârsta creatorului, indiferent de viziunea artistică, auroarea însăşi apreciind această atitudine, îndemnând la ignorarea timpului, la „măreţia creaţiei”, la „puterea cuvântului” ce „se va ridica” precum „un zid în faţa neantului”. (Labirintul singurătăţii – Valentina Becart).

Volumul de faţă nu se rezumă doar la prezentarea unor lucrări specifice liricii româneşti contemporane, dar pune în evidenţă şi munca poetului traducător, căci numai un poet adevărat poate realiza o traducere apropiată textului original, el jonglând cu metalimbajul. Meritorie în acest sens este traducerea lui Eugen Dorcescu care reuşeşte să ne prezinte „câteva eşantioane” din creaţia poetului spaniol Coriolano González Montañez ajungând să emoţioneze cititorul fără ca acesta să observe vreo stângăcie de exprimare. Ba mai mult, metaforele, personificările şi epitetele se adună în alegorii sublime ca în poemul Munţii Soarelui.

Nici încercările bilingve nu sunt uitate, Eleonora Stamate fiind prezentă cu şase poeme în limba română, dar şi în engleză. La rândul ei, Iulia Ralia nu se dezminte şi, ca profesoară de limba franceză, strecoară în lirica sa şi versuri în această limbă într-o manieră ce ne aminteşte de modernul Jacques Prevert. Frumoasă şi elegantă apare şi poezia domnului Mahmoud Djamal, metalimbajul fiind folosit cu măiestrie, deşi autorul, originar din Siria, este doar adoptat de noi.

Artistă completă, Valentina Becart ştie că lirismul se împleteşte cu tehnica picturală, oferind lectorului adevărate tablouri impresioniste. Curent pictural ce corespunde pe plan literar simbolismului, impresionismul – considerat ca cea mai frumoasă etapă a picturii moderne – promovează o tehnică tamizată, uşor ceţoasă, tuşele puternice devenind fluidizate, abia sugerate. Deşi coperta poartă amprenta pasiunii creatoare sugerată de un amestec de galben şi roşu flamboiant, în interiorul volumului predomină albastrul şi rare sunt poemele în care această culoare lipseşte, ea venind să sublinieze liniştea şi calmul, tendinţa eului liric de a simţi binele pe care-l vrea transmis şi cititorului. Şi dacă la Cristina Ştefan ochii de miozotis ai copilului se armonizează cu seninătatea cerului (Ochi albaştri), Ana Urma simte „albastrul de dinlăuntru” – simbolizând o personalitate nobilă şi delicată. O Rhapsody in blue ne oferă şi doamna Cristescu Emanuela Mariana inducând lectorului ideea de muzicalitate, artă ce se îmbină perfect cu poezia. În acelaşi sens pot fi citate şi versurile Elisabetei Iosif ce se constituie într-o mărturisire tainică în ritm şi rimă clasică, emoţionând prin sensibilitate şi suavitate, dar, mai ales, prin picturalitate: „Dansăm, / Plutim peste Durău … / Eu calm. Încercuind surâsul tău. / Tu mă-nchideai, vag în iubire, / Aruncând stele. Cer în tresărire. / Curgeam liliachiu prin ziua violet, / Ningea indigo peste şevalet.” (Iubire violet – pg. 203).

Tablouri impresioniste se disting şi în alte texte prezente în Antologie. Gabriel Matrana caută cu ochii nori pe cerul care-i tot „albastru – acuarelă” (Soluţie), acelaşi cer, care pentru Costel Geană e plin „de nouri albi, zburdând pe sub sineli”, „un neant albastru cu stele arzând reci” – univers în care eul liric îşi poate găsi un refugiu. Ideea se regăseşte şi în versul Violetei Andrei ce-şi doreşte odihna în „albastrele flori din cântecul verii” (Anotimpuri de mână). Şi chiar atunci când lipseşte, culoarea în discuţie e înlocuită de elemente ce-o includ: Peisaj marin (Elisabeta Iosif), Izvorul (Alexandru Eugen Trandafir), Naufragiu (Vasile Zetu), Îmi este dor (Maria Rogoz Stratulat), etc.

În concluzie – muzicalitatea interioară a versului, motivele şi temele bine conturate, cromatica predominantă face din această antologie o culegere de referinţă, necesară cititorului de astăzi sufocat de evenimente mărunte, dar inerente, autoarea ridicându-se la rafinamentul unui Mecena, strângând laolaltă atâtea valori mai noi sau cunoscute anterior.

Întregul volum reuşeşte să îmbine atitudini şi prezenţe lirice diferite unite însă prin puterea cuvântului care, pornind de la realitate, de la un aspect interior, de la o idee sau de la o stare sufletească – reuşeşte să o transfigureze, prin funcţia lui poetică specifică, în imagine artistică – o ficţiune, o plăsmuire literară şi, la drept vorbind, o convenţie între artist şi receptorul creaţiei, funcţie sesizată de însăşi autoarea „ … nu vă fie teamă / de măreţia creaţiei / ce-o veţi lăsa mărturie … „ (pg. 15).

VALENTINA BECART

Sarbatori Pascale cu Lumina Invierii in suflet si in viata alaturi de cei dragi. Un Paste fericit va doresc

Dragă doamnă Mărioara Vişan,
Mulţumesc!
Sărbători fericite!
cele mai frumoase gânduri,
valentina

bucurie şi pace!
valentina

Doamne ajuta, multumesc mult.

Doamna Valentina Becart, nu regasesc e-mailul pe care stiu ca vi l-am trimis de pe adresa de e-mail a cenaclului, asa ca o sa va invit si aici pe forum, sa imi faceti onoarea de a participa la lansarea volumului " Roua din suflet" ce va avea loc sambata 18 iunie 2011, la ora 11 la Casa memoriala Mihail Sadoveanu.

3p

Valentina Becart, Pe muchia instabilă dintre existentăsi neant, Editura Stef, 2011, 164 p.



„Fiecare poartă cu sine o poveste si o rană nevăzută” este un vers dintr-un poem al Valentinei Becart, vers ce poate fi luat ca o „cheie” cu care să poti pătrunde în acest univers, destul de sofisticat, pe care îl propune autoarea în această carte, Pe muchia instabilă dintre existentă si neant (titlu destul de greoi si care sună mai mult a postulat filosofic decît să apară pe coperta unei cărti de poezie), o adevărată profesiune de credintă de fapt. Spuneam că acest titlu nu este cel mai fericit ales si poate că într-o interventie viitoare în revista Convorbiri literare sau în altă revistă îmi voi exprima opinia despre unele titluri de cărti. Desi a publicat mai multe cărti în format electronic si a apătut în cîteva antologii în format clasic, mărturisesc că despre numele ei ca autoare de poeme am aflat relativ tîrziu si pentru faptul că am o părere foarte proastă despre literatura care se publică pe site-uri si mai ales despre comentariile lipsite de orice fel de gust estetic si de profesionalism care însotesc versurile cu pricina. Am aflat tîrziu si cu totul întîmplător si pentru faptul că literatura în format clasic este într-o reală suferintă de... prezentare. Cartea despre care vorbesc si o prezint cititorilor aici îmi arată o poetă serioasă, cu un discurs liric destul de coerent, cu tentă filosofică asupra existentei omului. Un anume orgoliu bine întretinut se degajă din majoritatea poemelor sale, despre care de-a lungul timpului s-au exprimat nume serioase din literatura contemporană, fie si amintindu-i pe Ioan Holban sau pe Cassian Maria Spiridon. „Poemele becartiene” constituie o probă destul de îndrăzneată de orgoliu poetic, poeme ce se conturează într-o invocatie prin versuri cum ar fi: „...si-n candelă/ să torni/ un strop de apă vie”. Exact asta face fiecare poet, să toarne în candela poemului pe care îl scrie un strop de apă vie căci altfel, fără această licoare de natură divină, totul ar fi desertăciune. Intuitia ei feminină dar si harul pentru poezie o fac să poată descoperi poezia „ca un leac miraculos/ pentru inima-mi bătrînă” (aici se vede limpede cochetăria de care dă dovadă). „Se poare spune că este o poezie cu reale calităti estetice, cu mesaj militant, sensibilă si intelectuală, motiv pentru care unele poezii circulă deja în spatiul virtual, intern si extern, sub numele de «poeziile Valentinei» făcînd din poetă o legendă populară”. Am ales în mod cu totul special acest citat din cuvîntul semnat de Mariana Costescu pentru a scoate în evidentă modul cum nu prea trebuie scrisă o prefată la o carte a unui autor aflat totusi în faza de început a evolutiei sale literare. Acest mod cvasi-general de a scrie, si fără o acoperire serioasă, îi face mai mult rău decît bine Valentinei Becart, care printr-o mai severă selectie a textelor ce urmează a fi publicate într-o carte în format clasic ar putea să-si surprindă favorabil cititorul, pentru că poezia sa, cursivă si coerentă, este adesea citibilă si citabilă. Spun toate acestea pentru că lecturînd cartea Pe muchia instabilă dintre existentă si neant am descoperit reale oaze de poezie, oaze care mă îndreptătesc să cred într-o evolutie viitoare cel putin interesantă.

sursa:http://convorbiri-literare.dntis.ro/MARCUiun11.htm

D-na Valentina, vă felicit şi eu pentru cronica din "Convorbiri literare", în legătură cu recentul dumneavoastră volum de poezie! Să aveţi inspiraţie şi ajutor de la Dumnezeu să scrieţi mereu cel puţin la fel de frumos!

felicitări, Valentina pentru toate realizările tale!
mult succes și multă sănătate alături de cei dragi

Şi-am să te port ca pe-o icoană rară...

Cu braţu-mi stâng
te-am strâns la piept
ca pe-o comoară rară
azi...
îndrăznind – întâia oară
te-am dezmierdat
şi ţi-am şoptit:

„Iubita mea!”


Cu degetele-mi fine
te-am prins de mijloc
sfios, înflăcărat...
aşa cum răsfăţată-i
o strună de vioară
iubita mea,
iubita mea
cu trup de primăvară...


Şi azi...
am să-ţi promit
c-am să te port
în suflet
ca pe-o icoană rară
la care-am să mă rog
şi-am să mă-nchin

... să nu te
pierd,
să nu te pierd
iubita mea,
iubita mea
izvor de bucurie
şi senin...

28 ianuarie 2011

Scumpa doamna Valentina Becart, am citit pe Cleopatra ca pe data de 7 octombrie veti avea la Bucuresti o dubla lansare de carte, va doresc succes si la cat mai multe astfel de evenimente, cu drag din drag Mara.

SUCCES !!!...suntem cu sufletul alături de tine

Doamna Valentina, vă felicit pentru realizarea acestor două volume! Să aveţi mult spor şi inspiraţie creativă mereu! Cu drag

Astazi 7 octombrie 2011 am participat la o lansare de carte mult aşteptată. Este vorba de volumul de versuri ,, 55 de poeti contemporani,, şi cel de proza scurtă ,, DECLIN,,. Primul volum a apărut în ianuarie 2010 iar cel de al doilea în noiembrie 2010 la editura Arhip Sibiu. Cei care au publicat în antologie sunt scriitori şi poeti prezenţi cu creaţiile lor pe siteuri-le de pe internet. Coordonatorul de proiect este Valentina Becart din Paşcani. Prezentarea acestor două volume s-a făcut astăzi la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu,, din Bucuresti în faţa unui public numeros şi entuziast. Au participat autori din toate colţurile ţării, invitaţi, ziarişti, actori şi oameni de radio. Valentina Becart a citit cronicile favorabile făcute acestor cărţi, de circa 500 de pagini fiecare, de către Cezarina Adamescu, membră a Uniunii Scriitorilor, de către Cella Negoiescu, poetă şi pictoriţă din Iaşi, precum şi de către Florin Contrea, critic literar. Au fost prezenţi autori din care remarc pe Miron Manega, Mariana Rogoz Stratulat, Elena Paduraru, Delia Staniloiu, George Tei, Elisabeta Iosif, Carmen Duvalma, Ioana Stuparu, Ioana Voicilă Dobre. Aceştia au avut plăcerea şi bucuria de a recita din carte, poemele lor precum şi aceea de a asculta superbele recitări ale actriţei DOINA GHITESCU, invitată de onoare.

Felicitări, doamna Valentina! Sincer, mi-ar plăcea să citesc şi eu ceva poezii din volumele dv sau în format electronic. Nu am avut ocazia să citesc. Îmi plac cele două poezii de pe coperţile afişate aici. Numai gânduri bune! Cu prietenie

Felicitari, scumpa doamna Valentina Becart, si la cat mai multe astfel de realizari, fie ca anul 2012 sa imbogateasca colectia de poezie semnata Valentina Becart, cu un numar cat mai mare de aparitii. cu drag din drag, Mara.

Stimate Ovidiu Raul,
cu ocazia lansării antologiei... vom vedea ce putem face pentru a intra în posesia unui volum personal.
multumesc pentru semnul lăsat.
gânduri frumoase,
valentina

Dragă doamna Rodica,
multumesc pentru publicarea articolului.
şi eu vă felicit pentru toate lucrurile frumoase pe care le faceţi...
cu atâta dăruire!

gânduri preţioase,
valentina

Dragă doamna Mărioara,
multumesc pentru gândurile frumoase.
să ne vedem cu bine la lansare.

cu drag,
valentina

ps. cu scuzele de rigoare pentru răspunsurile întârziate...
am fost tare prinsă...
cu toate acestea, gândul meu se întoarce adesea
către voi!
un an nou mai bun, mai bogat şi mai luminos.

revin...
mulţumesc tuturor celor care au contribuit cu scrierile lor
la realizarea acestui proiect.
visul meu era !101 de poeţi contemporani" dar... din păcate
nu am reuşit acest lucru.
sunt încântată că am scos la lumină antologia "Artă sfâşiată"
( 73 de poeţi contemporani), antologie care va rezista în faţa
trecerii inexorabile a timpului...

Multumesc mult Valentina pentru onoarea ce mi-ai facut-o de a ma invita sa fac parte din cei care alcatuiesc aceasta antologie de boabe de roua din suflete.Bafta la lansare si daca nu voi putea fi prezenta, sa fii convinsa ca voi fi cu sufletul acolo. Cu drag din drag, Mara.

Artã sfâşiatã

Recent a apărut la editura ARHIP ART din Sibiu, antologia celor 73 poeţi contemporani cu titlul “Arta sfâşiată” având coordinator pe Valentina Becart un nume binecunoscut lumii literare (poet, esesist, critic de artă, publicist, etc.)

Motivaţia titlului acestei antologii este foarte bine reliefatã în prefaţa cărţii de către profesorul Vasile Popovici care spune : “În lumea asta, parcă scăpată din mână şi fără nici un Dumnezeu, când nu mai avem motivaţii şi orizonturi, scop, ţel, scris, ca într-un loc de la marginea nemărginirii, că în “no man’s land, autoarea mai încearcă – a câta oară? - o motivaţie a antologiei artei, să transfigureze-prin poezie-asta lume plină de păcate şi de ţină, de nevoi, anemică, bolnavă şi pe moarte într-o altă lume poetică, virtuală, platonic ape care nu o vom avea decât în viziunile noastre de copii care, crescând, ne-am făcut mari. Arta sfâşiată!Sinistru!Lugubru!Adevăr! Speranţă ! Interiorizare!”
Concepută iniţial ca o antologie a 101 poeţi contemporani (care vine să o completeze pe cea a celor 55 de poeţi contemporani realizată tot de către Valentina Becart) cartea a ajuns la final doar cu 73 de poeţi contemporani ilustrând parcă şi mai bine tristul titlu (Arta sfâşiată!) şi trimiţând cu gândul la exprimarea biblică “mulţi chemaţi puţini aleşi!”
Dincolo de această reflecţie trebuie însă apreciat aspectul deosebit de îngrijit şi calitatea cărţii (coperta este realizată de însãşi Valentina Becart iar ilustraţiile sunt semnate de către artistul plastic Mihai Cătruna), volumul uriaş de muncă depus în încercarea de a pune la un loc, pe aceeaşi vibrantă notã, a unor nume de autori consacraţi sau debutanţi. Am deosebita plăcere să descopăr în acest volum şi autori care au devenit o prezenţă constantă în clubul EXPRESIA IDEII, neobosiţi mesageri culturali precum: Sorin Olariu, Viorel Muha, Violetta Petre, Iulia Ralia, Mariana Bendou, Bombonica Curelciuc, Elena Pãduraru, etc.
Felicitări şi multumiri coordonatoarei volumului , felicitări autorilor publicaţi; tuturor multă putere de muncă , noi realizări şi satisfacţii culturale şi personale!

Mariana Bendou

Stimată Mariana Bendou,

Vă mulţumesc pentru deosebitele gânduri.
"volumul uriaş de muncă depus în încercarea de a pune la un loc, pe
aceeaşi vibrantă notã, a unor nume de autori consacraţi sau debutanţi."
Cât adevăr!
Totul a fost posibil cu aportul "întregii echipe"... ca să spun astfel...
multumesc celor care au pus "umărul" ( prof. Vasile Popovici, editorului George Arhip, pictorului, graficianului Mihai Cătrună) şi nu în ultimul rând...
vouă - celor care aşterneţi pe hârtie gânduri frumoase - izvorâte din
adâncul trăirilor, acolo unde au loc infinite şi nevăzute "sfâşieri"...

multe împliniri!
cu preţuire,
valentina becart

Dragă doamna Rodica Rodean,

m-am bucurat să găsesc această postare în pagină.
vă mulţumesc mult şi vă trimit
toate gândurile mele de preţuire,
valentina becart

Un martisor de la Marian
Trimis prin Nicu Dan

MĂRŢIŞOR DE SUFLET
*****
La început de primăvară
Îţi dăruiesc un mărţişor
Să-l prinzi la piept în astă seară
Să-ţi fie somnul lin, uşor…
*
E mărţişor cu prima floare
Ce-i vestitor la noul an
Un ghiocel văzut de soare
Îţit din albul său suman…
*
Cu şnur legat în două fire
Să-ţi fie faţa-n alb curat
Şi roş obrazul tău subţire
Să-ţi fie dulce sărutat…
*
Să-ţi poarte mult noroc tot anul
Iubire să-ţi aducă-n prag
I-am prins în nod de şnur şi banul
De-argint ce ţi-l ofer cu drag…
*
De suflet este mărţişorul
Simbol al dragostei ce-ţi port
În spaţiu ne uneşte dorul
Iar din respect fac paşaport!
***
Marian MALCIU