PROPUNERI PENTRU FILMUL SERII

Haideți sa ne spunem aici ce film interesant putem vedea la televizor în fiecare seara.Apoi poate ne vedem la un chat pentru a ne spune și câteva impresii despre film .

In seara asta eu ma uit pe hbo la SCRISORI PENTRU JULIETA.am înțeles ca e un film modic,ușurel,dar potrivit pentru o seara de sâmbăta și pentru a ne lăsa neuronii sa zburde în voie.spun mai târziu părerea personala.

am aflat deja tarziu de film...eu m-am uitat pe acasa A fost "ca-n rai?" si chiar s-a meritat vazut.
E o ideie sa facem si mici cronici de film, filme care ne-au miscat sau ne-au schimbat perceptia despre viata, care ne amintesc de ceva anume care ne -a facut mai oameni...dar depinde de site sau putem scrie pur si simplu in blogul nostru personal

eu cred ca am gresit locul postarii...vroiam pe diverse..si l-am postat pe locuri de neuitat.
oricum filmul de aseara a fost atit de siropos incit nici nu l-am vazut pina la sfarsit.Actori frumosi e adevarat dar atit de plictisitori incit i-as fi dat pe toti pe un Mel Gibson sau Adam Sandler in combinatie cu Sharaon Stone.
caci de altfel si fiica-mea m-a intrebat : mama de ce iti place filmul? nu se intimpla nimic aici

PRINTUL PERSIEI
HBO.

la ce ora?

ACUMAAA!!!! ainceput de 10 minute

dar...eu tot nu il prind ca de obicei...poate pe la jumatate am noroc

multumesc

mi-a placut.
dar ca sa fiu sincera,dincolo de ideea in sine de scenariu nu tocmai originala,mi-a placut sfarsitul.
desi ,cunoscind femeia dintr-un intreg sir de momente petrecute intr-un timp anterior,intr-o alta viata ,si totusi sa ai rabdare sa o cunosti ,sa o iei de la inceput in timpul prezent...unii nu au rabdare sa asculte femeia nici macar 1 minut.dar e posibil sa iau totul prea personal

bineinteles ca pentru aceasta seara recomand cu multa caldura 2 filme romanesti pe care abia astept sa le vad.
deja mi-am pregatit popcornul ,copii i-am programat la nani,mi-am rezervat locul preferat deci incepind cu ora 8 pe PROCINEMA este filmul NUNTA MUTA,unde actiunea se petrece exact in ziua si anul cind moare Stalin si nimeni nu are voie sa inmorminteze ,sa boteze,sa faca nunta asa ca vom asista la o nunta....muta.pina cind aburii alcoolului isi fac efectul.
iar de la ora 22 pe acelasi post tv ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu -SUPRAVETUITORUL.film despre care nu voi face nici un comentariu...doar sa ii transmit un gind regizorului si scenaristului: ma inchin maestre!daca este pe aceasta lume un barbat in fata caruia ma aplec intr-o calda reverenta acela este Sergiu Nicolaescu.

Mi-au plăcut şi mie mult filmele cu Sergiu Nicolaescu. Zic că mi-au plăcut nu pentru că acum nu mi-ar mai plăcea, ci pentru că auzul meu mă cam împiedică sa înţeleg filmele româneşti ca înainte..conversaţiile din filme. Eh..dar am să beau în seara asta o bere în cinstea Comisarului Moldovan!

azi? un film? stie cineva?

eu nu mă pot gândi la film în seara asta că este semifinala Ligii Campionilor (Real Madrid - FC Barcelona)...dar s-ar putea ca doamnele să ştie vreun film bun..

Azi pe HBO, la ora 21,25, este un film interesant "Din Raiul meu" (Statele Unite ale Americii-Anglia-Noua Zeelandă, 2009, dramă, color, 139 minute)

Descriere detaliata:
Bazat pe un bestseller extrem de apreciat de critică, al scriitoarei Alice Sebold, aceasta este povestea unei fete de numai 14 ani, Susie Salmon (Saoirse Ronan), ucisă cu sălbăticie de un criminal rămas nedescoperit. Acum, fata e prinsă între cele două lumi - nu e nici în viaţă, dar nici nu a plecat definitiv, şi veghează din Raiul ei personal pentru ca familia ei să nu mai sufere, încercând să-i ajute pe cei dragi rămaşi în urma ei să-l găsească pe cel care a ucis-o, dar şi să-şi regăsească liniştea pierdută odată cu această tragedie
( sursa: http://tv.rol.ro/programe-tv/HBO/100596/Din_Raiul_meu.htm )

filme de acest gen imi da mie,personal speranta,ca sufletul meu nu va disparea pentru totdeauna.

multumesc Raul de sugestie.in ultima vreme oboseala mea si-a spus cuvintul.adorm foarte repede.

Astăzi la ora 21,10, pe TVR1, filmul "Bâlciul deşertăciunilor", S.U.A., 2004, după romanul omonim al lui William Thakeray.

un film interesant si cu o distributie pe masura.
dar de asemenea m-a atras irezistibil si Sherlok Holmes de pe hbo,film care poate fi vazut si miercuri de la ora 8.

Ni se întâmplă uneori să nu ne meargă totul aşa cum visăm şi imediat începem să ne punem întrebări, aşteptând parcă răspunsuri din cine ştie ce locuri ascunse de lume, pierdute în neguri de timp, ne închidem în noi şi nu mai putem să vedem nici măcar ce e împrejur, de parcă lumea s-a prăvălit peste noi.
- De ce m-am căsătorit eu oare, mă-ntreabă cineva şi ghicesc că ceva scârţâie în sufletul lui.
Eu îl privesc cum se jenează să îmi vorbească, de parcă ar vrea să-şi ascundă partea de vină pe care o poartă şi el, iar eu în perioadele de tăcere în care oftează, îmi derulez prin faţa ochilor, scene dintr-un film (tot) cu Richard Gere.
Poate-aţi văzut Shall We Dance?
Susan Sarandon joacă admirabil rolul unei soţii devotate, o femeie care a ajuns la vârsta la care seducţia nu mai poate face apel la frumuseţea exterioară şi a rămas doar cu rafinamentul dobândit în decursul unei întregi vieţi.
Ea spune la un moment dat (şi daţi-mi voie să folosesc din cuvintele mele banale, că memorie n-am pt citate) că ne căsătorim de frica singurătăţii, că simţim nevoia unui martor al propriei treceri prin lume, care să ne confirme cumva că, aşa cum am trăit noi a fost cel mai bine.
Simte că ceva nu e în regulă, că după atâţia ani, nu-şi cunoaşte încă bărbatul, se teme că poate e înşelă şi nu ştie cum ar putea să explice toate astea copilului ei ajuns la vârsta la care caută să definească iubirea prin propriile trăiri.
Omul de lângă ea, ajunge mult mai târziu ca de obicei pe acasă, o minte că stă la serviciu, hainele îi miros miercurea a parfum şi parcă –i mai tânăr de la o vreme în coace. Intuieşte că ceva îi scapă şi simte cum pământul îi fuge de sub picioare atunci când devine fără voie, martora unei rupturi conjugale.
Prietena ei e părăsită de soţ pt o femeie mult mai tânără şi suferă alături de ea neputincioasă.
Teama născută din situaţia incertă în care se trezise, o îndeamnă să apeleze la un detectiv, iar neîncrederea manifestată faţă de partenerul de viaţă se transformă în propria ei slăbiciune, resimţind acest lucru ca pe propriul păcat….
Trebuia să afle ce se întâmplă cu ei doi şi speră că răspunsul va veni de la altcineva, din afară.
Pe celălalt plan, e el, Richard Gere, soţul tipic al zilelor noastre, bărbatul care îşi ia în serios rolul de cap al familiei, îngrijindu-se de partea financiară până în punctul în care uită pt cine munceşte şi de ce.
Întorcându-se spre casă, vede din mersul trenului, la o fereastră, tinereţea personificată de Jenifer Lopez, dansând.
E fascinat de sincronizarea paşilor pe care-i făcea acea domnişoară alături de partenerul său, de armonia născută de ritm şi de rupturile lui, e captivat de atitudine, observând cum alternează prestanţa distantă a unui pas de vals, cu patima mişcărilor pe ritmul latin creionând în imaginaţia sa, ideea de viu şi de viaţă.
Am uitat să remarc faptul că vedea o dansatoare profesionistă la treabă.
Se gândeşte că el n-a dansat niciodată aşa şi nu ştie dacă va putea fi vreodată în stare s-o facă, dar are curaj să se înscrie la acel curs ce pare dintr-o dată o oportunitate ce n-o mai poate rata..
Cum e şi-n viaţă de fapt, în loc să fie instruit de acel răpitor personaj carismatic interpretat, cum am mai spus, de Jenifer Lopez, se trezeşte că are ca mentor o femeie în vârstă.
Bătrânica simpatică are lupta proprie cu falimentul unor vremi care o caracterizau şi ţine cu tot dinadinsul să ducă pe mai departe cunoştinţele despre un dans ce pare că se vrea înlocuit de ritmurile noi, născute în discotecă.
Şcoala are elevi pe măsură, oameni ce se simt ameninţaţi de propriul destin, personaje banale, în aparenţă, ce luptă să –şi armonizeze visele cu situaţia dată.
N-am să vă povestesc prea multe, dar e interesant de urmărit cum îşi descoperă omul stângăciile atunci când îi pasă ce face şi mai ales e admirabil modul în care se corectează, evoluând.
El găseşte un pretext să se apropie de cea care i-a redeşteptat dorinţele toate, dar se loveşte de un zid ferm atunci când încearcă să i se apropie de suflet.
Te aştepţi să fie respins de acea femeie care trăieşte prin dans, fiindcă sunt prea multe contraste care-i desparte. Ea prea tânără şi frumoasă, el cam depăşit şi stângaci, ea vie şi tumultoasă, el aproape cu sufletul mort şi trupul prea ruginit.
Fata îi cere lui să nu mai vină la sală, îi spune în faţă că este pierdere de timp şi aproape că tipul se declară învins, dar descoperă că de fapt nu tânăra îl atrase în mod deosebit ci tinereţea pe care o văzuse manifestată prin dans şi nu renunţă la cursuri, ba dimpotrivă, merge mai departe, participând la un concurs de amatori la care-l înscrise inimoasa lui profesoară de dans.
Soţia află ce face el cu timpul pe care îl fură căsniciei pt a –şi trăi visul, dar în loc să reacţioneze violent, cum am fi majoritatea din noi tentaţi să ne manifestăm, ea tace şi are răbdarea de a aştepta să afle finalul de la el. Chiar încearcă din cărţi cum să facă doi paşi pe ritmul de vals.
Dansul devine pt o clipă personificarea modului în care trăim.
Realizează că a crezut prea mult timp că adevăratul dans nu e de ea. Se resemnase din tinereţe la gândul că viaţa este lăsată doar unora să o trăiască, şi se mulţumise cu un rol mic, de figurant.
- Mulţi dintre noi căutăm instinctiv să aflăm ce-a mai rămas din şarmul pe care-l aveam odinioară, mă trezesc că îi spun prietenului meu, ca o concluzie ce pare să-l scuture din starea cataleptică în care intrase.
La toţi ni se întâmplă să simţim cum se scurge printre degete viaţa şi în momentele alea dorim să facem ceva, să lăsăm un semn din visele noastre imprimat în monotonia care ne-apasă. Toţi avem de învăţat câte ceva şi trebuie să o facem… nu putem să aducem drept scuze în faţa propriei conştiinţe, neputinţa nedemonstrată.
Spre final toţi îşi află cumva linia pe care trebuie să continue să meargă.
Soţia află că soţului i-a fost ruşine că a putut să creadă ca dincolo de fericire mai este ceva, dar că a trebuit totuşi să mai rătăcească, pt a se regăsi şi pt a-şi merita iubirea.
Vine la muncă la ea, îmbrăcat în haine de gală, cu un trandafir roşu în mâini şi-o invită la dans, acolo, în faţa tuturor, mişcându-se pe ritmul pe care-l aflase el primul.
Ea ştie acum că este al ei şi e fericită.
Prietenului meu îi spun că neliniştile apar când mai trebuie să lăsăm câte un semn din tot ce însemnăm, ca o amprentă unică, pe fila jurnalului nostru şi îl îndemn să nu mâzgălească în zadar pagini cu regrete şi comparaţii cu lumi în care a fost.
Aşa e omul făcut. Se mai împiedică uneori când amintirile îl trag în trecut şi se regăseşte atunci când îşi aminteşte că e ancorat în viitor prin toate visele sale.
- Ce să mă fac?
- Dansează, îi răspund, fără să te gândeşti că dansul este făcut dintre-atâţia paşi pe care-i mai uiţi şi-n trecut, lasă-te dus de muzica inimii tale, simte că eşti, că vrei să iubeşti şi-o să observi că din toată tropăiala care pare să te înnebunească acum, poate să iasă ceva unic şi bun care să se merite scris şi de care să fii mândru

shall we dance?
asta e filmul.