Alexandra Popa

Bun venit printre noi celei mai tinere membre a site-ului, Alexandra Popa, castigatoare a marelui premiu " Alexandru Tacu" la concursul de creatie poetica "Dimineata Cuvintelor".
Asteptam sa ne incanti si noua sufletul cu creatiile tale.Cu drag Mara.

Bun venit! Încântat să te cunosc! Raul

Vă mulţumesc! Bine v-am găsit!

Aceasta este poezia cu care am castigat marele premiu "Alexandru Malin Tacu":

GÂNDURI DESPRE COPILĂRIE


Ne pleacă zi de zi copilăria…
Pe un drum ce nu se-ntoarce,
Cu parfum de turtă dulce
Şi miros de mere coapte.

Ce dor îmi va fi de basme,
De păpusi, de ursuleţi,
Si de Coco din fereastră,
De colegii mei isteţi.

Ursuleţul prăfuit
Azi se simte părăsit,
Rătăcit în podul şurii,
Murdărit în colţul gurii.

A plecat copilăria
Pe un drum ce nu se-ntoarce,
Ca şi roua dimineţii,
Învârtind roata vieţii.

te felicit, Alexandra și îți urez bine ai venit!

COPILARIA – UN ANOTIMP MINUNAT



Există o ţara mult prea frumonasă
În care poti oricand pleca,
Strigat de maica ta la masă,
Ori invitat de-o viorea.

O ţara unde cantăretii
Sunt greierasii verzi, istetii
Si-n loc de pasaport se cere
Sa canti la vama cantecele.

Copilaria-i o raza de soare,
O gradina de margaritare.
Copilaria-i un zambet, e vis, e veselie
Si-un fericit apus, trecut de vesnicie.

E pasarea ce lin aluneca-n zare,
Copilaria-i o scumpa floare.
Ea este un izvor de vise,
Ca minunatele narcise.

E anotimpul in care suntem doar fericiti
Si de catre toata lumea iubiti.
Sa fii un copil e un lucru minunat, serios,
Nimic pe lume nu poate fi mai frumos!

Va multumesc! Bine v-am găsit!

AM VISAT CA SUNT UN ÎNGER


Într-o seară înstelată
Florile dormeau,
Păsărelele visau
Gândăceii se-odihneau...
Eu visam, aievea parcă,
Printre stele că zburam.
Împrejur, în depărtare,
Roi de îngeri se-nchinau
Celui ce-mplineşte toate,
După cum scrie la carte.
Şi mi-a dat poruncă mie
Pentru anii ce-or să vie:
Să am grijă de copii,
Să nu facă grozăvii;
Să am grijă de bunici
Să se joace cu cei mici;
Să am grijă de părinti
Să ia pildă de la sfinti.
Indată ce m-am trezit,
Bunicii i-am povestit
Ce-am visat si ce vă scriu:
Că am fost un înger viu,
Că am fost, şi-o să mai fiu…

frumoasă poezia, Alexandra.mai lucrează putin prima strofă, ai ales rima împerechiată, totuși prima strofă nu corespunde.nu te superi.mult succes!

la poezia ,,copilăria-un anotimp minunat,, mă refer.sunt poezii frumoase , de o trăire aparte.

PIERSICA VEDETĂ

Sub fereastra mea creşte de mai mulţi ani un piersic. Îmi amintesc cu drag când mamaia m-a luat de mână şi mi-a propus să plantăm un copăcel. Iar acum, iată-l mai mare decât mine.
Într-o dimineaţă frumoasă a acestei primăveri, când am deschis fereastra, piersicul meu se îmbrăcase în haina festivă, ca o albă sărbătoare de pace. M-a întâmpinat spunându-mi:
- Bună dimineaţa, copilă dragă!
Mirată, l-am privit şi i-am răspuns:
- Bună dimineaţa, piersicule drag! Te-ai îmbrăcat în haine de sărbătoare? Doamne, ce splendoare de flori ai pe tine! Dar ce-mi văd ochii?! Ai o floare mov!
- Da! răspunse surâzând piersicul. Cu această floare am un plan deosebit! Vei
vedea!
Timpul a trecut iar din floarea violet a ieşit… o piersică… violetă! Mare era
hazul în piersicul meu:
- Ia uitaţi-vă la ea, suratelor! Ce culoare are! Se crede mai cu moţ!
- Cred că e bolnavă, răspunse o alta piersică, mai împăciuitoare.
Piersica violetă s-a întristat foarte mult. Tatăl-piersic a încercat s-o consoleze:
- Draga mea, nu te întrista, căci cine râde la urmă, râde mai bine!
Când piersicile s-au copt, piersica violetă a luat calea spre un concurs de fructe
exotice, unde a primit premiul “ UNICAT” pentru că era deosebită. Astfel a ajuns piersica violetă-vedetă.
Cât despre celelalte, ele au ajuns în borcane cu gem şi compot..
Sinceră să fiu, mi-e teamă să nu fi ieşit gemul prea acru din cauza răutăţii lor…

Felicitări pentru premiu! Ai abordat nostalgia trecerii timpului..dorul după trecut, după candoarea copilăriei şi ai făcut-o frumos, cu mult talent, lucru care ţi-a adus acest premiu. Este o temă poetică esenţială. Bravo!

UN NOU ÎNCEPUT


Când s-a trezit din somn, sământa a vazut că este fixată in pământ de o rădăcină, iar din ea răsări un vrej drept, smăltuit, împodobit cu flori albastre.
Revoltată, a-nceput să plângă în hohote. Un trandafir mai bătrân o vede şi o întreabă:
- De ce esti asa de supărată, Albăstrico?
- Gândul meu era să călătoresc prin toată lumea, şi iată-mă aici, tintuită în pământ.
Trandafirul o ascultă cu atentie, apoi îi spuse cu blândeţe:
- Nu trebuie să fii supărată, Albăstrico! Copiii tăi, seminţele, îţi vor continua călătoria. Dacă nu te-ai fi prins undeva, ai fi umblat fară rost prin astă lume. Rădăcinile te ajută să ai un destin statornic.
Floarea s-a cuminţit; şi-a dat seama că trandafirul are dreptate.
Primăvara următoare, grădina era plină de albăstrele.

Vă mulţumesc, domnule Raul!

Vă mulţumesc pentru sfaturi, doamna Dorina! Le voi urma cu încredere.

O LUME A ARMONIEI


Chiar dacă sunt doar un copil, multe lucruri care se petrec în jurul meu mă întristează: la tot pasul accidente, crime, furturi, bătăi şi câte si mai câte răutăţi…
Cu un efort de imaginaţie aş dori să creez o lume mai bună, mai armonioasă, oriunde ar fi. Dacă nu se poate pe Planeta Albastră, aş încerca pe Lună, sau aş căuta în Univers o Planetă Albă, curată, imaculată.
Ştiu că nu aş putea trăi singură şi de aceea mi-aş lua cu mine familia pe care o iubesc şi fără de care n-aş putea trăi. Al doilea lucru pe care mi l-aş lua ar fi un izvor cu apă limpede si rece, deoarece fără apă nu există viaţă nicăieri. Mi-aş lua apoi un măr care să facă la nesfârşit fructe sănătoase.
Aş lua toţi oamenii, cu suflet curat şi gânduri măreţe.
Aş aduna într-o carte ideile frumoase ale tuturor oamenilor din toate veacurile şi aş scrie o carte pentru o nouă lume: o lume a armoniei perfecte.
Lăsând în urmă pe Pământ ce este rău, urât, murdar, bolnav, aş lua cu mine elementele esenţiale unei existenţe armonioase.
Oare va fi vreodată posibil?...

Te rog frumos spune-mi Raul, simplu, fără "domnule". E uşor, ai să vezi. Spor la scris!

VIZITĂ … CU BUCLUC

Silit să-l dispreţuiesc, am făcut-o. Era de o needucaţie şi o lipsă de respect nemaiîntalnite! M-a deranjat cumplit! Dar nu este vorba de mine, este vorba despre el, despre sănătatea lui… Cum să fumeze la vârsta asta?! Culmea este să facă atâtea pozne în timpul unei discuţii civilizate între adulţi!
După ceva timp, Ionel se duce şi ia arcul cu săgeţi. Vrând să tragă la ţintă, a nimerit îin geam şi l-a spart.
Auzind zgomotul sticlei sparte, eu şi doamna Popescu am fugit repede să vedem ce s-a-ntâmplat.
Dumneaei intră în camera lui Ionel. M-a uimit într-un mod neplăcut camera băiatului în care era o dezordine fără egal: haine aruncate pe jos, carţile puse alandala şi jucăriile împrăştiate prin toate colţurile.
Doamna Popescu, văzând că geamul este spart, i-a spus lui Ionel:
- De ce ai spart geamul, băiete?
- Am vrut să trag la ţintă cu arcul! Priveşte partea
bună, mami: tot nu se deschidea geamul, iar eu am făcut o gaură pentru aerisire.
Eram gata să-l iert pe Ionel, până la fapta cu geamul spart.
Cand să plec,altă dandana! Am găsit paltonul ud leoarcă. N-avea rost să mai pun întrebări. Ştiam oricum care era autorul acestei fapte: Ionel. M-am facut foc şi pară şi am plecat acasă doar cu o camaşă pe mine şi … un pachet de nervi!! …

Al dumneavoastră I. L . Caragiale
alias Alexandra Ioana Popa

Felicitari Alexandra, felicitari pentru talent, pentru educatia primita si pentru increderea de a ne face partasi la minunatiile din sufletelul tau. Fie ca peste ani sa-ti amintesti cu drag de primii pasi in arta scrisului ce i-ai facut alaturi de Universul Prieteniei, cu drag din drag Mara.

Va multumesc mult, doamna Marioara

Felicitari copila talentata!!!

Va multumesc!

Felicitări! Nu am reuşit să înţeleg tot ce ai citit din cauză că am un mic defect auditiv. Am suprins doar un fragment dintr-o poezie, care m-a impresionat. Abordezi teme poetice serioase şi versurile tale au profunzime şi maturitate pentru vârsta ta. Spor la scris în continuare şi nu uita să citeşti mereu! Cu drag

Felicitari Alexandra, ai dovedit inca o data ca esti o viitoare mare poetesa.

sunt doar George, pt. toata lumea, inclusiv pt. tine pui de om!!!

Alexandra Popa

Vă rog frumos să mă iertaţi că nu am reuşit să mai postez compuneri. Am multe, dar nu am mai reuşit să le scriu la calculator pentru a le posta pentru că am fost foarte ocupată cu şcoala. Dar, dat fiind că am avut câteva zile libere săptămâna aceasta, am găsit o portiţă să mai postez una dintre multele compuneri făcute de mine în timpul şcolii.

Salvarea Regatului Imaculat


A fost odată ca niciodată o prietenie strânsă dintre doi fulguşori de nea. De când lumea, Fulg-Uşor şi Fulguţa trăiau pe tărâmurile imaculate ale iernii veşnice.
Ei erau angajaţi ca grădinari la prinţesa Glaciana. Aceasta era răspunzătoare de globurile ce se agăţau în brazii de Crăciun şi de steluţele de gheaţă din regat.
În ziua de Ajun, pe când Moş Crăciun se pregătea, pentru a putea duce cadouri copiilor, Crăiasa Gerului îşi chemă la Palatul de Cleştar supuşii: pe prinţesa Glaciana, brazii de Crăciun, steluţele sclipitoare, fulgii de nea şi le zise:
- Brazilor-înalţilor, duceţi-vă în casele oamenilor şi le împodobiţi încăperile, urându-le viaţă lungă şi prosperă! Prinţesa Glaciana, du-te şi pune globurile şi stelele în lădiţele călătoare, pentru a le livra pe Pământ! Dar dumneata vei rămâne înainte de a face asta ca să discutăm. Steluţelor-perluţelor, aprindeţi policandrul cerului şi luminaţi până în ungherele cele mai întunecate ale sufletelor! Iar voi, fulgilor-uşorilor, împodobiţi natura în alb veşmânt de sărbătoare!
- Aşa vom face, Crăiasă-prea-Frumoasă, răspunseră toţi în cor şi se duseră să împlinească porunca stăpânei lor.
Fulg-Uşor şi Fulguţa plecară din sală, ca toată lumea.
- Tu ştii ce are să-i zică Crăiasa Gerului prinţesei Glaciana? întrebă Fulg-Uşor.
- Eu cred că vrea să discute despre globurile ce vor fi livrate pe Pământ, răspunse Fulguţa.
- Păi de ce nu ne ducem să vedem?
- Spre Palatul de Cleştar! zise Fulguţa.
Când au ajuns, le-au zis oamenilor de zăpadă care păzeau palatul că au ceva să-i comunice Crăiesei. Aceştia i-au lăsat să intre, dar cu o condiţie: să aştepte până ce ieşea prinţesa Glaciana, căci aceasta şi Crăiasa Fulgilor discută ceva confidenţial. Fulg-Uşor şi Fulguţa făcură nişte ochi mari cât... globurile când auziră că vorbesc ceva secret.
Fulguşorii s-au apropiat de uşă şi au deschis-o puţin, pentru a auzi discuţia.
- Sabia Cristalină este în siguranţă, prinţesă Glaciana?
- Desigur, Crăiasă-prea-Frumoasă. Este în pivniţa Palatului de Cleştar, păzită de Colţ-de-Fier. Cât timp el e acolo, nimic rău nu se va întâmpla. Iar dacă vreun supus de la curte sau vreun duşman ar intra, ar fi mâncat, Crăiasă.
- Prinţesă Glaciana, ştii prea bine că anul acesta e Anul Victoriei. Trebuie doar să aşteptăm să sosească eroul. El ne va scăpa de teroarea Balaurului de Gheaţă.
- Desigur, stăpână, dar se apropie Anul Nou cu repeziciune.
- Şi cum se poate îmblânzi Colţ-de-Fier?întrebă Crăiasa Gerului.
- Dacă îi cânţi un cântec de leagăn adoarme pe loc. Trebuie doar să fii atent să nu îl loveşti.
- Bine, căci dacă nu va sosi eroul de care avem nevoie, mă voi lupta eu cu balaurul Discordiei.
- Dar, Stăpână...
- Ia stai un pic! Cine-i acolo?
Fulg-Uşor şi Fulguţa au pornit-o la fugă cât ai zice „vâj”.
- Fugi, Fulguţa, fugi, nu te opri! Uită-te înainte, numai înainte! Ne îndreptăm spre Fulg-Moale, atotştiutorul. El trebuie să ştie despre Sabia Cristalină!
- Şi despre balaur! exclamă Fulguţa. Ce crezi că ar face Sabia Cristalină?
- Păi e de la sine înţeles că sabia aceea e sortită să-l omoare pe balaur!
- Sau să-l trimită în altă dimensiune!
- Da, Fulguţa, nu putem exclude această posibilitate! Dar vom afla acum!
Au bătut la uşa lui Fulg-Moale. Acesta le-a deschis şi le-a zis să intre.
- Tocmai am văzut ce aţi făcut, prin globul meu de cristal! Nu e frumos din partea unor copii aşa cuminţi ca voi!
- Ştim, Fulg-Moale, spuse Fulg-Uşor. Dar cred că cunoşti motivul pentru care am venit...
- Da, despre Sabia Cristalină vreţi să vă spun. Păi această sabie are puteri miraculoase. Îţi poate îndeplini trei dorinţe, pe lângă faptul că îl poate omorî pe Balaurul de Gheaţă.
- Dar cine este acest balaur, Fulg-Moale?
- Este apărătorul Discordiei, care mereu ne calcă tărâmurile pentru a-l distruge.
- Dar cine l-a creat? a întrebat Fulguţa.
- Crăiasa noastră... Doar că a scăpat mai multă esenţă de lăcomie. Acest balaur bea cantităţi enorme de apă şi mănâncă foarte multe păsări ale zăpezii. Are pielea din gheaţă, pe care nicio sabie nu o poate străpunge. El cerea din ce în ce mai mari cantităţi de apă şi mâncare, iar noi aveam din ce în ce mai puţine, căci Discordia ni le fura, pentru a-l atrage pe balaur de partea ei. Acesta, văzând că nu mai are cu ce să se hrănească, ne-a părăsit şi s-a aliat cu Discordia.
- Dar ce legătură are asta cu Anul Victoriei?
- Păi strămoşii noştri au scris că Anul Victoriei va fi anul în care balaurul va dispărea de pe faţa pământului şi va aduce pacea şi armonia între tărâmuri.
- Asta e tot ce doream să ştim. Mulţumim, Fulg-Moale! Să mergem, Fulguţa!
După ce fulguşorii s-au îndepărtat de casa atotştiutorului, Fulguţa i-a zis lui Fulg-Uşor:
- Dacă am lua Sabia Cristalină şi am căuta balaurul?
- Exact la asta mă gândeam şi eu! Dar cum intrăm în castel?
- Ne furişăm. Fulg-Uşor, mai ştii uşa care ducea exact în pivniţă?
- Da! Este chiar lângă cea din spate!
- Care este păzită de oamenii de zăpadă, zise Fulguţa, tristă.
- Dacă le-am zice că ne-a trimis Crăiasa? Fiind confidenţial, nu au cum să ştie despre ce este vorba.
- Da, dar mai întâi să ne ducem acasă şi să luăm nişte merinde, zicându-le părinţilor că plecăm într-o drumeţie. Sunt sigură că ne vor lăsa!
- Ai dreptate, Fulguţa! Eşti genială!
- Ne întâlnim la ora cincisprezece acasă la mine. Nu uita să aduci o harpă pentru a-l putea adormi pe Colţ-de-Fier şi două lumânări.
- Bine. Pe curând!
- Pe foarte curând! zise Fulguţa, făcându-i cu ochiul lui Fulg-Uşor.
Imediat ce s-au întâlnit au pornit spre Palatul de Cleştar. Au trecut lesne de păzitori căci erau aşa de creduli, încât dacă venea Discordia însăşi şi le spunea că este Crăiasa Gerului, ei o credeau.
- Fulg-Uşor, ai adus lumânările?
- Desigur.
Le-a scos şi le-a aprins. Când l-au văzut pe Colţ-de-Fier au încremenit. El era un om de zăpadă gigantic care avea colţi de fier, după cum îi zice şi numele.
- Scoate harpa, Fulg-Uşor şi dă-mi-o încetişor.
Fulguţa a început să cânte atât de frumos, încât Colţ-de-Fier a adormit de la a treia notă cântată.
- Du-te şi ia Sabia Cristalină cât eu cânt, dar ai grijă să nu-l loveşti.
După ce fulguşorul a făcut asta, au început să urce treptele, Fulguţa cântând la harpă, iar Fulg-Uşor ţinând sabia.
Imediat ce au ieşit din curtea palatului, au început să fugă cât îi ţineau picioarele.
După ceva timp de alergat, au poposit frânţi de oboseală.
- Uite ce am găsit prin casă, Fulguţa. E harta spre tărâmul Discordiei.
- Foarte bine ai făcut că ai luat-o, Fulg-Uşor. Acum putem merge liniştiţi, căci nu ne mai urmăreşte nimeni.
Dar Fulguţa se înşela. Prin Globul Răutăţii, Discordia îi urmărea pe amândoi. Aceasta i-a poruncit Îngâmfării să se deghizeze într-o băbuţă şi să-i întâmpine la răscruce. Acolo ea o să-i sfătuiască să o ia pe drumul spre palatul ei, spunându-le că acela e drumul spre Balaurul de Gheaţă.
Îngâmfarea făcu după cum îi porunci stăpâna ei. Astfel, cei doi fulgi de nea au pornit spre cetatea Discordiei.
Când au ajuns, aceasta îi aştepta.
- Voi chiar credeaţi că mă puteţi distruge? Sunteţi condamnaţi la moarte! Pune-ţi-le cătuşele, gardieni!
Nici oamenii care le-au pus cătuşele, nici Discordia, nu au observat că Fulg-Uşor are Sabia Cristalină în mână. Fulguţa s-a uitat la Fulg-Uşor şi i-a făcut cu ochiul. I-a şoptit:
- Ştii ce să faci!...
- Desigur!
Sabie Cristalină,
Lină şi senină,
Vino repejor,
Sai în ajutor!

„Îmi doresc ca Discordia să dispară de pe această lume şi de pe Pământ pentru totdeauna” îşi zise Fulg-Uşor în minte. Dintr-odată, Discordia a dispărut.

Sabie Cristalină,
Lină şi senină,
Vino repejor,
Sai în ajutor!

„Îmi doresc să mergem spre balaur” mai consumă o dorinţă Fulg-Uşor. Ca prin minune, cătuşele se desfăcură singure.
Văzând asta, cei doi fulgi au început să meargă, ghidaţi de propria lor minte, ca şi când ar fi ştiut deja drumul.
Înainte de a se întâlni cu balaurul, Fulg-Uşor i-a dat sabia Fulguţei şi i-a zis:
- Eu am învins-o pe Discordie, acum e rândul tău să-l învingi pe aliatul ei, care încă mai face rău. Crede-mă că poţi!
Fulguţa luă Sabia Cristalină în mână şi păşi cu teamă. Când a ajuns în faţa balaurului, au început să-i tremure picioarele, deoarece bestia era enormă.
„Nu am crezut că vom lua Sabia Cristalină cu bine, nu am crezut că o vom învinge pe Discordie, nu am crezut că voi ajunge aici. Dar cred că îl pot învinge pe acest balaur!”. Astfel, Fulguţa porni la atac şi, dintr-un salt, băgă Sabia Cristalină în inima namilei. Balaurul căzu mort.
- Ei, ne-am cam terminat treaba, Fulguţa. Să mergem acasă!
Fericiţi, au ajuns din nou pe tărâmurile Regatului Imaculat.
Crăiasa, aflând de cele întâmplate, a trimis un mesager de la palat să-i cheme în Sala Tronului de Argint.
Îndată ce au ajuns, Fulg-Uşor şi Fulguţa au întrat făcând o plecăciune în faţa Crăiesei de Gheaţă. Aceasta le-a zis:
- Fiilor, sunteţi simpatici, dar... cam fluşturatici! Dacă v-aţi fi îndepărtat prea mult, treceaţi graniţa împărăţiei noastre, v-aţi fi topit şi aţi fi murit!... Meritaţi o pedeapsă pentru neascultare! Dar, fiindcă aţi salvat regatul, vă iert si vă trimit pe Pământ să neteziţi pârtia pentru sania lui Moş Crăciun. În seara aceasta magică totul trebuie să strălucească! În cer şi pe pământ să fie pace, bucurie, armonie...

Bună, Alexandra! Stai liniştită, fiecare postează când poate câte ceva. Nu avem ce să-ţi iertăm, mai ales că motivul pentru care nu ai postat este programul tău legat de şcoală. Ce ai scris aici este mai mult decât o compunere, este un băsmuleţ .. Felicitări! Ţine-o tot aşa! Cu prietenie

Ma bucur ca ti-ai gasit timp sa ne incanti cu creatiile tale...foarte frumos "basmulet"...felicitari !

Un martisor de la Marian
Trimis cu postasul Nicu Dan

MĂRŢIŞOR DE SUFLET
*****
La început de primăvară
Îţi dăruiesc un mărţişor
Să-l prinzi la piept în astă seară
Să-ţi fie somnul lin, uşor…
*
E mărţişor cu prima floare
Ce-i vestitor la noul an
Un ghiocel văzut de soare
Îţit din albul său suman…
*
Cu şnur legat în două fire
Să-ţi fie faţa-n alb curat
Şi roş obrazul tău subţire
Să-ţi fie dulce sărutat…
*
Să-ţi poarte mult noroc tot anul
Iubire să-ţi aducă-n prag
I-am prins în nod de şnur şi banul
De-argint ce ţi-l ofer cu drag…
*
De suflet este mărţişorul
Simbol al dragostei ce-ţi port
În spaţiu ne uneşte dorul
Iar din respect fac paşaport!
***
Marian MALCIU

CÂND TOAMNA APARE


Fiorul ascunde-un coşmar temeinic
Ce rapid va trece,
O urmă lăsându-ţi în inima ta,
Făcând-o din ce în ce mai rece...

Astfel se-ntâmplă când toamna apare,
Cu mânia-i cruntă,
Cu minţile-i goale,
Cu gândul haotic,
Cu nerabdarea mare,
Şi, totuşi, pentru ce oare?

Furia şi-o lasă să cadă,
Frunzele devenindu-i pradă,
Copacii golaşi plângându-şi de milă;
Vântul uşor nu mai alină,
Norii anunţă că ploaia trebuie să vină
Iar gândul se tulbură din ce în ce mai tare...

Furioasă-i toamna ce-n zare
Se-arată.
În acest fel dezlănţuindu-se furtuna,
Din cer au început sa cadă
Mari picături de ploaie...
Astfel se-ntâmplă când toamna apare...

Bine ai revenit cu aceasta frumoasa poezie !

Sper sa ne revedem pe 1 iunie, orele 16, la Bojdeuca lui Creanga, cand se va lansa volumul "Dimineata cuvintelor" in care ai publicat si tu