Volontir Dmitry

Bun venit printre noi! Cu prietenie, Raul

Stimate Domn
Va rog frumos sa va inregistrati cu numele si prenumele reale asa cum prevede Regulamentul site-ului
Rodica Rodean-administrator site

Stimatul domn pe forum a intrat
Doar pentru salutari si la urat
Si cum nu vrea sa vina des
S-a botezat cu NEXT_EXPRES

Foaie verde de secară
Bine zice şefu mare
Noi pe-aicea n-avem gară
Nici sală de aşteptare
Dar frunzuliţă verde iarbă grasă
Aici că vine vorba-i ca acasă
Deci nimeni nu trece pe aici în zadar
Poa să vină şi cu trenu, chiar şi cu un marfar

Omul abia a ajuns la usa site-ului asa ca e suficient salutul sau. Are rost sa-l speriem?
Eu ii raspund si-i doresc Multi Ani fericiti si buni.
Daca o sa vrea, o sa ne incante cu scrisul lui, daca nu, o sa caute alte site-uri.
Deci...bun venit oricine ai fi!

Noi glumim doar. Eu i-am urat deja bun venit la început. Seară bună tuturor!

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=next-expres&source=web&cd=1&ved=0CCAQFjAA&url=http%3A%2F%2Fvolontir.moldovaforum.net%2F&ei=0cDnTsCyI46WswaQ_Zi4Bw&usg=AFQjCNH0BxQUSD98y4_9wcYZzJVkAejwHA

Bine ati venit, domnule Volontir!
Puteți posta creațiile dumneavoastră precum și videoclipuri și filme.
Sperăm să vă simțiți bine alături de noi. cu drag, dorina n.

Buna la toti!Deci vreau sa precizez ca nu mi-am ascuns deloc numele,ci doar am creat aici pagina personala cu Volontir Dmitrii...Asta sunt eu...Si intru pe ici cand am posibilitate...mai detin si eu doua site-ri..si mai si lucrez pe acolo...Nu fac reclamatii la ele..nu e in stilul meu...In rest,sper sa am si aici prieteni!Caci cel mai de scump avut este,totusi,o prietenie!O zi frumoasa incontinuare!Scuzati de poate de greș in exprimari,dar mai si vorbesc mai des rusa...Am onoarea!

Am incercat sa postez,dar nu sunt lasat sa postez ceva...timp de sapte zile..Asta doar administratorul trebuie sa scoata optiunea aceasta,numai daca doreste...Eu ca administrator am scoso,fiindca nu prea aduce succese la siteuri...

O sa incerc sa rezolv problema ...va multumesc ptr intelegere....bun venit in Universul Prieteniei

De la sine bine inteles
Aice suntem,un Univers
Si nimeni de aice nu se intoare
Daca vrea prieteni si doar pace
Asa ca domnule D Volontir
De ieri v-am botezat cu mir
Cum in majoritate v-am ales
Sa fiti mai rar la Next-Expres
De sarbatori doar bine s-aveti parte
Cu noi am vrea sa fiti si mai departe

O,domnul Petrescu!Eu vad ca sunteti un brav poet!Ceia ce descrie o atmosfera blinda si mă mai rețin pe ici...Însă mai am și alte neamuri...Sigur,că voi indesi vizitele pe ici!

Bună din nou!
accesează optiunea postreply sau scrie textul chiar aici, la răspuns rapid. poti copia codurile videoclipurilor de pe youtube și le lipesti lângă text.
gânduri bune de la Iași. cu drag

Probabil știe, dar un sfat bun e întotdeauna binevenit.
Dumnealui își mai dorește un schimb de banere cu forumul dumneavoastră. cu gânduri bune, dorina neculce

Da,imi ramine sa astept trecerea celor 7 zile,fiindca,intradevar nu e mult,caci zilele trec cu o viteza enigmatica nu in folosul nostru...Va multumesc!

Uneori trec in folosul nostru, stimate domnule Volontir, e cazul meu, eu acum, in acest moment imi doresc sa treaca timpul cat mai repede sa ma pot intoarce acasa. Bun venit in Universul Prieteniei, sper sa intalniti si aici oameni de calitate, cu care sa aveti schimburi interesante de idei, si nu numai. Sper sa va faceti si aici prieteni adevarati. Cu drag din drag, Mara.

Multumesc,doamna Mara!Sigur ca am o speranta de-a gasi noi prieteni!
Iar cand gandul mereu ne framinta cu dor de casa,apoi,timpul trece foarte greu...Am si eu un dor,ce ma apasa zilnic...Si stiu cat e de greu asteptarea...Stiu si retrairea si singuratatea...Iar daca ne sunt alipite traiului,mie nu-mi ramine decat cu tristete sa le accept,caci,oricum,da sau nu,ele fac pirtii alaturi de mine...Asta e o viata,care pentru scurtele noastre bucurii trebuie sa le platim cu multe lacrimi...A fi om e un lucru greu...

Ai scris parca citindu-mi mie in suflet. Un adevar ce ne face sa trecem pe tot timpul vietii prin experiente care sa ne invete sa devenim OAMENI, asa e, a fi OM e lucru GREU. De aceea ducem cu atat de multa dificultate pe drumul desavarsirii noastre spirituale, bagajul experientelor de aici, din material. Fie ca Dumnezeu sa-ti daruiasca armonia, iubirea si Lumina LUI, pe orice drum te vor purta pasii in viata. Cu drag din drag, Mara.

Dar frunziliţă verde de cicoare
A fi om e mai ales un lucru mare
Dar sigur că e şi lucru greu
Lucru de care, iubind, m-am convins şi eu
Şi fiecare ne mâncam papara
Dar să trăiască domnul Dmitri şi doamna Mara!

mmmm!un exclusiv!multumim,domnul Ovidiu!!!Sa traiesti!

Si eu zic verde de cicoare
Sa fi un om,e lucru mare
Ca esti a Domnului lucrare
Facut dintr-o iubire mare
Dar trebuie mereu sa te gandesti
Pe Domnul tau sa nu dezamagesti

Din puctul meu de vedere e ok să vorbim fără "dumneavoatră". Asta dacă nu e vreo problemă. Nu prea mi se zice mie "domnule" pe aici decât doar de către necunoscuţi..însă acum consider că ne cunoaştem. Eu sunt Raul (sau Ovidiu). Ehhh..am scris aşa mai sus că nu puteam să-mi iau eu singur dreptul.. E grea limba rusă? Ar fi o chestie să-l citesc pe Puşkin sau pe Esenin în original. Prin traducere se pierde mult. Numai bine!

Bine,Ovidiu-Raul,trecem si peste dumneavoastra,doar spiritual in stima,oricum,va ramine acel d-voastra,care descrie o stima reciproca prieteneasca....In ce priveste limba rusa,nu ca si ar fi cunoscuto eu si o laud,dar intradevar e o limba frumoasa si grea...Chiar cand asculti o piesa sau privesti un film,apoi,nu e ca si cum ar fi jucat cineva un rol,ci chiar ar arata traiul...Dar,de ma rog..parerile pot fi diferite...mie imi place limba rusa si traiesc prin ea de mic copil,si invatat-am si-n scoala rusa...vorbesc si limba ucraineana,studiez si polona..o fac ca imi place...cu toate ca as invata italiana mai rapid..dar slavona mi-e mai pe suflet!Imi place si mult limba romina!E o limba enigmatica si bogata-n exprimare!As spune ca e mai frumoasa decat rusa,daca o si vorbim in plina ei frumusete!Respect!

frumos! felicitări!

multumim!

Vazand si ascultand al vostru vers
Ce zboara lin si cald spre Univers
Alaturea de noi toti va simtim
Si tot mereu aproape va dorim

Multumim,d-nule Petrescu!

La multi,multi ani si dumneavoastra doamna Rodica Rodean!

Mosul visul nostru din veac a implinit
Fratii de peste Prut inapoi a rostuit
Si impreuna vom avea doar impliniri
Uniti daca vom fi in cuget si simtiri

Asa este!Salutari!

SA NU UITAM NICIODATA !
Nasterea Domnului s-a facut simtita intotdeauna, pretutindeni, indiferent de conditiile sociale exterioare. Astfel, in mari sali de concerte si pe ulite inguste, in marete catedrale si in chilii smerite, in case boieresti si in bordeie de pamant, inaintea sobei sau in temnite inghetate, vestea Nasterii Domnului a strabatut dintotdeauna lumea, intarind pe cei slabi si inviind inimi moarte.

Deodata, in aceasta perioada, aproape toti credem ca avem nevoie de mult mai multe lucruri decat in lunile trecute; aceste nevoi inchipuite, care incep inca din vremea postului, incetand abia dupa Boboteaza, ne impiedica adesea sa ne bucuram dupa cuviinta de marele praznic al Nasterii Domnului. In contrast cu lumea noastra, marturisitorii crestini din inchisorile comuniste aveau inainte numai marele praznic.

Craciunul in inchisorile comuniste
Inchisorile din perioada comunista, renumite pentru sistemul lor ateu de conducere, au fost si ele locuri pe unde sarbatoarea Nasterii Domnului nu a trecut fara de urma. Detinutii dreptcredinciosi, iubitori de Biserica si de neam, au fost rupti din familiile lor din motive politice, fiind aruncati in temnite alaturi de ceilalti detinuti de drept comun. Departe de familie si de cunoscuti, unii au trecut la cele vesnice in celulele intunecoase, in vreme ce altii au fost eliberati abia dupa multi ani.

Urand cu toata puterea credinta crestina, in preajma sarbatorilor, conducerea inchisorilor si tortionarii se comportau ca niste indraciti, cautand sa distruga pana si cea mai firava urma de demnitate din cei prigoniti. Daca pana in postul Craciunului torturile administrate detinutilor de tortionarii nemilosi cunosteau o oarecare masura, in apropierea marelui praznic si, mai ales, in ajun, acestea deveneau insuportabile, tinzand parca spre nebunie si satanizare.

O astfel de tortura aminteste Dumitru Bordeianu, zicand: "In dimineata Craciunului, indata ce a sunat desteptarea la ora sase, Zaharia, unul din tortionarii-pedagogi ai reeducarii a dat ordin ca, de acum incolo, in fiecare dimineata, sa luam pozitie fixa pe prici, iar cei care aveau nevoie sa iasa la urina si scaun, nu o vor mai face la tineta, ci in propria lor gamela pentru mancare."

Intre cei condamnati la ani grei de inchisoare s-au numarat si foarte multi copii. Daca cei mai in varsta puteau gasi mai usor puterea de a birui singuratatea si torturile de tot felul, copiilor le-a fost insa cu mult mai greu sa faca acest lucru, trezindu-se deodata singuri, departe de mama si de tata. Desi inofensivi, copiilor li se impunea un program asemanator cu cel al celor mari, avand voie numai o data pe saptamana sa ii vada pe cei veniti in vizita si, doar o data pe luna, sa scrie acasa.

Pe cand avea numai cincisprezece ani, Flor Strejnicu se afla pe sine aruncat in inchisoarea de minori din Sibiu. O scrisoare trimisa de acesta mamei sale cu ocazia Craciunului marturisea urmatoarele: "Mama draga, dintre gratii, printre lacrimi si suspine, sarutand nebun, zabrele, cred ca te sarut pe tine; dar, de-odata, fierul rece-l simt pe buze: vai, ce grea este soarta ce desparte pe copil de mama sa."

Indiferent de varsta, de sentinta si de locatie, marturisitorii din inchisorile comuniste erau aflati de Craciun luptandu-se mai ales cu gerul si cu foamea. In general, Nasterea Domnului in inchisorile comuniste insemna foamete, frig, murdarie, chinuri trupesti si boli.

In pofida tuturor lipsurilor insa, Mantuitorul Iisus Hristos a fost prezent intre detinuti. Precum s-a nascut in ieslea saraca din Betleem, in vremea ce lumea acelei vremi dormea in paturi calde, tot asa, Mantuitorul s-a nascut si in celulele inghetate din inchisorile comuniste, pe cand cei de afara stateau langa sobe si mese calde.

Parintele Zosim Oancea, amintindu-se despre un Craciun petrecut in inchisoare, spune: "Iisus a fost totuti prezent in celule: in colindele murmurate, in stransul mainilor, in glasurile tremurande ce rosteau urarea: La multi ani! Pe la ceasul vecerniei din ziua intai de Craciun, cand paznicii au intarziat ceva mai mult pe la caminele lor, a inceput sa rasune, ca intr-o catedrala pravoslavnica, intai mai incet, apoi tot mai plin, Irmosul Nasterii: Ingerii cu pastorii maresc, iar magii cu steaua calatoresc."

Atanasie Berzescu, amintindu-se de Craciunul din anul 1952, marturiseste: "In sfarsit semnalul de colinde s-a dat. Noi toti cei din celula, patru la numar, cu expresia fetei din copilarie, cu inima svacnind in piept, cu mainile infipte in zabrele, cu ochii aprinsi scanteind in noapte, incepem colindul "O, ce Veste minunata!", continuand pe aceeasi melodie cu "A venit si-aici Craciunul", colindul lui Radu Gyr. Gardienii bateau disperati cu pumnii si cu picioarele in usi, amenintandu-ne si ordonandu-ne sa incetam. Populatia din Aiud s-a adunat in jurul inchisorii; ascultau uimiti colindul, ca la urma sa cante si ei cu noi. Am trait si am simtit adanc aceste momente sublime. In acele clipe puteau sa se deschida usile toate, gardienii sa ne ucida, ca noua nu ne mai era frica de nimic. Eram in Dumnezeu si Dumnezeu in noi."

Cantarile bisericesti si colindele au fost printre singurele izvoare de bucurie si intarire din care detinutii au putut gusta in aceste zile sfinte. Cantarile nu au putut fi oprite prin nici un mijloc de tortura. Amintindu-si de acestea, marturisitorul Dumitru Bordeianu, afirma: "Nu voi uita niciodata clipele de duiosie si de inaltare sufleteasca, cand, din fiecare celula de fete, incepand cu apusul soarelui si pana la stingere, ocupantele ieseau pe rand la geamul celulei si cantau. Nu mi s-a parut vreodata un cantec mai dulce, mai suav, mai inaltator spre cer, decat vocea acestor privighetori inchise dupa gratii. Ceea ce a impresionat pana la lacrimi pe toti arestatii erau cantecele de leagan pe care le cantau mamele ai caror copii nu mai stiau de ele."

Ion Ioanid, amintindu-si de Craciunul anului 1952, petrecut in mina Cavnic, marturiseste: "Cand am intrat in mina, in galeriile intunecate care ne devenisera prietene, toata mina a inceput sa rasune de colindele pe care le cantam. Mai bine de o jumatate de ora, nimeni n-a plecat la locul lui de munca si s-au cantat colindele cunoscute de tot romanul, dar si cele cunoscute numai de lumea inchisorilor."

La randul sau, parintele Dimirie Bejan, retraind ajunul unui Craciun petrecut in lagar, departe de tara, spune: "In lagarul de la Manastarca, in toate bordeiele ardeau festile, intre ramurile pinilor, pe care atarnau jucarii confectionate din placaj si carton. Pentru cine erau toate aceste nimicuri? Inimile celor ce impodobisera bradul le inchinasera copiilor care, in coltul de sub icoana, alaturi de mamica lor, il implorau pe Mos Craciun sa-l aduca pe taticul inapoi. In lumina opaitului, cantam colindele Pruncului nascut in Betleemul Iudeii. Usor, linistit, ca intr-o poveste spusa de bunic, se depana firul sfintelor amintiri. Ultimul colind aducea roua in ochii tuturor robitilor: Sub fereastra amintirii ne-adunam, sufletul de altadata-l colindam. Cad nametii si pierim, fara cruce, fara tara, velerim! Brazii ard in vatra vechiului catun, noi pornim colindul unui nou Craciun."

Chiar si asa, prigoniti, amenintati si torturati, detinutii nu au incetat sa creada si sa nadajduiasca in Dumnezeu. Cum aproape in fiecare celula era inchis cel putin un preot, mirean sau calugar, detinutii puteau cu usurinta sa se spovedeasca, asteptand in curatenie Nasterea Domnului. Cei care nu aveau langa ei un preot se spovedeau in chip minunat, dupa cum marturiseste Ioan Ianolide, zicand: "In ajunul Craciunului ma marturisisem, la semnalul dat in teava caloriferului dintr-o celula unde era un preot. Bucurii ma inundau in cele din adancuri, intelesuri noi se desluseau si cerurile se deschideau uimitor."

Pe malul Trotusului
canta robii Domnului,
injugati la jugul Lui.

Dar cantarea lor e muta,
ca-i din suferinta multa
si-i cu lacrimi impletita.

In inima robului,
Domnu-si face ieslea Lui,
in noaptea Craciunului.

Flori de crin din ceruri ploua
peste ieslea Lui cea noua
si din flori picura roua.




Sta un copilas in zare
si priveste cu mirare
la fereastra de-nchisoare.

Langa micul copilas
s-a oprit un ingeras,
ce-i sopteste dragalas:

"Azi, Craciunul s-a mutat
din palat, la inchisoare,
unde-i Domnu-ntemnitat."

Si copilul cel din zare
a venit la inchisoare,
sa traiasca praznic mare.


Colindul "In inima robului", alcatuit de Valeriu Gafencu.
Pro memoriam de catre Teodor Danalache

Despre Valeriu Gafencu am citit şi eu câte ceva
Martir ca acesta mai rar se poate vedea
Şi dârza lui credinţă, din Basarabia adusă
A şifonat pe toţi comuniştii cu mintea lor redusă
Şi la Piteşti şi Tg Ocna Valeriu a devenit un colos
Mărturisind până la moarte pe Domnul Hristos.

Cand cuvantul ales in vers e pus
Putem zica este sigur,nu presupus
Ca la sufletul sensibil va merge
Daca cel ce citeste,stie a culege