Volontir Dmitry

A FI IN EXISTENTA

Nici un fel de gand nu strafulgera mintea cum doare intrebarea existentei.Intr-o clipa,soarta din imaginatia omului raneste acut firea si ispitele de-a trai
pe aceasta tera sortita si ea unui viitor necunoscut.Pentru ca nici-o vietate care este,nu cunoaste pe deplin acesta cale plina de rascruci si cotituri in nimic.
Dar,nimica nu dispare fara sa-si aiba vreun scop.
Un strigat izbucneste din suflet amar:
-Sunt ca sa mor!Sunt ca sa nu mai fiu!
Si poate iti dai seama si incerci sa te mingai:Ce necajit mai sunt eu...De ce ochii mi se-neaca in lacrimi?..
Trist si adevarat e in a treia zi cand se sfirseste totul pentru cel care a fost cu un nume,cu speranta,ca poate nu...Poate e doar un vis!Doar o gluma a unui cuvint,ce atrage spaima si nelinstea omeneasca!Un cuvint inventat de un glumet,care habar nu are ce-ar fi insemnat el.
Da,corect!O intrebare staruie pe buzele noastre:De ce?
Cercetarile facute asupra vietii si asupra destinului nu au adus rezultate multumite,ci au stirnit altele multele intrebari.
Cat n-am fi cautat noi raspunsuri,atit am fi primit noi conditii pentru a-si lua nastere din nou.Bat si eu la usa nepriceperii si astept cu frica sa-mi deschida poate si un adevar foarte dureros,o taina ce-mi va fura totul ce mi-a mai ramas.
-Da,imi este frica!nu ca-s un las,ci cu ea tiparita-n viata!
Am nevoie de lumina.Eu platesc pentru scurtele bucurii multe lacrimi-asta e devizul omului in a fi in existenta.
Un singur lucru il pot intelege,ca nu pot sti niciodata ce se poate intimpla!
Dar am si o mila daruita mie!am un har divin ce-mi face sa surida buzele mele!Pentru care-mi da dreptul sa spun cu mindrie:ca sunt fericit!
Stii de ce,draga cititor?
-Fiindca,este ea,IUBIREA!Si cat exista ea eu nu cat raspunsul opulent in intrebari,dar savurez gustul ei din plin,caci se trece si el,marcat in a fi intr-o existenta...
Lasa-ti dragostea sa va descopere fericirea unei vieti pierdute.
(Volontir Dumitru)

Mă bucur că aţi reapărut pe acest site cu scrieri şi muzică minunată. Mulţumim!

imi plac videoclipurile . invitatia la Iasi ramane valabila. va asteptam la una dintre activitatile noastre.

Multumesc frumos,Doamna Dorina!

In videoclipuri, vocea e a ta?

am inteles ca si Dumitrita(fiica ta) are albume imprimate.
ar fi bine sa dai mai multe indicatii despre voi, o spun prieteneste.

mult succes! si sincere felicitari pentru ceea ce faci:)

Salut!Rog sa precizati care videoclipuri,sau lincul catre ele...Cu drag!

Salutari!

Salutari la toti!

IN OSPETIE...


Sunt foarte placute cazurile exceptionale,cand te duci in ospetie...poate si singur sau cu ceata.Totul depinde de gazda!daca e binedispusa sa primeasca pe cei ce n-au ce face acasa.Iar cand abureste ceva pe masa,atunci,neaparat vor fi acesti oaspeti importanti de-a umple locurile goale.
Asa e obiceiul din traditie.Punctul culminant e cand stapinii da semnalul de atac.Adica:"Poftim,oaspeti dragi!.."cu o vorba indragita,adaugata la invitatie:"ca si asa anul acesta nu s-a facut nimica...".
Desigur,draga prietene,acest punct va fi pus in gand.Altfel,mincarea nu ar mai merge cum se cade unei guri infometate.Omul,totusi,e om.Cine nu zice ceva?Mai ales cand merge vorba de alimentatia stomacelului!
E bine cand cu totii se aseaza la masa.Tacuti,jenati,intelegatori,de parca ar fi niste copii speriati de ceva,lasa-ti in grija intunericului,isi cauta fiecare locul aratat de stapinul casei.Si stind intr-o parte ca sa-i privesti,apoi,auzi doar mustile,puse pe treaba si ele,si lovituri de lingure,avind o impresie,ca toti sunt din neam de fierari.Chiar nici timp n-ai sa te mai uiti in farfuria celuilalt!E si normal...Stapina ti-o pus,fii bun si elibereaza tara.
Deci,primul pas important s-a facut.Urmeaza al doilea,dar nu mai putin si el important.Asteptarea e ceva ce te pune pe ganduri...Oare ce-o sa faca stapina?!
Daca stapina s-o nimerit a fi desteapta,cu sensul de hitra,v-a repeta lucrarea cea necesara pentru viata asta complicata.Iar stapinul va umple paharele,ca oaspetii sa-si dezmorteasca gurile.Si ei,cu ochi starlucitori,deja nu se mai simt ca sunt straini,ci au ceva in comun.Au si ei vin acasa si bucate.Vorba ceia:"Bun e vinul daca il beai de la vecin."
Al treilea punct pare straniu,dar adevarat!Vorba.Incepe discutia presurata cu agitatie si aglomerata cu cuvinte.E si normal!ca nu cumva sa inchizi ochii fara a spune ceva.Eu nu subliniez a moarte sau altceva de genul asta.Este vorba despre atipirea cu capul pe masa,multumit de toate,dar indispus de locul in care se afla.Acasa nici n-are cand dormi,sarmanul...
Viata e plina de conditii.Prima conditie e sa-ti cauti resurse de supravietuit.Si daca vecinul supravietuieste,apoi,de ce sa nu te duci si tu sa supravietuiesti impreuna cu el?E si normal...
Asa ca,vorba ceia:"Vorba multa e chef de bataie."
Acesta-i ultimul punct.Caci au supravietuit putin la masa,de ce sa nu dee semne de viata?!Si poftim!Din dialoguri se incep pipaielele.Asta tot e o traditie lasata de unii pipaiti binisor.
Finalul e unical.Fiecare-si ia perechea sau o pereche de ceva...iara-si nu importa,ia omul ce-a nimerit,fiindca n-o sta el sa-si aleaga incaltaminte dupa placul sau,caci si asa o stat mult timp pe capul stapinului!Nu-i frumos din partea lui ca oaspete.
Incalta ce-i vine si pleaca uitind sa intrebe daca este si miine poftit.
Nimeni sa nu aiba grija ce va minca si bea.Oricand poti pleca in ospetie.Vorba ceia:"Pofta vine cascand."
Si sa nu uitam de un lucru,si el important:"Nu te uita in lingura straina,caci poti vedea ce maninci."

VOLONTIR D.

TIMPUL...

In viata noastra,atit de potrivita noua,sunt si lucruri minunate,de care omul pina la moarte ramine minunat.
Stau cateodata si ma gandesc:De ce trebuie sa ma gandesc atita,fiindca si altii gandesc la ceia ce ma gandesc si eu?!
Nu-i mai bine sa stau fara ganduri?Oare nu-i placut sa ai un cap curat?Nu importa cu ce e spalat...Curat sa fie.
Cine nu se grabeste-n viata?chiar si iepurele se grabeste cand e speriat nu gluma!
Si daca-ti pare ca timpul trece,adica,cazi in melancolie,apoi,draga prietene,arunca-ti ceasornicul de pe miina,nu mai holba ochisorii la axa ce se misca!
Ei si ce,daca ti l-a daruit cineva?!Ce-i mai scump?Cadoul sau timpul?!Cand nu ai ceasornic nu stii cat timp trece si tu stai pe loc.
Pe urma vei observa ca sa incretit fata,sur e parul,insa,pentru tine nu este timp!Nu depinzi de roata vremii,care nici de gand n-are sa se roteasca innapoi.
E si normal ca preotii s-aiba salarii,altfel nu vor supravietui.
Graba strica,graba salveaza...Nustiu ce sa mai cred...
Cand te grabesti la serviciu,oare nu-ti pui in gand o intrebare:Imi trebuie asa ceva?
Draga prietene,la ce ora incepe munca ta?La 8 "?Daca da,atunci trezestete la 4 si mergi agale pe strada si admira natura cea minunata care-ti este sortit s-o privesti doar odata-n viata asta potrivita tie.
Nu timpul e grabit,ci omul sileste timpul sa se grabeasca.Vorba ceia:"Pas cu pas si se fac chilometri."
Asa ca,daca-ti pare sau nazare ca timpul trece-Nu purta ceasornicul cu tine.
Bun e sfatul nesfatuit.

VOLONTIR D

PARERI PROPRII...



Fiecare om trebuie sa-aiba pareri proprii.Culmea prostie-i ii atunci,cand unul se uita la majoritatea altora.
Daca toti zic ca-i verde,el neverificand tipa-"Verde!Verde!"
De ce?Oare chiar nu-s pareri proprii?!
Unul plus unul e doi-zic toti.Dar,intradevar,n-ai tu parerea ta?
De ce sa fii deacord cu ei,cand poti zice-trei?!Si nu trei,ci zece,ca multi au spus trei.
Proverbul cela"Nu te gandi numai la sine,caci nimeni nu se gandeste la tine."
E o situatie cand trebuie sa ai pareri proprii.


VOLONTIR D

DRAGOSTEA...


Uneori,dragostea-i alcatuita si din oameni.Va este clar deja,da?
Si ce-i dragostea,chiar ea,insusi?
Iata exemplul-"Afara viscoleste.E ger.Pasarile canta duios.In casa-i cald si bine.Pisica tremura ca varga,iar stapinul doarme dulce sub gardul ne-aruncat inca-n foc...
Totu-i o armonie,dar fiecare sufera-n parte.
Cati barbati intreaba-"Ma iubesti?"Dar moare si el si cea care n-o apucat sa-i raspunda.
Dragostea e o enigma nepretuita,caci nimeni nu doreste s-o procure,ca daca o procura apoi trebuie sa si intretii si o persoana cu ea.
Caci,vorba ceia-"Si polobocu-i rotund,daca trebuie."
Multe se canta,multe se scrie,multe se vorbeste de ea,insa realitatea-i cu totul alta.
E frumoasa dragostea.Aduce bucurii uneori.
Unde s-a mai vazut la oameni asa dragoste?!-"El o iubea foarte tare.Si ea il iubea...pe altul..."
Dragostea-i ca proverbul cela-"Frate,frate-dar brinza n-am."

VOLONTIR D

NUNTA...


Nunta tot e o sursa de supravietuire pentru o gloata oarecare,majoritatea chemati.
Doi au incercat dragostea si s-au fript.E timpul nuntii.Asa e viata.Nu sunt ei primii,chiar de-i prima data.
Deci,doi fac-restul trag.Doi se iubesc-restul platesc.E o traditie.E si normal.
Mireasa,atuncea,e o floare rara.E masurata nustiu de cate ori de diferiti ochi.
Vorba ceia-"De sapte ori masoara,iar de nu-ti place intoarce-o inapoi!"
Mirele in ziua nuntii nici n-are cand,sarmanul,s-o masoare macar odata.
O ia de mireasa cu ochii inchisi.Insa,nu asta e principalul.Lumea habar nu are-Masa e totul!
Orice popor pretuieste masa mai mult ca mireasa.Mireasa-i bucuria ochilor,dar bucatele-s ceva simtator.
Si ce bucurie e atunci,cand toti flaminzi,inghetati uneori,aud cuvintele magice ale nasului-"Oameni buni,va poftim la masa!"
Atuncea nu conteaza ca esti bun sau rau...Toti vor sta in fata unul catre altul.
Grabit putin alene toti se-ndreapta spre masa cu bucatele ce-ti lasa gura apa,staruindu-se nu chiar sa se imbulzeasca la usa.
Totusi,cum n-ar fi,este si intelegenta.Cu gandul ca,daca e chemat locuri sunt,intra si unii,uitand ca au venit cu jumatatile sale,
foste si ele mirese.Grabiti isi cauta loc printr-e nuntasi profesionisti,care stiu in ati lamuri cat de tare si bun e vinul.
Fosta mireasa prin supararea ei de scurta durata,isi da seama ca si ei ii foame,si lasa balta gandul la sotul ei,care-i in cautarea
imbunatatirii gustului sau.Asa e omul...N-ai ce face.Fie sanatos!
Cu politete,se roaga,unul pe altul,sa ajunga de pe masa ceia ce nu-i de ajuns de-o persoana.Se toarna-n pahare,incep a disparea dulciurile
de pe veze...Pai,da,fiecare au copii acasa.Dai un ban,dar nu degeaba.Fie tinerii sanatosi,bomboane s-or mai gasi ei.
Zimbete,vorba multa,mutre incretite,asa ca la o nunta,caci poti vedea diferite infatisari.Muzica canta,insa nimeni nu-si da urechile la ascultat
despre ce se canta acolo.Cel satul joaca mai bine.E si normal.E frumoasa viata-daca stim.
Putin cate putin de pe unele fronturi ale mese-i dispare politetea,inteligenta si rugamintea.
-Ai dorit ceva?Fii bun si ridica-te si ia-ti!Nu astepta sa-ti dea mura-n gura!Ce,n-ai miini?
Da,intradevar,ce,chiar sunt atit de lenosi...
Tineretul iese la joc,ceilalti ii sustin cu gandul ca-"Lasa-i sa danseze,sunt tineri,noi am fost ca ei."
Dar,vinul isi are a lui parere.Si cand ii incepe a ridica de la masa si la JOC!Hai la JOC!
Turnati vin si aduceti sarmale!Se staruie muzicantul s-aduca la cunostinta stapinilor nuntii,caci vede si el ca publicul se rareste de la prima masa.
Si hai,lume,draga lume,la pahare!
Si cand te uiti in jur,spre dimineata,ramin doar cati-va patrioti adevarati ai nuntii.Bautura este,dar si mireasa n-are cine o dezbraca...
Si cand cocosii prevestesc o noua zi,nunta se sfirseste cu un bun,uneori,sfirsit.E si normal,caci viata-i frumoasa.
Fi-ti sanatosi!

VOLONTIR D

CELOR CURIOSI...


Totusi,cum este ea,viata,dar e frumoasa.
Cand ma duc la vreun mort ma uit cu mila la cei care stau in drum si cu gurile cascate se uita la cei indurerati cum dau de pomana.
Si printr-e lacrimi,printr-e suspine,bocete,auzi-"Da ce,numai atita au dat?!"
Si un oarecare timp au ce discuta,pina moare altul.
Vorba ceia-"Daca n-ai prieteni-te folosesc ei pe tine."
Mult inseamna sa fii mort.Atunci poti fi linistit,cu toate ca te-ai linistit pentru totdeauna pina la un timp.
Te vor vorbi de bine sau te vor uita.Si,oricum,au pomana,au tema de discutie,au un praznic in plus.Dar daca vei muri adeseaori-poti bate la ochi.
Nu te-as sfatui.Decat sa fii mort si cuminte m-ai bine mereu viu si cu minte-n cap!


VOLONTIR D

SPUNE NU!PESIMISMULUI...

Tacerea e un miracol al gurii.Omul obisnuit se transforma intr-unul mut.
E o situatie cand trebuie sa spui ceva cand nu stii ce sa spui.
Celor pesimisti le pot spune doar una-"Daca o ajuns si calul sa mearga cu capul inainte,
cu mult mai mult omul poate merge si el!Oameni buni,sus capul!
Nu lasa-ti sa va treaca pisica drumul,Dovediti-i ca nu se poate.

VOLONTIR D

Flacara sfirsitului se imprastie grabita printre oamenii de pe tera inundata de suferinte si sperante.Ei pleaca acum,singuri pe acel ultim drum.Nu-mi pare straniu acest lucru ca si plecarea mea e neaparata.Sufletu-mi se zbuciuma ca o pasare prinsa-n lat.Ma invaluie o stranie framintare a inimii.Ratacit m-as vrea nu pe razele ultimului rasarit sau asfintit,dar as coti spre drumul liber,unde nimica nu-ti mai amurgeste.Nu pentru ca vreau sa fug de pedeapsa,nu pentru ca am meritat,ci fiindca omenirea-i ratacita.Ca o frunza ce se desprinde de ram cad si eu in jos,fara rugaciune,obosit de ganduri desarte,unde voi zace calcat de timpul nemilos.Nu exista nimica sa nu aiba un sfirsit.Cat am cercat sa ma mintesc cu intirzierea mea,insa totu-i inzadar...Disperarea-mi zimbeste,privindu-ma cu ochi incremeniti pe sufletul meu.
Si surisu-mi dispare de pe fata.Banuiesc ca nu mai este nimica ca sa ma aline,dar iarasi ma amagesc.O caldura se lipeste de mine si aud o soapta cu un fel de mirare-De unde atita disperare?!Nu stia-i ca exist si eu?Doar sunt cel mai mare miracol al lumei!Chiar de drumul iti este scurt tu fii bogat de mine.
Simt ca-mi arde fata.Imi vine sa pling de ciuda.Ce rusine!Cum am putut sa uit de ea?Am lasat sa ma chinuie zile si nopti in sir o desartaciune,care nu-i decat prostia mea.Si deodata ma trezesc.Ma smucesc rusinat din gheara tristetii si imbratisez cu drag mingaierea sufletului,cel mai scump dar al omului ce il poate avea.Privirile noastre se intilnesc si ochisorii ei imi readuc graiul.
Iubirea-i sfinta si curata.Prietene!nu te lasa incatusat de ganduri ce nu-ti aduc roada inimii,nu te lasa amagit si orbit de desartaciunea lumii,ci iubeste!sa nu te ademeneasca negura scurtului drum al vietii.iubeste si vei fi bogat in toate.
(Volontir D)

DESTINE COLORATE...

(VOLONTIR DUMITRU)


-De ce asa e la noi,scumpa mea?Renat aprinse o tigara grabit,pe urma arunca o privire la ea in ochi.
-Doar stii cat de mult te iubesc.De ce?
Lina isi intoarse fata pentru a nu-i vedea lacrimile sale,care navaleau incontinuu.
-Tu intelegi,e prea tirziu,Renat-abia spuse ea.Am incercat sa alung acest gand din inima,dar nu pot...
M-am indragostit de el.
-Cine e el?-intreba ingrijorat Renat.
-Are importanta cine-i?Intr-e noi totul s-a terminat.
Renat arunca tigara si o apuca de miini.
-Cum?Cum asa-draga,zise el-poate te inseli,spune-mi adevarul!Poate e altceva,si tu nu vreai sa-mi spui?
Nu poti ruina asa de usor,ce cu mult greu am capatat!
-Dar ce-am avut noi?!-surise Lina.Eu vreau sa fiu fericita,in adevar,sa fiu iubita.Traiesc pentru acest scop.
De la tine ce sa astept?Sau,doar numai ca pe tine te astept mereu.Crede-ma,m-am saturat,nu vreau sa mai astept!
Ma doboara singuratatea,adauga ea cu tristete,trebuie sa rupem totul.
Renat cauta tigarile si,dupa o clipa,zise.
-Lina,eu ceia ce fac doar pentru ca tu sa fii fericita.stii ca la noi e greu sa misti ceva...
-Renat,eu nu vreau avutii!Intelege un simplu lucru,vreau sa nu fiu singura.
-De cand el a aparut in viata ta?-intreba el.
-Nu conteaza.Principalul ca e alaturi.
-Adevarat?!-rise sfidator Renat.Mi-ar fi interesant sa-l vad si eu cine-i acest umplutor de inimi goale.

Renat era un flacau ciudat.Mereu tacut,nu spunea mare lucru si era greu de inteles.Prietenii il stiau
ca un baiat linistit,capabil sa-i scoata din toate neplacerile.Pentru vecini era putin emotiv,amabil,cu o purtare buna.
Dar din cand in cand se mai distra si el,ca si cum in sufletul sau de nepatruns se ascundea zburdalnicia tineretii.
La 20 de ani Renat era un tinar plin de promisiuni si responsabil sa le respecte.
Lina era o domnisoara foarte frumoasa si populara.Totdeauna era aceea care lua intiativa in toate.
Sau intilnit intimplator.Se pregatea un bal la casa de cultura.tot tineretul va fi acolo.Si desigur,daca nu se va duce si Lina ca sa cucereasca toata onorata assitenta,
atunci,va fi o greseala mare.Si Renat...
Renat se grabea spre casa de cultura.Se temea sa nu fi intirziat.Si-n acea clipa venea si Lina din directie opusa.
-Unde te grabesti asa,intreba ea ironic.Se pare ca inca e devreme.
-Imi place sa nu intirzii-zimbi Renat.
-Esti punctual?
-Dintr-o parte mai bine se vede.Renat imi spune.
-Lina.bucuroasa de cunostinta.Cred ca o sa fie distractie mare.
-Poate,daca nu ne vor trage pe sfoara.
-E rece in asta seara!Lina isi ridica gulerul scurtei pentru a se apara cat de cat de vintul lui Noiembrie.
Un grup de tineret se apropiasera si ei de scarile cladirei.
-Cantam ceva,pentru a ne distra in timpul asteptarii?zise careva.
-De ce nu!-intrerupse o voce duioasa-Teo,zii din chitara.
Toti au fost surprinsi dintr-o data de vocea lui Teo.
-Ce frumos canta,sopti Lina.
-Da,abia dadu din cap Reant.Are un dar baiatul.
-Esti de pe aici?Lina il examina rapid si deodata ii simti privirea lui asupra ei.
-Da.De aici.Dar stau rar pe acasa.
Cantarea se terminase.Cineva inaintase pina la usa casei de cultura si ii invita sa intre pe toti in sala.
-Vino cu mine,Renat,il chema Lina.Sa intram printre primii.Locuri is putine!ii veni pofta sa rida.
Ochii lui o privira drept in fata;Lina nu putu sa-i sustina.
-Glumesc,zise ea amical,dar intradevar sala e prea mica si nu ma vreau linga usa.
-Imi pare totul nou pentru mine,zise Renat.Demult n-am fost pe la asa ceva.
Lina zimbi si-i intinse miina.
-Mai cu curaj,voinice!
-Multumesc-raspunse Renat,dindu-i miina sa.
-Atunci,sa ne distram!
Renat nici nu se gandi sa atinga aceasta tinara,frumoasa domnisoara,el era doar preocupat cu gandul
ca va sta putin si inapoi spre casa.O mai privi inca odata cu curiozitate.Fata ei era inundata de o satisfacere pe care
el nu o avuse niciodata.E frumoasa,gandi el.
-Lina,dar tu de unde esti?intreba Renat.
Lina pastra o clipa de tacere apoi raspunse.
-Din oras.Aici sunt in vizita la bunici.Hai sa dansam!
-E un lucru pe care-l pot face si imi place.Hai!
-Atunci,invita-ma,zimbi Lina.
-Ah,da,desigur,rusinat arunca Renat.
-Nu-ti fa griji,zise ea,dansez bine.
Renat de data aceasta nu gasi nici un raspuns.A fost o tacere rusinata.

Renat,aprinzindusi tigara,a vazut ca Lina parea ingrijorata cu ceva.Simtea ca ea nu este destul de curajoasa
ca mai devreme.
-Ti-i frica de mine?
-De ce intrebi?incerca sa zimbeasca Lina.
-Pari ingrijorata.
-Nu,deloc!Mi-i frig doar.
-Locuiesc departe bunicii tai?
-Deja acus ajungem.Inca putin.
-Este prea tirziu pentru tine,Lina?zise Renat cu o voce blinda.
-Nu uita ca sunt la bunici,si stii cum is batrinii,zimbi ea.
-Aha,imi inchipui,zimbi si Renat.
-S-a intimplat ceva,Renat?Sau te-ai hotarit sa-mi devii...
-Ce?o intrerupse el.
-Cum sa zic corect...
-Zii asa cum ai dorit sa spui.
-Iti plac?brusc intreba ea.
Renat simti ca i se urca siingele in obraz.
-Da.
-Atunci de ce nu mi-ai spus asta?!rise Lina.
Renat nu se astepta la o asa exclamatie.In sfirsit el raspunse.
-Ai avut sa ma crezi?zise el cu o prefacuta umilinta.
-Nu,rupse tacerea noptii vocea ei.Se pare ca chiar drept ai facut ca n-ai zis asta.
-Pare doar?curios arunca Renat.
-Da!Tonul Linei nu admitea nici o replica.Esti un baiat cumsecade,cu toate ca nu te cunosc.
-Atunci de ce zici ca sunt bun?ironiza Renat.
-Fiindca simt asta,zise Lina scurt.Uite ca am ajuns.
-Ai vreo idee ca sa-mi lasi numarul tau?Cuvintele ii veneau greu din cauza rusinei pe care o simtea Renat.
-Sigur!Cu placere ti-l dau,zimbi Lina.Scuze-ma,dar mi-i frig grozav si nu pot sa stau mai mult...Ce zici daca miine ne intilnim undeva?
-Da,nu te retin,se sfiise el,desigur,ne intilnim.Ne sunam...
-Da,ne sunam.Noapte buna!
-Noapte buna si buna dimineata,rise Renat,cocosii canta a zori de ziua.
-Mmmm,iar eu nici nu mi-am dat seama.Bine,atunci buna dimineata!zimbi ea.

Sosita in camera ei,Lina se aseza pe marginea patului si lua numarul lui Reant.
-Alo,Renat?
Dupa o scurta pauza se auzi vocea lui.
-Da?!
-Scuze,am dorit sa verific daca e adevarat acest numar.
-Crezi ca as fi putut sa te mintesc?
-Nu,caci deja am verificat!Stii ceva?
-Voi sti daca imi vei spune...
-Si tu mi-ai placut.Si deodata brusc inchise celularul.
A urmat un moment de tacere,intrerupt doar de bataile unei inimi,care se prabusise in fata dragostei.
O caldura pe care nu o cunoscuse niciodata i-a umplut inima...
Lina adormi strins;si se trezi la miezul zilei.A fost un vis asta seara-nu,era o realitate.Sari din pat si lua indata celularul.
Niciodata nu i se paruse asa de luminos soarele:cerul era atit de senin,si chiar ciripitul vrabiutilor parea ca are o noua intonatie.
Lina lua numarul lui Renat.Trebuia intr-un fel sau altul sa se inteleaga unde va fi intilnirea lor.
(dumneavoastra ati apelat...)
-O nu,nu se poate asa ceva!ochii i se umplura de lacrimi.S-a suparat pe mine!inima-i batea cu putere.
Suna celularul ei.Vuietul din inima a fost potolit.
-Alo!Renat?!
-Buna,micuto!
-Rena-at!eu am crezut ca te-ai suparat...
-De ce si pentru ce?!se mirase el.
-Pai,era inchis telefonul tau.
-Da,dar asta nu-mi provoaca suparare catre tine,rise Renat.
-Oh,pur si simplu asa mi-a trecut un gand.E totul in regula la tine?
-Da.Am sunat sa aflu cand ne intilnim si unde.
-Asta e intentia ta sau si a mea?zimbi Lina.
-Dar tu cum zici?
-Tu ai sunat si ramine ca e ta!isi arata ea satisfactia printr-un zimbet.
-Ei bine!Fie si asa.Iti ramine sa propui dar unde si cand.
-Ha!Tu esti amuzant!
-Iar tu foarte vesela!
-In ziua asta sunt o fiinta mai deosebita decat altadata,zise ea cu ardoare.
-Si care e cheita acestei deosebiri?intrebase din curiozitate Renat.
-Secret.Toate la timpul lor.Dar am gasit ceva in viata-pe cineva-si am un deosebit gust de viata.
Renat zimbi.
-Ei,da?!cred ca ai visat vreun vis urit,glumise Renat.
-Nu!Sunt sincera cu tine!Iti spun adevarul.Iti voi spune mai mult la intilnire.
-Bine.Astept cu mare nerabdare.
Lina dadu din cap,de parca Renat o vedea.
-Da,bine.Ea se uita la ceasul de pe perete cu ochi stralucitori-La ora sase e bine?
-Okey!Cand doresti tu!E bine.

Lina sosi mai devreme de ora stabilita de ei.Renat a ramas mirat,caci,el,care era obisnuit sa astepte fetele la intilnire,de data aceasta a castigat un timp mai scurt de asteptare.
-Pe cuvintul meu!E prima data cand nu astept,cu toate ca am si venit inaintea ta.
-Salut!Asa-i?!Nu ti-am spus eu ca sunt deosebita,mindra zise Lina.
-Ma gandesc ca e momentul sa-ti spun ca ai perfecta dreptate,zimbi Renat.
El o privi cu o atentie in timp ce ea isi aranja parul.Dintre toate fetele cu care sa intilnit candva,Lina i se parea ca o cunoaste cel mai bine,ca e ceva pentru el mult mai scump si apropiat.
-M-am gandit mult la tine,zise el,scotind o tigara.Nu am putut adormi.
Lina clatina din cap,ascultind cuvintele lui ce tremurau pe buze.
-Nu esti prea ganditor?zise ea zimbind.
-Nu prea cunosc in sentimente,dar recunosc ca in mine s-a schimbat ceva.
-O schimbare?!se mira Lina.
-Da!exlama Renat.E prea mult pentru mine ca sa inteleg asta,insa,simt ceva.
-Poate esti indragostit de cineva?
-Crezi?ironiza Renat.Am un soc,adauga el cu un zimbet.
-Si ce te-a socat asa?!
Cu o voce taraganata Renat ii raspunse.
-Tu...
Lina se simti putin pregatita pentru acest raspuns.
-Eu?!Pare de necrezut!
-De ce?
-Dupa cum vad tu m-ai observat bine,de-ai ramas socat?!Am ramas surprinsa.
Niciunul din ei nu parea sa cedeze.Ambii se uitau unul la altul,asteptind care primul isi va deschide sufletul.
-Da...ti-a placut serata?
-Serata nu prea,dar ce-am gasit acolo,apoi,foarte mult.
-Si mereu esti asa enigmatica?
-Atunci cand am ocazia sa fiu,zimbi ea.
-Si presupun ca te-ai indragostit?
-Exact,domnule!o mindrie strabatea tonul ei.
A urmat un moment de tacere.Privirile lui erau fixate asupra ochilor ei,care scanteiau curiosi asteptind o noua intrebare.
-Minunat!exclama in sfirsit Renat,tu imi spui ca te-ai indragostit.Dar nu-mi spui de cine anume,caci nu prea te-am vazut indepartata de mine.
Lina zimbi.
-Eu eram fericita acolo unde eram,fata Linei stralucea.
-Am inteles numai in seara trecuta,zise Renat,ca esti singura pina ce.
-Asa este.Sunt singura cuc,zise Lina cu caldura.Si vreau sa te intreb ceva...Se poate?
-Da!intreaba,zise el indata.
-Pentru cine-ti bate inima ta?
-Oh!acuma pentru tine!Sunt multumit ca te vad.Si chiar stiam ca o sa vii.
-Esti vrajitor?!zimbi ea.Nu-i nevoie sa-mi spui-este scris in ochii tai.
-Si ce vezi acolo scris?
-Ca te-ai indragostit de mine,Renat.
Era mult mai usor de vorbit aseara,decat acuma in fata ei.
-Ma simt atit de rusinat ca nu pot sa-ti raspund,marturisi el.
-E adevarat?Lina zimbi cu ingaduinta.
-Lina...adevarat...adevarat m-am indragostit,abia soptise el.
Lina era miscata.In momentul acela isi daduse seama ca si inima ei e zavorita in temnita iubirii.
-Si eu...O lacrima-i curse pe obrajor.

Lina nu gasea alt raspuns decat:
-Il iubesc si vreau sa fie linga mine.
Ce mult ar fi dorit sa spuna si mai mult despre asta lui Renat,dar se temea sa nu-l deranjeze,
sa nu depaseasca limita sentimentelor sale.Ganduri multe erau la pinda pentru a descoperi in ea daca cu adevarat e indragostita
si inima ei e statornica sa primeasca acea dragoste.Ea nu regreta ca asa usor a cazut in plasa amorului,ea nu se impiedica de critica din launtrul sau caruia trebuia sa ii faca fata,
ea pur si simplu era fericita.
-Lina!arunca cu un ton enervat vorba mama sa,nu stiu cei cu tine-n ultima vreme,dar imi pare ca tu nu ma auzi deloc cand iti vorbesc!
-Nu!mama,protesta ea,nu spune asta.sunt acea care am fost si voi fi mereu fiica ta ascultatoare.
-Ma minti.Ceva te nenoroceste.Zi-mi ce ai in suflet?
-E in regula,mami,sunt bine,zimbi Lina.
-Este treaba ta,zise mama,ai mintea ta,esti mare,dar fii atenta si nu-ti imbolnavi inima cu pasiuni oarbe.
-Mami,am zis ca e in regula si gata!nu-ti fa griji,stiu ce fac.
Aceasta afirmatie a fost primita de un suris batjocoritor.
-Vezi si tu...Sa nu zici ca nu te-am preintimpinat.daca tu numesti a fi fericita pe cand esti trista-e bun!
-Gata,mama!replica cu minie Lina.
Ochii ei se umplura de lacrimi-si tocmai atunci cand incercase sa sune lui Renat.
-Renat,sopti ea,inabusind cu greu suspinele sale,te iubesc...


Renat coborise din taxi si porni spre intrarea unui complex de cladiri.Era ora tirzie,dar el putea sa vada adresa blocului unde locuia Lina.
Ajunse la usa si suna.Ia deschis o femeie placuta,al carei par suriu era strins intr-un coc la ceafa.
-Esti Renat,nu-i asa?zise ea.
-Da,doamna,eu sunt,raspunse jenat el.
-Lina mi-a povestit despre tine.
-Se poate pe ea?
Doamna zimbi.
-Ea nu este niciodata prea ocupata si nici nu iese in ultima vreme nicaieri,zise ea.Poftim,intra!
Renat a intrat pe coridor.
-Lina!striga doamna.Iat-o!zise ea cu caldura.
Lina inainta spre el cu miinele intinse.
-Renat!!!!striga din suflet cu bucurie.
-Lina!Scumpa mea!o cuprinse strins.
-De ce nu ai sunat sa spui ca vii?printr-e lacrimi zise Lina.
-Nu am putut...Dar s-a primit si o surpriza.Da,micuta mea?zimbi el.
-Da,scumpul meu!
-Ei bine,ii intrerupse mama Linei,treceti la bucatarie!Pregatim noi ceva.Este dragut din partea ta ca ai venit ca sa te cunosc si eu,
zise mama cautind sa-l provoace la discutie.
-Da.Renat s-a intors spre doamna,am dorit sa va fac o placere.Ce pot sa fac pentru dumneavoastra?
Doamna zimbi.
-Deja ai facut fiica mea fericita si imi este destul.
-Ei,mami,protesta Lina,primeste oaspetele si nu-l chinui cu vorbe.
-Lina!Mama clatina din cap.
-De ce sa nu-mi ispitesc viitorul ginere?!era o nota de triumf in glasul ei.
-N-am pretentia asta,mama,dar nu sili timpul,zimbi Lina.


Intre timp au ramas in doi.Renat o privi cu duiosie,in timp ce Lina deschidea usa camerei sale.
-Tu nu intelegi cat mi-a fost de dor,Lina!a incercat el sa-i explice.
-Si de ce nu m-ai sunat,Renat?I-a intors-o ea.
-Au fost zile grele...Mi-a fost foarte greu,ofta Renat.
-Eu credeam ca o sa-mi ies din minti!Nici-o veste de la tine,felurite ganduri aveam!Intelege-ma corect,Renat.
-Prea bine te inteleg,puiul meu.
Si el simtea acum ca,daca va reusi sa-i acopere gurita cu un sarut,problema ar fi rezolvata,caci era increzut ca il iubeste.
Ea ii ghicise gandul.
-Ai intentia sa ma saruti?zise ea cu amabilitate.
-Exact!Ai ghicit!
-Si,atunci de ce intirzii s-o faci?Ori astepti altcineva s-o faca?!ironic zise Lina.Nu zabovi!
-Intr-un sens,zise el incetisor,mi-i c-am frica sa nu ne prinda mama ta.
-Si daca?zise ea nedumerita,n-o sa ne faca nimica!rise.
-E adevarat,a intarit el,dar mi-i rusine...
-Adica,renunti la sarut,asa inteleg eu,zise zimbind Lina.
-Da!in gluma admise Renat.
-De data aceasta pe cat timp ai venit?cu un ton intristat inreba ea.
Renat ii puse o miina incurajatoare pe umar.
-Pe o saptamina.E ultima data.Si vin si-ti cer miina ta,adauga el cu un zimbet.
-Niciodata nu zi ultima data,ea ii intoarse zimbetul si-l cuprinse.
-Cat de mult te iubesc!
-Si eu,puisorul meu!
-Cat de mult?
-In totul si mult,aproba el zimbind.
-Cred ca nu mai e nevoie aici de cuvinte multe,raspunse ea calm,te cred.


Renat se apropie de Lina si-i inconjura umerii cu bratele.
-Nu te ingrijora de mine,zise el cu un ton de incurajare.O sa treaca repede timpul asta si vom fi impreuna pentru totdeauna!
-Cand?...zise ea cu voce tremurinda,cand?
-Curind,scumpa mea,de data asta nu pe mult timp,raspunse el cu o voce stinsa.
Si ea izbucni in lacrimi.
-Nu vreau sa cred ca poate fi pentru noi prea tirziu de-a fi fericiti!zi-mi ca nu-i asa?!Zi-mi,iubitule!
-Da,da,iubire!Nu va fi tirziu!Eu te iubesc,esti viata mea!Sunt gata sa mor in orice clipa,doar ca tu sa fii fericita!
-Te rog,promite-mi ca e ultima data?!zise ea nerabdatoare.
-Iti promit,ingerasul meu!Iti promit...




Ea avea infatisarea si comportamentul a unei femei care cerea respectul.
-Mmmm...eu...,incepu el.La ce ora o sa iesi?
-Ca intotdeauna si-n acel loc.
-Bine.Ne vedem dar miine tot acolo.
-Da,scumpule,buzele tinerei fete tremurau.
-Ce dulce gurita dulce ai,iubita mea!
-Continua,zise ea incetisor.


-Alo?rece raspunse ea.Salutul lui a facut-o sa tresara.Renat?!!
-Mi-ai uitat vocea,ingeras?zimbind intreba el.
-O,nu!dar de mult nu ai sunat...
-Eu sunt in tara.Am venit cu totul!Gateste-te de nunta,zise el cu o voce hotarita.
Lina scapa celularul din miini.
-alo?alo?se auzea jos la podea.
-Cum sa-i spun,incepu ea nervoasa,nu inteleg de ce toata lumea are dreptul la fericire iar eu nu?!
Isi aprinse o tigara.Ea stia ca nu Renat ii vinovat,dar ce sa raspunda?
-Viata mea mi-o hotarasc eu insumi...sfirsi ea confuza.


-Ei bine,eu as prefera sa nu-ti bati joc de el,zise ea,in timp ce privirile lor s-au intilnit.
-Tu crezi ca asa este mai bine pentru tine?Esti gata sa-mi spui?s-a grabit el sa adauge.
-Il iubesc,cu un ton uscat zise ea.
-Priveste-ma in ochi si m-ai zi-mi ce mi-ai zis acuma,cu ochii tristi ii arunca o privire,parca nu erau ai lui.
Lina ridica capul la auzul acestor cuvinte rostite cu durere si zise cu o grimasa jalnica.
-Scuze...Il iubesc...
Ochii lui Renat nu se dezlipeau de pe fata iubitei sale.El plingea.



-Mi-ar placea sa nu faci glume cu aceste lucruri,zise ea grav.Eu te iubesc,si toate astea pentru mine este ca ti-ai bate joc de mine!
-Lina,eu sincer iti spun,sunt casatorit si am femeie si copil.Ne-am distrat si gata,draga mea!Tu ai viata ta iar eu familia mea.Imi pare rau,relua el cu seriozitate.
N-am dorit sa te ranesc si nici sa-ti darim fericirea.sper sa intelegi corect-la noi a fost doar o aventura.
Era evident ca nu avea el simtamind al vinovatiei sale.
Lina nu stia ce sa raspunda,caci atit de tare se ura in clipa aceia.
-Se pare ca am distrus ceia ce a fost mai frumos in viata mea,zise izbucnind in plins dupa o tacere.
-Totul o sa treaca,zise el urcand in automobilul sau,nu te descuraja,iubire este multa,cat iti doreste inima!adauga zimbind.

Lina parea deconcentrata.
-Poate inca isi mai aminteste de mine,gandi ea cautind celularul in sacosa.

(dumneavoastra ati apelat...)



-Buna ziua.
-Buna.
-Vreau sa vorbesc cu Renat,fata Linei era palida,dar hotarita.
Batrina a pastrat un moment de tacere,apoi raspunse.
-Vino cu mine...ochii pluteau in lacrimi.
Ea nu si-a putut inchipui niciodata ca viata are o pagina atit de urita.Cu o tresarire,vazind proaspatul mormint,Lina si-a dat seama ca intirziase.
Ea a fost primita de surisul lui sec de pe poza,ce impodobea crucea care ascunse acel dor,acele lacrimi a unei scurte iubiri.
Lina cazuse pe genunchii sai si racni.
-Ce mult imi lipsesti!!!Iarta-ma Renat...


Lina abia respira.Lacrimile ii umplusera ochii.Culoarea rosietica o inconjurasera peste tot.
Vazu ochii lui buni si tristi,vazu momentul despartirii,vazu momentul intilnirii si surise prin suspinul ei.
-Renat,sopti ea,Renat...scumpule,iarta-ma...

FIN

Multumesc deosebit!Si dumneavoastra tot binele din lume!Cu drag!

Dulci si calde salutari la toti!Cu mare respect!

Si prea des ignoram o prieteniei adevarata. De multe ori o tratam ca pe ceva firesc, cand de fapt este o exceptie in aceste vremuri.

Multumim ptr postari, ptr minunatele clipuri si ptr faptul ca nu ne-ai uitat.
Sper din tot sufletul sa ne cunoastem intr-o buna zi si sa stam la taifas

Iar tu,mamico,cu cruce de aur ...(Volontir D)

http://cuvintul.poeticforum.com/t213-iar-tumamicocu-cruce-de-aur-volontir-d