Marioara Vişan-Boabe de suflet

Pentru unii da, pentru altii nu, vezi tu Rodica, cand viata uneori incearca sa-ti sperie visele, sperantele, dorintele, albul cearsafului din copilarie...nu mai e alb, si oricat ariel ai pune in masina de spalat ganduri, cearsaful nu mai e pur. E doar un cearsaf spalat.Asa si cu sufletul, oricat incerci sa-l amagesti ca e totul ok, el stie ca nu e, stie mai bine decat toate mintile luminate, pentru ca sufletul are capacitatea de a discerne mult mai corect si mai profund decat mintea.Multumesc de lectura.

Te rog...

Te rog,
ajută-mă petală de floare
să-ţi fiu.
Tu, vânt cald de primăvară,
să mă adii la ceas târziu,
pe aripile-ţi diafane,
să pot iubi mai tare
decât întâia oară.

Te rog,
ajută-mă să văd
prin ochii picăturilor de rouă,
ce-n sufletu-ţi curat se-aştern
peste destinul ce îţi pregăteşte
o iubire nouă.

Te rog,
ajută-mă să ard
flacără de sensibilitate
în ochi-ţi de smarald.
Să-i fac să strălucească
dincolo de moarte.

Te rog,
ajută-mă să-ţi dau
o clipă de răgaz să înţelegi
şi când s-o disipa iar veacul
misterelor, ce nu poţi să dezlegi,
ajută-mă să-ţi dau eternitatea
unei vieţi întregi.

Te rog,
de sunt acea minune,
visată-n nopţile de mai,
prinde-mă de mână,
murmură încet:
" Iubito, hai,
vino cu mine
în pagini de sonet,
amândoi ,
ne vom croi destine
din vise de poet.

Abia aştept cenaclul cu lansarea cărţii dv.

Gândul... rouă

Azi dimineaţă, am descoperit
răcoarea din sufletul meu
încărcat de rouă.

Mi-am ostoit setea de viaţă
în răcoarea sufletului
plinit cu...roua gând.

Mi-am adăstat setea de iubire,
sorbind încet, pe îndelete,
boabe de rouă curată,
ca un nou început.

Apoi,
am cules de pe petalele de liliac,
bob de rouă,
din visele tale,
sperând ca sufletul, să se îmbete
cu parfumul lor, la margine de zare.

Dar sufletul, sufletul a inceput
să cânte o simfonie, cu autor necunoscut.

O simfonie ce transformă ploaia durerii
cuvântului nerostit,
în roua dimineţilor de mai,
din gândul negândit.

Acum am înţeles.
Simfonia sufletului, e un cânt,
e ropotul boabelor de rouă
transpuse în cuvânt.

Străina

Ce zbatere de aripi
pot oare să prezică
un strigăt disperat
de viaţă netrăită?
Ce ochi poate să plângă
durerea neîmplinirii,
vrând orb de neputinţă
pe-obrazu-mi să prelingă
un strop de nefiinţă
din ploaia neiubirii?
Cum poate să-nţeleagă
fiinţa ce-mi inundă
a sufletului clopot,
că de o viaţă-ntreagă
încearcă să pătrundă
în curcubeul firii
fără să facă zgomot?

Cum să-mi adun lumina
din ochii suferinţei?

Ce-o simte azi străina,
în ceasul pocăinţei?
Căci tu, străino,
azi,în mine
ţi-ai înrădăcinat durerea,
şi pentru că ai dat de bine,
mi-ai adus în dar, tăcerea.

Nefericitul pescăruş

Când ţipătul scurt
al nefericitului pescăruş,
străbate orizontul,
văzduhul se-nfioară,
transformându-se în lacrimă
ce se prelinge pe norul din suflet
încercând să uite că fără ţintă zboară.

Atunci când aripa-i frântă
îi zădărniceşte zborul...
planează în neştire,
spre suflete neexplorate,
încă,
încercând în zbaterea-i zadarnică
să ajungă dincolo de moarte,
printr-o firidă de timp, taincă.

Când tăcerea înfioară marea
în valuri inspumate,
e semn că peste suflet,
s-a aşternut uitarea...
iar, nefericitul pescăruş
nu mai e... sau a fost!
oricum,
acum,
e prea târziu,
pentru al găsi
pe nefericitul pescăruş
viu.
De ce?
Cine poate şti?

La Zilele Revistei Convorbiri Literare

Marioara Visan, Emilian Marcu, Horia Zilieru





Horia Zilieru, Ioan Taranu, Marioara Visan

În prima poză dl Horia Zilieru a ieşit ca un şerif texan

Marioara si poetul Vasile Proca

Nebuni frumoşi...

Epicur, spunea:" Trebuie să îndrăznesc
să-mi iau destinu-n mâini,
chiar dacă n-am să reuşesc
decât să mă ascund printre nebuni".

Nebuni frumoşi ai timpurilor noi,
ce-n roua dimineţilor eternităţii
îşi spală chipul de nevoi,
ascunzndu-şi trupul, în mantia frivolităţii.

Nebuni care-şi trăiesc durerea
în versul dorului nescris
dar care nu pricep tăcerea
legământului promis.

Eu, recunosc în nebunia-mi crudă
că greu suport tăcerea ta,
mii de întrebări inundă
fără răspuns fiinţa mea.

E-adevărat, eu, sunt novice
în ale viselori erori,
dar ştiu că Epicur mai zice:
"Să-ncerci mereu, pâna-i să mori.

Să îndrăzneşti să crezi în tine
chiar dacă nimeni nu mai crede,
să speri că mâine va fi bine
şi iubirea va fi verde.

Dacă azi cuvântul tău,
nu poate lumea să-l mîngâie,
chiar dacă sufletul ţi-e greu,
nebun frumos, să crezi în poezie".

Condorul cu aripa frântă

Condorul cu aripa-i frântă
în zborul spre veşnicie,
căzut pe-a căinţei redută
din cetatea inimii, acum pustie,
încearcă să zboare din nou
dar rana-i cumplit sângerează,
iar ţipătu-i e un ecou
al Lunii, ce-n noapte-l veghează.

E trist bietul condor că nu poate
să zboare din nou spre înalt,
pe piscul golaş el se zbate,
strivindu-şi aripa de negrul bazalt.
Durerea-i inundă fiinţa,
glasul îi piere încet,
blestemându-şi tăcut neputinţa,
se-aruncă în gol...e perfect!

Condorul cu aripa frântă,
nu ştie ...sau poate ştia?
că cine spre cer se avântă
se poate trezi pe o stea?

Din nou mireasă

E gol în suflet, frig şi e pustiu,
sub cerul fără nori şi stele,
e ora când nu mai ştiu
unde-au fugit visele mele.
Mi-e sete, foame şi mi-e dor
de visele copilăriei,
prin viaţă-ncerc să mă strecor
urcând golgota pribegiei.
Aş vrea să zbor, nu reuşesc,
cărarea se transformă-n fum.
Cad în pustiu şi mă lovesc
de gândul meu nebun.

E gol, mi-e sete şi mi-e frig
în colţu-acesta de cuvânt.
Încerc să mă înalţ, să strig,
glasul mi se-mprăştie în vânt.
De-aş putea să mă adun,
bucăţele mici de humă,
să găsesc iar drumul bun,
sa nu mai simt în suflet brumă,
aş zbura din nou pe-o stea.

Nu-i uşor să fii acasă;
exist-o lume numai a mea,
şi-acelui timp îi sunt mireasă.

"exist-o lume numai a mea,
şi-acelui timp îi sunt mireasă"

Excepţională metafora din ultimul vers!

Multumesc frumos Raul, ma bucur ca exista cineva care imi viziteaza sufletul.

Să îndrăzneşti să crezi în tine
chiar dacă nimeni nu mai crede,
.......cred ca este un lucru care te salveaza de multe ori
Frumoase poezii....felicitari

Multumesc frumos Rodica, asta e pentru ca am un ingeras care ma iubeste si care are grija de mine de ceva timp.

O dată...

Uneori,
roua se transformă-n lacrimi.
Când se întâmplă,
îngerii îşi opresc zborul,
se odihnesc pe un nor de suflet.

Atunci ploaia,
cade încet, sacadat,
inundând retina uscată de neiubire,
asta însemnând că îngerilor le e sete,
îşi ostoiesc setea cu picături de cuvânt.

O dată, când nu credeam
în veşnicia lor,
a îngerilor,
pe umărul meu drept, s-a aşezat o stea.
Era o stea din Carul Mare,mi-a adus Lumina
şi mi-a inundat sufletul cu iubire.

De atunci ştiu, oricât de mulţi nori
s-ar aduna pe drumul meu către infinit
şi-ar încerca prin ploaia destinului
să-mi acopere sufletul cu tristeţi,
n-ar reuşi.

Steaua mea, de pe umărul meu drept,
ar trimite din Lumina ei săgeţi,
ar transforma ploaia friguroasă
în roua frumoaselor dimineţi
când zbori din nou Acasă.

Multumesc mult Rodica.

LA MULTI ANI, LA MULTE VOLUME CU POEZIE MUNUNATA, DIN SUFLET AS VREA SA AJUNG SI EU LA ACEST SUPERB EVENIMENT !

Multumesc din suflet Florin, si eu imi doresc din suflet sa ne fii alaturi mie si prietenilor nostri la acest eveniment. Cu drag din drag Mara.

La multi ani Mara !

La multi ani , Mara! multe împliniri și o viață frumoasă .cu mare drag

va imbratisez cu drag si va doresc sa aveti multe vise implinite,sa fiti iubita si nimic din aceasta lume sa nu va schimbe sufletul minunat pe care il aveti.LA MULTI ANI.

Multumesc din suflet Rodica, multumesc pentru ca existi in viata mea, multumesc pentru ca datorita prieteniei ce mi-o porti, am avut puterea sa trec prin multe lectii de viata, dar iti mai multumesc si pentru iubirea pe care o pui in fiecare bob de roua din sufletele noastre, ale celor care au norocul sa-ti fie prieteni sau amici. Fara tine, fara imboldul si implicarea ta totala, acest proiect care s-a materializat ieri intr-un mod atat de special, nu ar fi fost posibil. Multumesc din suflet Didina, pentru tot ce mi-ai daruit ieri si material dar mai ales emotional, ai fost superba si mi-as dori, ma rog lui Dumnezeu pentru asta, ca tot timpul in care noi cei carora ni se intersecteaza vietile, il petrecem impreuna, sa fim asa cum am fost ieri, armonie, iubire si pace sufleteasca,multumesc din suflet Ancuta, multumesc pentru tot ce simti si faci pentru ca prietenia noastra sa devina din ce in ce mai trainica.Multumesc mult Dorina ca ai fost alaturi de mine in cea mai frumoasa zi de pana acum a vietii mele.Multumesc tuturor celor care prin prezenta si emotii au facut din 18 iunie 2011, cea mai frumoasa zi din viata mea.

La multi ani Marioara VISAN

La mulţi ani cu sănătate! Soarele să vă lumineze viaţa! Cu drag

Va multumesc din suflet pentru flori, sunt superbe, Raul liliacul e una din florile mele preferate.

[img][/img]
Omul este Trup,Suflet si Har.
Prin Trup facut esti sa traiesti
Cu celelate doua,viata sa iubesti
Suflet este tot ce ai in minte
Cu care poti fi rau sau cuminte
Iar Harul e cea ce avem mereu,
E legatura noastra,cu Dumnezeu
Din suflet ai facut boabe de roua
Daruri dorind din el,sa ne dai noua
Dar daca vrei bine ca sa traiesti
Ce Domnul da.tu sa nu risipesti
Daca nu poti, promitem si ne dorim
In suflet sa te avem si sa te iubim

Va multumesc din suflet domnule Petrescu, m-ati lasat fara cuvinte, va multumesc pentru sentimentele ce mi le purtati si va asigur de aceeasi iubire si respect.

Tic - Tac...

Sunt timp ce-l petreci dăruind
celor ce nu au secunde,
frumosul din viaţă, trăind
pe planeta iubirii profunde.

Tic - Tac... bate - n inima ta,
fiecare secundă din mine,
clipă de clipă-ţi voi da
timpul iubirii divine.

Tu, în ore de sublim
azi, îmi măsori existenţa,
înţelegând că ne iubim,
pentru că noi suntem Esenţa.

Sunt Clipa în care tu speri să revii
plin de iubire, rescriind poezia,
pe Calea Lactee, din suflete pustii
să retrăieşti veşnicia.

Eu, vers de iubire nezis,
sunt pe al vieţii altar,
secundă de dor din timpul promis
de-un sufllet stingher şi hoinar.

Tic - Tac... voi pulsa de plăcere
când secundele-mi vei mângâia,
disipând lacrima de durere.
Tic - Tac... voi zâmbi în inima ta!

Ni se pare!

Trecem grăbiţi
prin pustiul firii.

Crezându-ne nefericiţi,
încercăm să ne-amăgim,
că plătind tribut iubirii,
viaţa,
ne jertfim.

Ni se pare că-i deşert
drumul spre interior.

Spunem că-i obscur, incert,
al iubirii zbor,
trăim cu sufletul pustiit
de-al Luminii dor.

Suferim,
că n-am sfinţit
al vieţii destin.

Ne topim uşor
în al Visului Ocean
ce ne contopeşte
în vii sfere de măregan.
Ne reîntregeşte,
renăscând în noi
mistere,
ce-n ţinutul diafan
veşnicia retrăieşte,
uitând de durere.

Nu şi Da

Plânge nu, plânge da,
picături de elixir
pe obraz, lacrima mea,
din roua de trandafir
se prelinge-n ochi de nea.

Spune da sau spune nu,
întru-n zâmbet ştrengăresc,
gura ta de micşunea,
ce obraji-mi înroşesc.

Îţi spun nu, dar gândesc da,
cînd în sufletu-mi pătrunzi.
Sorb încet privirea ta
din ochi negri şi rotunzi.

Tu eşti nu, dar eu, sunt da,
în a vieţii grea vâltoare.
Eu, voi fi mereu a ta,
ca răspuns la întrebare.

Când şi tu vei înţelege
că tic-tac e nu şi da,
mână-n mână noi vom merge
pe cărări de vis din Stea.

este o poezie care va reprezinta cu multa precizie sufletul dumneavoastra de strengarita.si indragostita....

La Mara ...tot ce scrie...o reprezinta...ptr ca ea nu scrie decat ceea ce simte...ea nu confectioneaza versuri...ea pune pe hartie sentimente

da, o poema cu "cirese la urechi". tonul adolescentin/strengaresc incanta! mi-a placut!!!

va multumesc mult pentru cuvintele frumoase.

Mara stie sa se joace, sa se-ascunda dupa slove, sa zambeasca si atunci cand nu mai poate sa indure, sa creada si sa mearga mai departe.
isi doreste sa ramana optimista si atunci cand se simte doborata de probleme si acest lucru o ajuta sa mearga mai departe
"Tu eşti nu, dar eu, sunt da,
în a vieţii grea vâltoare.
Eu, voi fi mereu a ta,
ca răspuns la întrebare."
(Suna a raspunsul lui Creanga cand era intrebat daca-i plac fetele) )
Felicitari MAra!

Ce bine ma cunosti tu Liviule.

nostalgic. frumoasa povestea cearceafului alb!

multumesc frumos George.

Deci, doamna Mara, concluzia este că vă place să împrăştiaţi mereu iubire în inimile celorlalţi. Deci cam aşa stau lucrurile

Raul tu ca si mine stii ca noi oamenii suntem iubire, asa ca iubire imprastiem in jurul nostru.multumesc mult de vizita.

semnul meu de lectură cu pretuire

Multumesc frumos Dorina, te mai astept pe paginile sufletului meu.

Cerşesc azur
deşi,
în fiecare zi,
pasu-mi tăcut
se-afundă
tot mai mult
în propriu…
lut.
Pe buze taciturne,
simt gustul jertfei
muşcând din vis
amar!
Însângerat
mi-e pieptul
biciuit
de viscol,
fluturând a steag
pe catargul rupt
a visului răpus...
de un destin
barbar.
Vai, mie!
Cerşesc azur
şi mistuit de sete,
muşc brazda caldă
pe ţărmul unde
iele –
în seva mea…
se scaldă!
O, azur, azur!
triumfător
ţi-e cântul
şi-asculţi
cum vântul sparge,
înaltele catarge...
La ceasul încleştării
de pe urmă
gându-mi învins
se tânguie încet...
din ochi-mi lacomi,
tot soarele l-am scurs
şi risipit...
în lacrimi.
O, sfânt giuvaier!
ţi-e ruga în zadar...
şi azurul stins,
în ochi viclean…
de cer,

de cer

Doamne ce frumos poem scumpa doamna Valentina, va multumesc din suflet.

Un mit!

Sălbatică genune
îmi tulbură fiinţa
în pragul dintre Lumi.

Mă veşnicesc
spre altă galaxie
să reînvii credinţa,
căci alte paradisuri
încerc să le Trăiesc.

Cu viaţa merg de mână
spre alte începuturi,
în alte lumi bizare
din vastul infinit.

Voi întâlni în ceruri,
fantastice trecuturi
din lumi nemuritoare.

Voi retrăi un mit,
cel al reînvierii
pentru eternitate
şi al stigmatizării
de dincolo de moarte.

Sălbatică genune
astăzi din nou
mă cucereşte.

Sălbatică minune
ca un ecou
mă cheamă:
" Hai şi te veşniceşte,
frumoasă hologramă"