Silvia Goteanschii

cel mai frumos nebun

stau cu luna în poale şi dumnezeu într-un colţ. un
paparazzi mă urmăreşte pânâ-n talpa iadului. unde mi-s
dracii, cuminte n-am cum să fiu. moartea mi-e clară,
semnul lui, luminos. am să-l găsesc, am să bat din picior
şi din oglindă o să apară, cu frezii în mână, cel mai
frumos nebun, în piele de şarpe.

tace, stă culcat pe spate printre rochiile şi pălăriile
mele cu ochii închişi. ştiu la ce se gândeşte atunci
când zâmbeşte ghiduş. scrie despre iluminare, despre
un cap de mort. sunt sigură, bărbatul acesta nu va ceda
niciodată nervos. poate doar atunci când am să-l rog
să-mi scoată ciobul de sticlă din călcâi.

Silvia Goteanschii

Bine ai venit, Silvia!!!
vezi la ce e bun fecebook-ul?
sper să te simți bine pe forum și să postezi si alte texte...chiar azi aprofundam textele din volumul tău pentru care te felicit cu tot respectul pentru munca ta.
la următoarea postare accesează...postreplay
și de acum vei folosi doar această optiune.m/am bucurat să te găsesc aici...am zis că te aștept.cu mare drag

frumos, frumos, Silvia...următoarea postare o adaugi accesând de sus,, postreplay,,apoi scrii, trimiti.
îmbrățișări cu drag
dacă vrei să răspunzi cuiva, mergi pe pagina lui și scrie mesaj în chenarul de jos ...răspuns rapid, trimite...se observă deja că sunt învățătoare, nu?
gând de drag

bine v-am găsit !!!

la televizor date meteo rezultate electorale
fiul meu urlă să-i încălzesc laptele
şi marmura din ochii mei străluceşte

îmi scot banderola ochelarii
prind pe faţa lui un fascicul de fire solare
aş orbi de dragoste aş poetiza un infern

mă gândesc tot timpul că mi-e frică de ea
am spus asta şi unui psiholog
care a deraiat odată cu mine
şi m-a îndemnat să-mi iau detector de proximitate

răsăritul de soare se amestecă cu ninsoarea
uite
intră prin gaura cheii o dimineaţă ipohondră
dragul meu copil,
tristeţea mea de astăzi
e doar o imagine răsturnată

va veni şi ziua în care am să spun că am trăit
numai pentru tine
pentru tine aş vrea un destin fără umbre

va veni şi ziua în care am să spun că am trăit
fără erori de interpretare
doar câteva injecţii botox

obiectele zboară prin casă ni se lipesc de corp
ca meduzele
e lipicioasă e pofticioasă
îmi vine să strig
muşcă-mă
ademeneşte-mă
reacţia mea la moarte e aproape un libido

"am spus asta şi unui psiholog
care a deraiat odată cu mine"
Săru' mana! Ai zis-o!.. De fapt am văzut în cartea ta că-ţi este dat să le zici bine.. Cu drag
Bun venit! Îţi doresc o zi pe placul tău!

"va veni şi ziua în care am să spun că am trăit
numai pentru tine
pentru tine aş vrea un destin fără umbre"

Destinul in nici un caz nu are umbre,
noi suntem umbrele destinului, frumos scrii ma bucur ca ai hotarat sa postezi pe forum, sper sa ne revedem pentru ca imi esti draga.

remarcabil discursul liric! deosebita aceasta nuanta erotica, care explodeaza in ultima strofa, colorand orgasmic finalul poemului. o incantare sa te citesc!!!

Ma bucur ca te-ai decis sa scrii si la noi....te asteptam cu drag si cu alte creatii...

Ovidiu, toţi avem ceva frumos în noi. eu am avut norocul să aflu repede ce

Doamna Mărioara, sper şi eu să ne revedem. Despre umbre, depinde cum interpretăm versul, unghiul din care privim, etc...

George, mă bucur să te ştiu printre ai mei cititori!

Doamna Rodica, mai vin, mai vin !

cu drag şi cu soare, MOI

Bun venit printre noi Silvia!
Astept cu mult interes sa te citesc, sa inteleg cate un pic din ce se compune muzica pe care o scrii in cuvinte.
(seamana uneori cu havy metal, de parca tineretea ti-ar fi povara )

multumesc, liviu

nu povară, nu .... poate incapacitatea mea de a mă bucura de ea în tot sensul cuvântului...

ora exactă pentru a te întoarce


e o noapte cu ploaie deasă aşa cum îmi place doar mie
îmi trag cizmele cu greutate pe picioarele învineţite
ies să te caut
sau poate să-ţi desluşesc umbra
printre celelalte o mie de umbre hoinărind pe ciment

stau la capătul scării cu un câine care se uită la mine
ca la o creştină
şi foamea lui îmi creşte colţi în stomac

uşa blocului este larg deschisă
ca o inimă tăiată din care trebuie să iasă
momentele duioase din viaţă în ordine cronologică

vecina de la 6 se uită la mine de parcă nu m-ar cunoaşte
aruncă câinelui leşinat la picioarele mele câteva oase
mormăie ceva despre curentul întrerupt
şi obrazul umflat de la o muşcătură de viespe

exact în momentul acesta visez că tata e singur

mamă,
între noi e un geam de sticlă imens
şi nici o trecere subterană

semn de lectură cu drag...îmi place și mie Minulescu, mult , mult

Aşa îi voi spune şi eu mamei mele cine ştie când..sau poate ea mie..îmi place geamul de sticlă pentru că pot vedea prin el,..se duce de copcă pământul, nu prea suntem compatibili cu el

Multumesc, Dorina
minulescu, bacovia, sorescu .... ai mei:) dar lista e lungă....

Ovidiu, e un geam de sticlă imens pentru că am vrut să sugerez ...o anumită vizibilitate ( or, aici, în text e vorba de o distanţă atât fizică, cât şi psihică ...nu de moarte).
multumesc

acul doamnei

cusături pe margini


*
mama numără vertebrele tatei
în grădină e un buldozer care întoarce pe dos
brazdele de pământ
bulgării negri îmi sar în faţă
strâng florile
îi deschid tatei cutia toracică
şi le pun acolo ca într-o vază

*
nik prinde muşte cu o cutie de chibrituri
nik este o fâşie de sânge proaspăt
pe faţa tatei
ne spălăm mâinile într-un lighean cu agheasmă

adu îi zic pătura cea mare
să ne învelim toţi patru
să nu ne răcim

*
a doua zi dimineaţa
ne trezim
în inima casei mama a îngropat viorele
tata calcă pe locul acela
apasă adânc
până se face sfredel şi intră

a treia zi
soarele a strălucit mai puternic
ochii mi-au ars
esofagul
a rămas nik
plânsul lui de copil
pe care l-am strâns într-o cană
din care tata băuse vin

*
într-o zi au să dispară durerile toate
şi vor sta mâlc
/aşteptând cu răbdare ziua în care o să ia iar fiinţă/
ca ţechea sub piele

până atunci
oamenii trec împachetaţi
pe şenile

*
ne legăm unul de altul
cu şireturi de la pantofi
simt împunsături
nik îmi atinge inima
nik creşte
ţine strâns cu mâinile o pernuţă cu ace.

să știi că nici e mea... nu e prea scurtă...mă bucur să te regăsesc.cu drag

Servus Silvia... Imi pare rau ca nu am fost la lansarea cartii tale... o am... insa nu am un autograf de la tine...
Imi pare rau... am fost foarte bolnav in acele zile, nu am iesit din casa si nu am avut ocazia sa vad nici un afis nicaieri despre lansarea de carte, dar mi-a povestit Paul... A trecut pe la mine si mi-a spus cum a fost...
Felicitari... si cred si eu ca se putea mai bine cu acea coperta de carte... Bine ai venit pe forumul acesta...

multumesc Dorina, lectura ne face numai bine

Radu, multu. Mai vin la iasi, cu siguranţa, deci, mai vorbim

ID


trebuie să mă conving că sunt vie.
să miros o floare,
să sparg un geam,
să mă agăţ de oameni,
să-i sufoc.
celor mai rezistenţi să le prind funii de gât
şi să trag de capete cu putere,
cu multă putere.

apoi să adorm.
să visez că nu am nevoie de voi,
că voi sunteţi nimeni şi că nu vă cunosc.
apoi să fac punţi între noi ca să nu vă pierd.
apoi să atac,
să rup din voi carnea fâşii şi să plâng.

apoi să vă chem
şi voi să veniţi toţi la mine,
râvnind mângâieri,
iar eu să nu vreau să vă văd,
să nu ştiu că sunt moartă şi liberă.

să faci punți între noi și să vii mereu pe aici. cu mare drag

multumesc frumos, Dorina!
uite, o punte e gata, între mine şi tine

animo microscopie


agentul 19821125


toate pornesc din originea incertă
din aparenţă de adevăr
într-o toamnă târzie

ochiule din ceafă

garantează-mi
că tot ce fac
ce simt
nu e o pierdere de vreme
grimă pentru a lua înfăţişarea cerută de rol

ştiu ştiu
sunt imprudentă

nu trag perdelele nu încui uşa nu tremur de frică
că ar putea să vină pe nepusă masă

sau că aş putea veni singură
cu un ştreang
cu un machiaj freak

mai ales că ochii ei sunt mult mai trişti decât ochii mei

iar psihoza
ar putea crea în noi
un straniu consimţământ la moarte

sfârşitul fără sfârşit

Da...apă proaspătă, limpede şi rece..dintr-o fântână nouă-veche.

multumesc Ovidiu, pentru lectură şi semn!

închipuitule, iată


aranjează-mi oasele cum vrei, cum poţi,
oricum ai face-o, voi rămâne frumoasă.
pe orizontală, pe verticală, pe centru –
inima.

oricine-ţi va spune, frumuseţea mea e
alta, nu crede, sapă adânc, încât să
descopăr că şi eu am nevoie de ghid.

nu ştiu cât vrei să găseşti sau cât vrei
să ascunzi, tot ce-ai văzut până acum
a fost praf în ochi.

închipuitule, unde mergi, dacă nu ştii
nimic?

frumuseţea mea e iubirea pe care o simt.
iubirea mea e atunci când, la piept copilul
mi-adorm, din umbră copilul ţi-adorm,
apoi închid ochii.

Silvia , te mai asteptăm. te-am lecturat cu drag

multumesc Dorina !!! iată, vin

Sub capişon


Şi în podul casei, sunt sigură, moartea va ajunge un
om. Un şoarece şi acela ştie, libertatea lui e până
în locul în care îl aşteaptă capcana. Până una alta,
am să joc într-un film.

Printr-o gaură, mă uit la cer. De-aici, norii se văd
munţi de zăpadă, un pustiu încăpăţânat să acopere.
Aştept cât va mai fi frigul din oase amăgit de blăni
de samur.

Pot să le număr pe degete, cele câteva zbateri. Pot
chiar un deget să-mi tai, va fi cuiva hrană sau semn.
Pot să plâng că n-am nimic de-amintit, decât o idee
închisă în cuşcă.

În curând, vor muri mama, tata şi cei şapte pitici. Nu
se schimbă nimic, toate rămân vechi şi tocite la mine
în piept. Scena largă, un şoarece care roade vreo
bucată de lemn.

Stă să se-ntunece. Îmi ascund capul sub capişon. Pe
toate le-am asistat, dar la moartea mea n-am curaj
să particip.

da,un adevar crunt.te temi de moarte..atita timp cit viata nu ai cunoscut-o.te temi sa iti vezi trupul inert si rece atita timp cit a fost la fel in timpul vietii...deci ..necunoscuta unde-i? daca la ceilalti muritori de rind teama este in necunoscut...probabil tu te temi...ca...totul iti va fi prea familar. felicitari.

Am citit poeyii de pe Agonia..ce spune mesajul tau poetic? Nimic! Poezii dezarticulate, grotesti, infundate de uritul ce nu-l vezi nici tu.. o privire sepia, ametita caracterizeaza parcurgerea acestor poezii care nu-ti tradeaza nici un fior launtric. Rolul poeziei e neglijat de anturajul poetei urmaridu-se catapultarea lor intr-un spatiu pe care nu-l cunosc. Proza este la fel, ametita, nu stii care-i inceputul si sfirsitul.. o autoare de neglijat in ciuda recenziei favorabile.

Anca, e ilar să spui cuiva că n-a cunoscut viaţa, iar să vorbeşti despre persoana mea, emoţiile mele, trăirile mele, în felul acesta e o lipsă de bun simţ. Dacă nu te simţeai cu musca pe căciulă, nu săreai ca arsă să sprijini un text derapat, iar din punct de vedere literar eşti nulă. O înţeleg pe Dorina, care e prietena domnului şi care are nerv, are zvâc, are tensiune şi magie în scris, dar tu?


Domnule Stănescu, n-am avut o atitudine ostilă faţă de dumneavoastră, repet. Deci, nu era nevoie să faceţi "un casus belli" din asta, sunt pacifistă. Mai lupt uneori, e adevărat, dar numai cu adversari pe măsură. N-am proză pe agonia, cred că e vorba de o iluzie optică.

zi bună !!!!

Eu nu-mi fac iluzii si vad dincolo.. proza e bucatica aia din blogul Univers care m-a plictisit. De fapt esti plictisitoare si agasanta, incerci sa abati atentia asupra unor lucruri minore... nu voi mai raspunde fiindca nu mai exista pt mine niciun Univers

Silvia, re rog, hai să fim puţin mai concilianţi.. că certurile nu duc la nimic bun. Nu am citit textul domnului Stănescu, ca să pot spune ceva. În ceea ce ai scris ai dreptate, referitor la ce trebuie să existe în proză..mai ales la mesaj..dacă lipseşte mesajul, textul are valoare mai mică. Repet, nu am citit textul domnului Stănescu, am şi eu ocupaţiile mele..etc. Poate că ai fost prea tranşantă de s-a ajuns aici..prea tăioasă. Anca este şi ea pentru prietenie, armonie şi înţelegere. Acum de', nici eu nu sunt pentru comentarii de complezenţă. Dacă nu-mi place ceva, spun că nu-mi place sau mă mai abţin. Nu spun niciodată că-mi place ceva dacă nu-mi place. Poezia ta ESTE.. pentru mine, cel puţin. Sfârşitul ultimei poezii este decisiv, de excepţie..poeţii au un univers al lor, în care dăinuie ceea ce este dincolo de cuvinte şi dincolo de această viaţă supusă lipsurilor. Nu spun mai multe.. Nici eu n-am curaj să asist la moartea mea, pentru că am să o sar şi au să asiste alţii, care o vor înţelege fiecare cum îl taie capul . Despre poezia Dorinei sunt de acord că are nerv, tensiune şi magie, dar este o tensiune negativă şi o magie neagră..şerpi decapitaţi, alge, cenuşă, moarte...lipseşte lumina, inefabilul, viaţa. Din punct de vedere literar pot fi reuşite (personal nu pot gusta o astfel de poezie şi, după părerea mea, rostul ei e acelaşi cu al filmelor horror), pentru că poezia sugerează, nu explică, iar poezia ei asta face, sugerează, mesajul este dincolo de cuvinte, dar ce sugerează? Ce stare transmite cititorului? Din punct de vedere al mesajului..mă abţin. Are uneori metafore şi pasaje mai deosebite pe care le gust, le savurez şi am citit şi poezii întregi scrise de ea, mai deosebite, dar mai vechi. Şi tu mai ai în poezie, uneori (rar), chestii din astea mai macabre, cu sânge, despuieri de carne, care au şi ele simbolistica lor, dar în final mesajul tău izbucneşte mereu spre absolut. Un weekend minunat în continuare! Ne mai găsim pe aici. Cu admiraţie pentru poezia ta, Raul

Oamenii nu pot vedea dincolo, pot doar să-şi expună păreri bazate pe ipoteze vizionare.

Despre Univers, fiţi sigur, va exista, fie că sunt eu sau dumneavoastră aici, fie că nu.

Păi cum să nu fiu agasantă, dacă v-am spus pe şleau că textul dumneavoastră este derizoriu şi sec? La capitolul plictisitoare, permiteţi-mi să nu fiu de-acord, sunt captivantă .

Eu nu pierd nimic, spunând adevărul.
"Din experienţă vă spun că atunci când spui adevărul, nu poţi pierde" ( Sharon Stone ).

lauda de sine....dar in sfarsit cuvintele tale releva ca ai probleme mai mari decit lauda de sine.pace tie...si muulta meditatie transcedentala inainte de a spune ceva.

Ovidiu, departe de mine gândul de a iniţia vreo ceartă, doar polemică, ca să mai descreţim nişte frunţi .

Mulţumesc pentru încrederea în poezia mea, face bine

E adevărat, eu sunt un pic mai caustică, aşa, dar nu vin cu rea-credinţă aici. Şi-apoi, eu am vrut să muşc un pic de degetul mic, nu-i vina mea că mi s-a oferit toată mâna

Anca, relax. Nu sunt laude, sunt EU, dacă vrei de jure, dacă vrei de facto. Nu cumva vrei să-mi sugerezi că-l citeşti pe Kant? Despre formele apriorice ale cunoaşterii butem bate şi câmpii, că deh, există întindere în transcendentalism. Good luck !!!

l-am citit demult fata draga,desi chiar nu e nevoie de Kant sa meditezi ,sa darui ceva bun din tine chiar daca asta inseamna sa te detasezi putin de ceea ce te reprezinta material.

Nu se simte, să-l fi citit. Dar putem organiza o confruntare Kant/iniană, pe viu, dacă te ţine şi nu-ţi e frică de provocări, aşa cum mi-e mie de moarte . Şi, Anca, mă cheamă SILVIA. Iarăşi, fac apel la buna ta educaţie, să-mi spui pe nume, şi nu să mi te mai adresezi cu fată dragă. Cred că frumos şi sănătos ar fi să te linişteşti şi să punem punct acestei tensiuni inutile. Nu-mi eşti prietenă, dar nici duşman, îmi eşti indiferentă, aşa că n-are rost să dezvoltăm o teorie a chibritului. Mulţumesc pentru înţelegere, SILVIA.

..

nu mi-ar ajuta cu cu nimic sa tin o polemica despre Kant.nu cu tine.cred ca nici pe tine nu te-ar ajuta foarte mult din moment ce amesteci meditatia transcedentala cu teoriile lui Kant.si,crede-ma nimeni nu are nevoie de o permisiune atestata de un juriu sau de o diploma sa citeasca filosofie.hai sa fim seriosi,unii au citit din marii filosofi de pe vremuri ancestrale tie.si iar cred ca nu ai inteles: nu iti este frica de moarte ,iti este frica doar sa nu fi trait cit esti in viata ,e o diferenta.si mie imi esti indiferenta,energiile mi le consum doar cind este intrecuta limita bunului simt.atunci totul fac si polemizez probono.eu inchei aici orice discutie cu tine pentru ca nu imi permite buna mea educatie sa dau atentie oricui si oricum .

Pace voua dragele mele, asa sa fie, sa incheiati polemica AICI, PENTRU CA ACESTA E UN UNIVERS AL PRIETENIEI,asa trebuie sa ramana, in ce priveste dracusorul de care vorbesti Silvia, e bine sa se amestece doar in textele literare, nu in caracterele umane ale celor ce posteaza, orice polemica de acest gen e bine sa aiba loc pe mesagerie privata, nu cred ca vizitatorii acestui forum si-ar crea o imagine tocmai conforma cu denumirea de Universul Prieteniei citind aceste polemici.Toti scriem asa cum simtim, eu nu cred in critica literara, doar daca e criticata din punct de vedere sintactic si morfologic, altiminteri, mesajul doar cel care il scrie poate spune cum si ce a dorit sa transmita.E frumoasa si poezia ta, si proza domnului Stanescu, si poezia Dorinei si cea a Ancutei, sunt frumoase doar pentru simplu fapt ca sunt boabe de iubire, de suflet, transformate in cuvant si daruite noua cititorilor.Te sarut, te iubesc si abia astept sa-ti revad ochii aceia superbi si zambetul, cu drag din drag Mara.

Snap- Colour of love

Vezi mai multe video din muzica

Aveţi dreptate, doamna Mara. Cred că am neglijat eu unul dintre aspecte, cel mai important, scopul acestei comunităţi, deşi critica a fost obiectivă şi fără mal-intenţie. Frumos e că suntem oameni şi că ştim că împăcarea vine din suflet. Mulţumesc pentru cuvintele calde şi aşa cum spuneţi dumneavoastră în subsolul unui comentariu, cu dor din dor .

Vezi? de aceea te iubesc, pentru ca ai un suflet curat si frumos asa cum ti-e chipul.

văd şi mă bucur mult

deşert



au luat foc pădurile, miriştea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro,
pompierii trag de ploaie aşa cum amanţii
trag de sânii femeilor înfierbântate

nimic din ce-am visat
doar geamul deschis către moarte

ieşi, îţi spun, din inima mea, şarpe cavernos,
trag de cravata cu picăţele, se-năbuşă,
acesta este spasmul neruşinării
celor ce trec prin sângele hoaţelor de bărbaţi,

mă opresc să respir
şi toate lucrurile devin inutile

la ceasul acesta mă-ntreb
de ce în patul în care am adormit nu e nimeni,
de ce am mâinile arse
şi de ce trec cu plugul peste morminte