DAN PETRESCU

IERTAREA

Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostrii
Ne spune ruga ce catre Domnul inaltam
Dar uneori oricat am vrea putinta asteptam
Satana la cel ce aproapele nostru ne este,
Raul , in suflet adanc el ii sadeste
Chiar de nu vrem, cu rau ne ispiteste
Iar ruga noastra prea bine nu zideste
Si obositi,Domnului nostru sa-i fim pe plac
In ruga spunem “Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac”
Asa cum spus-a Domnul nostru Iisus
Ce invatatura si mantuire lumii a adus

Ce inseamna viata pentru mine

Mai intrebat:Ce-nseamna viata pentru tine?
Nu cred ca pot sa dau raspunsul care se cuvine
Poate e norul strabatut de razele de soare
Care-ti patrund in suflet si privire, arzatoare
E clipa de durere sau de fercire
Ce te duce in neant sau nemurire
Sperante si iluzii ce dainuiesc o clipa
Se risipesc purtate de-a vantului aripa
Si doar cand vantul nebun le-a risipit
Gandim: In viata asta trecatoare
Prea mult noi am gresit !

De multe ori in brate te-am purtat
Te leganam sa uiti de cei care te-au suparat
Cu tine peste ape,munti si drumuri am zburat
Purtat in brate de greutati si rele te-am scapat
Te bucurai, dar fiindca nu mai vazut
In mine tu de multe ori nu ai crezut
Eu sunt cela ce vin ca Mirele Ceresc
Si doar fecioare intelepte imi doresc

De ce traiesc

Ma-nvart in universul existentei mele
Cu clipe mai usoare sau mai grele
Si chiar daca cateodata ametesc
Ma bucur de fiecare zi ce o traiesc

Cu gura spun vrute si nevrute
Si imi cladesc iubiri neincepute
Din vise iluzorii si absurde
Sperand ca cineva poate aude

Probabil ca mai am ceva de spus
Si atat cat ingaduit voi fi de sus
Incerc sa daruiesc din ce primesc
Si la dusmani dar si la cei ce ma iubesc

*******

In tara noastra muntii aur inca poarta
Si noi ne plangem blestemata soarta
Cu toti cat maii bine vrem ca sa traim
Dar am uitat ca trebuie sa si muncim
Cei 7 ani cu care am plecat din casa
Nu ii avem nici cand mancam la masa
Pe cei ce vor sa ne cunoasca cum traim
In casa noastra nu stim bine sa-i primim
Este momentul, in cap tarana sa turnam
Si sa gandim ca trebuie sa ne schimbam

Ţi s-a întâmplat vreodată să vorbeşti singur? Ţi se întâmplă des? Specialiştii spun că nu este un motiv de îngrijorare decât dacă simţi că pierzi contactul cu realitatea. Există mai multe motive pentru care un om poate vorbi singur.

Imaginea unui om vorbind singur pe stradă este bizară. Suntem tentaţi să-l etichetăm drept „nebun”. Adevărul e că mulţi oameni au un dialog interior cu ei înşişi, prin care se încurajează, se dojenesc sau se felicită, şi puţini sunt cei care dau glas acestor gânduri. Vorbim singuri pentru că suntem stresaţi, nervoşi, pentru că ne place să ne alintăm plantele sau pentru că aşa ne facem cel mai bine ordine în gânduri. „Problema” poartă şi un nume, solilocvie. Iată de ce poate să apară:

1. Îţi pui ordine în gânduri

Aşa cum unele persoane trec pe hârtie lucrurile pe care le au de făcut, altele fac liste de inventar vorbite. Simpla rostire a cuvintelor îi ajută să-şi pună ordine în gânduri. E cam ca atunci când avem nevoie de cineva care să ne ajute să rezolvăm o problemă şi, în timp ce-i adresăm întrebarea, descoperim rezolvarea singuri. Acest lucru se întâmplă pentru că, dând glas preocupărilor, acestea ne devin mai clare. Verbalizarea lor ne explică nouă înşine problema şi ne ajută să o vedem mai concret. Specialiştii spun că, în acest mod, cele două jumătăţi ale creierului comunică şi ajută la deblocarea unor răspunsuri de care suntem capabili singuri.

2. Suntem stresaţi, nervoşi sau îngrijoraţi

Strâns legate de aspectul descris mai sus, situaţiile în care suntem supraaglomeraţi sau preocupaţi de ceva pot duce la astfel de ieşiri. Din nou, este vorba de un moment de respiro, în care cuvintele pe care ni le adresăm singuri au rolul de a ne elibera de stres, de a readuce în contact cu noi înşine şi de a ne da încredere.

3. O predispoziţie spre joc

Persoanele sensibile şi ludice pot folosi această ieşire pentru propria distracţie. Ele vorbesc cu plantele, cu obiectele din casă şi cu imaginea din oglindă. Pot face acest lucru pentru că se alintă, pentru că nu au cu cine altcineva să vorbească sau pentru că astfel nu riscă o reacţie nepotrivită din partea interlocutorului. Copiii, mai ales, au mare predispoziţie de a însufleţi obiectele şi până la o anumită vârstă să le considere chiar adevăraţi prieteni imaginari. Dacă aceste convingeri persistă şi mai târziu, cei din jur au tot dreptul să se îngrijoreze.

4. Între normal şi patologic

Medicii şi psihologii spun că, în cazul adulţilor care vorbesc singuri, este important de ştiut dacă aceştia păstrează sau nu contactul cu realitatea. Există o diferenţă între a vorbi cu tine spunându-ţi „Hai că poţi!” şi a discuta cu o voce pe care o auzi numai tu. După cum nu este normal să vorbeşti cu un obiect şi să fii convins că acesta îţi răspunde. Multe dintre persoanele care vorbesc singure au afecţiuni psihice care se manifestă prin halucinaţii auditive, cum ar fi schizofrenia. Acest gând ne sperie şi ne face să ne depărtăm, precauţi. Chiar dacă boala psihică nu îi face pe oameni mai periculoşi decât erau înainte să se îmbolnăvească.

Este pacat sa radem?
Crestinul este omul bucuriei. Nu-i este strain rasul, dar nu rade de orice. Iar cand rade, nu o face din motive medicale: pentru a evita bolile cardiace sau ca sa-i creasca toleranta la durere, dupa cum marturisesc cativa semeni de-ai nostri. Rade pentru ca se bucura de viata.

Iar cand rade, nu gasesti in el nimic grosolan, josnic sau afectat. Nu-l vezi tavalindu-se pe jos. Nu o face nici fortat, teatral sau artificial. O face cu delicatete, incat simti cum si prin zambet ti se daruieste.

Dar cum diavolul nu doarme in rautatea sa, cauta sa se foloseasca si de ras ca sa-l castige pe om. Si asa se face ca rasul ajunge sa zamisleasca batjocura, ocara si vorbele rusinoase. De rasul acesta necuvenit trebuie sa ne ferim. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne cere ca vorbirea desarta si gluma proasta sa nu iasa de pe buzele noastre: "Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire" (Efeseni 5, 4).

Pentru ca multi am pierdut bucuria de a trai, s-a ajuns la crearea nevoii de a rade prin declansarea rasetelor de fundal. Si e dureros sa vezi cum omul este fortat sa rada. Dar tot atat de grav este ca e pus in situatia de a rade de Biserica, Sfintele Taine, etc. Si cum orice mesaj indus prin ras are sanse mai mari de a fi acceptat, rasul devine un mijloc prin care se poate cultiva ceea ce este rau, vatamator omului.

Rasul in sine nu este un pacat. Asa ca nu trebuie sa cautam sa-l suprimam. Trebuie doar sa-i dam masura cuvenita, sa nu ajungem sa radem nebuneste. De altfel, intr-una din rugaciunile de seara, Biserica ne indeamna sa cerem iertare pentru acest ras nefiresc: "…sau nebuneste am ras…".

Deci, nu este pacat sa radem. Insa daca rasul nostru de zi cu zi este batjocoritor, e semn ca zidim in noi rautatea.

Adrian Cocosila

Intoarcerea de la EDEN

Mai intai simt ca plutesc….apoi usor incep sa zbor…apoi mai iute..si mai iute…si mai iute….pierd sirul timpului..Nu observa ca am trecut de orizont ,,,printre gene zaresc o picatura de albastru..tot mai albastru..si mai albastru.Deodata simt ca ma invaluie o lumina alba calda si blanda.Obosit strabat un drum care nu stiu incotro duce si cat va fi de lung Dupa un timp intalnesc un om si un caine ce par imateriali..se odihnesc pe iarba moale din marginea drumului..Ma opresc si intreb: de unde vin si incotro merg..Omul imi raspunde;- Venim de pe pamant si mergem la punctual de inregistrare de la gradina Raiului..Nu intelegeam nimic…spre deosebire de caine care se uita in ochii stapanului si
parea ca-l intelege perfect….Omul a vazut in ochii mei nedumerirea si mi-a explicat ca el si cainele lui au murit in acelasi timp si sufletele lor au luat calea necunoscuta a cosmosului..Pe drum amandoi sufereau de o sete cumplita…Din fericire au ajuns la o poarta deschisa unde cineva pazea un loc cu pajisti inflorite pe care erau amplasate statui immense poleite cu aur, iar in mijlocul lui curgea un rau cu apa cristalina..S-a adresat paznicului…. ce este acolo si daca poate sa intre si sa bea apa….Acesta a raspuns afirmativ mentionand ca acolo este Raiul.A dat sa intre luand si cainele cu el. Paznicul l-a oprit si i-a spus ca el poate sa intre dar nu si cainele lui..Degeaba a incercat sa-i spune ca este prietenul lui de o viata si ca nu face nici-un rau…paznicul a fost de neinduplecat…Omul a renuntat desi setea era cumplita…a luat cainele si au plecat mai departe…..dupa un lung timp au ajuns intr-o poiana unde la umbra unui pom un om citea linistit..nu departe de el a vazut o fantana de unde se putea bea apa..S-a adresat omului adancit in lectura cu intrebarea daca poate sa bea apa…Acesta cu o privire blanda a raspuns afirativ, iar cand s-a cerut permisiunea si pentru caine, strainul a mentionat ca la fantana este un vas in care se poate pune apa si pentru caine..Uimit omul s-a dus impreuna cu cainele sau si si-au potolit setea, apoi s-a intors la strain si l-a intrebat…. ce loc este acesta?..Strainul a raspuns –“Aici este Raiul” Consternat omul nostru a intrebat…Cum Raiul…mai jos intr-un loc cu pajisti inflorite si statui aurite mi s-a spus ca acolo este Raiul…_Nu , acolo este Iadul…Omul nostru si mai mirat a intrebat…-Dar de ce le permiteti sa foloseasca de numele locului vostru..Zambind strainul cu privire blanda…i-a zis….-Este cel mai simlu mod de a tria oamenii…-Tu ai ales calea buna…mergi mai departe pentru a fi inregistrat si a ti se dea locul cuvenit…Uimit de ce auzisem am plecat si eu mai departe….Am ajus in fata unei porti larg deschise pe care am vrut sa intru..nu inainte de a observa ca locul de dincolo de poarta era plin de flori multicolore si pomi incarcati cu diverse fructe,,printre care se plimbau oameni imateriali , discutand in liniste si mancand din fructe, care le faceau cu ochiul….Erau cativa dintre ei care erau cu o greutate legata de un picior si care aveau o usoara umbra de tristete in privire..Am dat sa trec peste pragul portii…dar o voce dulce de nicaieri m-a oprit..Omule, tu inca nu poti intra aici…decat daca accepti sa porti legata de picior o mare greutate….care reprezinta ce nu ai terminat pe pamant din misiunea ce ti-a fost trasata la nastere de catre Dumnezeu..Nu va fi greu sa o termini daca aplici invataturile din pildele Mantuitorului in existenta Lui pamanteana…Ai un inger bun si un Sfant mare care te protejaza…Asa ca intoarce-te !Disciplinat ca de obicei am facut calea intoarsa ..nu inainte de a intoarce capul spre locul pe care trebuia sa-l parasesc…O lumina calda si blanda nu m-a impiedecat sa vad ca spre rasarit desupra portii scria: GRADINA EDEN

Distinsule Dan PETRESCU,
Am trecut in revista scrierile dvs.
Mi-au placut in mod deosebit.
Va multumesc pentru comentariile plasate in topicul meu.

Îmi place textul dvs şefule. Cu mila Domnului, poate ne vom vedea la poarta Raiului! Toată lumea să intre, iar ultimul să intru şi eu.

Este loc pentru toti.....de preferat cu misiunea incheiata...o sa am grija si de tine deorece voi ajunge cu voia Domnului.... probabil inainte....problema este...cine va tine cheia camerei ????

Ehhh..nu ştiu..îl lăsăm pe Cristi să fie şi el şef măcar odată în viaţa lui ...aaaaa, am uitat că acolo e altfel de viaţă şi nu prea mai sunt chei şi camere...ehhhhh să ajungem acolo că vedem noi..eu voi dormi afară pe undeva că sigur va fi vreme bună

Ce frumos eseul dv despre Eden...eu domnule Petrescu, dacă aș ajunge acolo unde ați ajuns dv. cred că mi s-ar agăța și mai multe pietre...ba de mână, ba de picior...poate și de gât. cu drag v-am citit. har divin să aveți.

Multumesc pentru trecere si citire...
Poate ca Dumnezeu a hotarat sa nu rezolvati anumite probleme...din atare motive...Aveti tot timpul sa faceti multe lucruri....Misiunea trasata si modul in care am indeplinit-o, vom afla abia acolo...Eu m-am intrebat tot timpul ce nu am facut ...si ce trebuie sa fac,,,Acum stand si cugetand..dupa 11ani am remarcat ca misiunea era pentru timpul viitor anului 2000...si conform Psalmului 50 ...al regelui David...cele nearatate si ascunse ale intelepciuni Domnului s-au aratat mie..Ele se arata tuturor...trebuie cu credinta si incredere sa intram pe aceiasi lungime de unda cu EL...
Doamne ajuta!

Ma tot intreb ce-o fi facand maestrul
De cand ne-am intalnit in vara vietii;
Mai scrie epigrame Dan Petrescu?
Mai rade sanatos cu toti poetii?
Si ii doresc o mie de ani cu bucurie
La fel cum imi doresc si mie!!!

Bună seara, domnu şefu! Ce se mai aude prin Bănie?

Frunzuliţă verde şi-o scrumbie
Ce se mai aude prin Bănie?
Pe la Iaşi ni'c nou - se duce anu
Iar noi bem la Conu Sadoveanu.

Prin Banie totul era linistit
Atata timp at Io am lipsit
Dar m-am intors din Govora revigorat
Si linistea din urbe probabil s-a gatat
Sigur ca si site-ul va suferi un pic
Cand iar posteaza cel care zice,nimic
Ba mai insira vrute si nevrute
Fara de cap sau coada si ciufute

Sa-ti fie de bine concediu....ma bucur ca ai invatat sa postezi fotografii si ne-ai delectat cu imagini minunate

La cât vin fiert am beut şefu ieri
Mi-e plin maţu de boabe de chiperi
Şi frunzuliţă verde şi-o păstaie
M-aş drege-acu, dar nu am o leţcaie
Să-aştept oare să fac la colindat
Sau să m-apuc în taină de furat?
Dar foaie verde suc de murături
Mai bine crăp şefu decât să fur
Dar lasă că acuşa crapă leatu
Şi-mi creşte punga iară cu urlatu

Regele Solomon care era un mare intelept
Si multe vorbe ne-a lasat dar nu si un sonet
Zicea:Doamne nu-mi da,sa fiu bogat
Gandind la cate am,de tine am uitat
Dar nici sarac sa fiu ca trebuie sa fur
Astel porunca Ta o incalc ca un sperjur

Pai frunzuliţă verde şi-o căldare
Eu nu prea dau cu japca şefu mare
Dar când e de chefuit vezi bine
De multe ori eu uit chiar şi de mine
Şi de atât ce mult iubesc lumea toată
De must eu o văd plină ca pe-o găleată

Ma scuza Raul daca indraznsc
sa iti transmit tot ce gandesc
Ca mustul din caldare este dulce
De-bei,mereu pe undeva te-ai duce
Iar cand se face turburel
Mai sus te turbura nitel
Asa ca mai rabda pana la Craciun
cand poti sa zici ca vinul este bun

Păi frunzuliţă verde trei sarmale
Că bine mai zici şefule matale
Dar să mă abţin de la vin nu prea găsesc cale
Cu clipul de mai sus mă bagi în boale

am trecut cu drag pe la dv. se pare că avem încă o pasiune comună, și eu străbat, cu pasul, Carpații, an de an. gând bun

Asa-i Romanul [ Nicolae Furdui-Iancu ]

Vezi mai multe video din diverse

Românul-DRAGOBETE de te vei uita vei, găsii întotdeauna,
Câtă tradiţie atâta morală,
Câtă morală atâta înţelepciune ,
Câtă înţelepciune atâta omenie,
Câtă omenie atâta lumină,
Câtă lumină atâta poezie,
Câtă poezie atâta muzică,
Câtă muzică atâta credinţă,
Câtă credinţă atâta dragoste,
Câtă dragoste atâta sfinţenie,
Câtă sfinţenie atâta Frumuseţe !

Acestea sunt doar vorbele frumoase
Oare romanii le pastreaza si in case?
Sau iese cu ele ca mesaj in strada
Numai pentru fatada, la parada ??

Intalnire la 40 ani de la terminarea facultatii de UTILAJ TEHNOLOGIC pt.Constructii din Bucuresti
Festivitati la sediul din Calea Plevnei:




Cum am fost

CUM SUNTEM.... cei ce am ai rams






Eu si prietenii in camin
[img]

Imagini de la maa fesiva..."Casa Jienilor"
[img][/img]

[img][/img]

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:
< Am trait si n-am stiut >


Atentie la cum traim!

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.
Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Ştiu poezia acesta de pe site-ul "Cleopatra". A postat-o un domn din Bucureşti, care dădea impresia că ar fi compusă de dumnealui. E frumoasă şi cu semnal de alarmă faţă de timpul pe care îl irosim în nimicuri.

Troia

Sub zidul cetatii
Ahile si Patroclu mediteaza
Gandind la ziua ce urmeaza
-Ahile… tu ca semizeu
cat zici ca mai dureaza?
Eu Patroclu am visul meu
Si vreau sa-l implinesc mereu
Maine voi cere sa lupt cu Paris,
Sau cu fratele sau
Sa terminam cu Elena odata
Demult ea nu mai este fata
Iar Menelau sotul inselat
E timpul sa fie mai barbat
_Patroclu si eu m-am plictisit
Sa plec de aici ades m-am gandit
Ca semizeu iti dau un sfat
Sortit esti sa fi sacrificat
Ca prieten bun
voi vrea sa te razbun
Zeii vor sa lase pentru Univers
Cum e sa fi prieten ales,nu pervers
Asa ca daca tu vei fi in lupta ucis
Aceias soarta pentru mine au decis

Ahile şi Patroclu erau prieteni adevăraţi
Viteji în lupte şi în viaţă încercaţi
Şi n-aveau timp să-l plângă, va să zică
Pe Menelau rămas fără gagică.

Daca nevasta fumoasa el si-a luat
Chiar de era mare rege,nu era barbat
Si asa cum bine ai zis a o adica
Normal ca a ramas fara gagica

Poate ca poezia mea umila
Pre multi sa para infantila

Trebuie sa recunosc ca sunt minunate aceste schimburi de replci in versuri...va felicit...si poate se gandeste unul dintre voi sa le adune...sa le ordoneze...si sa le publicam...in 2012

Poezia de mai sus...cea de la Biserica....este foarte frumoasa
Nu am cuvinte sa spun cat de mult m-a impresionat..mare adevat graieste.....multumesc Dan

De ziua ta...adica pentru cele 2 zile ale tale...cea de nastere si cea a numelui iti doresc un sincer "La multi ani !!!"....sanatate si pace in suflet
Si vreau sa-ti multumesc pentru prietenia ta

Opriţi timpul !!!


La Multi Ani, Dan Petrescu !

Vorba zboara,chiar daca este de multumire
Te multumeste doar cand vezi in ea iubire
Eu imi doresc sa fi mereu cea din totdeauna
In Univers sa stralucesti ca soarele si luna

Multumesc pentru urare Rodica!

Foaie verde de cicoare
La mulţi ani, şefule mare!
Butoiu sub presiune
Te-aşteaptă ca o minune
Tulburelu-i vesel tare
Şi-ţi aduce o urare:
Să trăieşti, să-ntinereşti
Pe toţi să-i înveseleşti,
Foaie verde de susai
Chiar de Moşu Neculai!

Vers pentru prieteni

Cu umilinta vreau azi sa va spun
Duc grea povara, insa ma supun
Pentru cei ce ii cunosti si ii cinstesti
Nu este pacat iubirea sa le daruiesti
Dar cu balanta sa nu socotesti
Cand vrei si tu ca sa primesti
Si am in mine oarecare suferinta
Sa cant la 2 piane, nu am putirinta

Poveste de Craciun

Vacantele mele de Craciun… orasan get-beget..fara rude la sat, au fost anoste daca nu chiar triste, pana in perioada cand eram licean si mergeam in satul situat la poalele dealurilor valcene, la prietenul si colegul meu de clasa, care statea la noi in gazda si cu care imparteam acelasi pat,fiind tratat de mama precum fratele meu,situatie care se repeata la el acasa.
Singura bucurie pentru mine era ca vacanta imi permitea sa citesc teancul de carti pe care le luam de la o biblioteca volanta de cartier care era in grija mamei unui coleg de clasa. Treceam pe langa locurile unde se vindeau brazi pentru Craciun…era cu 3 lei,cu 5 lei si cu 7 lei..functie de inaltime si calitate…Eu m-as fi multulit cu unul de 3 lei…..Podoabele pentru el invatasem sa le fac singur din poleiala si hartie creponata cumparata de la Librarie…Nuci aveam din nucul vecinului care isi intindea crengile si in curtea noastra..Ma rugam pana in Ajun de mama sa-mi dea 3 lei…si cum nu ii primeam, din lipsa banilor…taiam o creanga mai frumoasa din batranul merisor ornamental pus de bunicu cu 15 ani in urma cand facuse pentru mama casa si gradina in stil Venetian…Suportul era dintr-un scaun vechi in care facusem gaura necesara pentru fixarea crengii. Impodobeam cu nulta grija si atentie..pot spune chiar cu drag..pomul meu de Craciun.De la bunica capatasem cativa bani pentru lumanari si artificii.Din hartie creponata faceam lanturi cu zale de diferite culori si ‘Scara pisicii”, iar din poleiala recuperate de la ciocolata primita de la cei care mai veneau in vizita pe la noi in decursul unui an..in special de la frumosa si delicate doamna care isi asumase rolul de moasa ,la nasterea mea. Faceam un fel de globuri arici Odata impodobit bradul cu lumanarile si artificile cumparate, ieseam in strada si impreuna cu cele 4 fete cu varsta apropiata de a mea, tovarase de joaca..intrucat nu aveam pe strada mea baieti…dar care renuntasera la papusi si se adaptasera la jocurile specifice baietilor, plecam cu colindatul.din casa in casa prin cartier..Ne intampinau case putin laminate si porti inchise..In aer nu plutea atmosfera specifica acestei mari sarbatori..Din loc in loc se mai simtea miros de sarmale si cozonac Cu glas mai mult sau mai putin melodios, ragneam din toti rarunchi:
Sus tovarasi nu dormiti
Vremea e sa va treziti
Casa sa va maturati
Lerui ler
Si masa sa va incarcati
Lerui ler
Ca umblam sa colindam
Lerui ler
Pe la case sa uram
Din seara ajunului
Lerui ler
Pana iin cea Craciunului
Lerui ler
Ne dati sa nu ne dati ?
Si asteptam sa vina cineva sa ne dea !!
Si asteptam…. si iar cantam
Ne dati sau nu ne dati
La cateva case iesea cineva si n e dadea max 50 bani..Eu ca singurul barbat eram casa…adica cel ce pastra bani…Dupa un tur de cartier, in care trebuia sa evitam alte grupuri de colindatori,care daca erau mai multi sau mai mari decat noi, ne luau bani
ne-am intors acasa si le-am invitat pe feta sa vada minunatia mea de pom de Craciun.
Ai mei parinti erau plecati la bunicu, care statea mai la periferie si crestea porc, pe care il taia in ajun si nu de Ignat pentru a nu fi ispitit in postul Craciunului, si contribuiau cu totii la preparare lui..deoarece obiceiul era ca toate rudele sa petreaca acolo la bunicu Craciunul..mai ales ca tot el era cu vinul deoarece mai avea vie la camp in marginea orasului
Am numarat bani adunati , i-am impartit si am vrut sa fac o mica demonstratie fetelor de cum arata pomul meu cu lumanarile si cateva artificii aprinse…Era cat pe ce sa dau foc casei deoarece un lant din hartie creponata fiind prea aproape de o lumanare a luat foc si se intindea spre celalalte..in disperare ne-am repezit cu totii si l-am stins rapid….dar buna parte din munca mea se dusese pea pa Jiului, asa ca dupa plecarea fetelor a trebuit sa refac ce se mai putea…Arata totusi rezonabil..Nu speram sa gasesc mare lucru sub pom in dimineata de Craciun cand ma voi scula…deoarece orisicat ma rugasem de mama sa-mi dea 3 lei pentru brad…raspunsul era invariabil..-Nu avem bani!
Intrucat se intunecasa bine si parintii inca nu se intorsesera, mi-am luat pijamaua, cartea in care lasasem semnul de carte la o poveste neterminata de citit si m-am urcat in patul in care peste o saltea groasa cu paie era pusa una mai subtire cu lana..Am citit ..si nici nu stiu cand am adormit. Spre surprinderea mea, dimineata cand m-am trezit sub pomul meu am gasit frumos impachetate in hartie albastra cu care de regula imbracam caietele de scoala..cadouri aduse de Mos Gerila !!Le-am desfacut cu nerabdare..si am gasit cateva jocuri educative, o ciocolata si o punga cu bomboane cu lapte si praline Kandia…Am simtit din plin iubire si dragoste pentru marea sarbatoare…desi sensul ei biblic nu il stiam prea bine….deoarece ai mei devenisera din domni…tovarasi…si afara de rugaciunea cu ingerasul..nu imi spusesera alte invataturi cu tenta religioasa. M-am dus in camera parintilor sa-i spun si sa-i arat mamei ce primisem…Pentru o clipa am citit in ochii lor mirare….Stiam ca cei care pun cadourile sub pom sunt parinti..si vroiam sa le arat cat ma bucur…Mai tarziu am inteles de ce se mirau…Nici ei nu stiau de unde erau cadourile…Le cumparase fratele meu mai mare cu 5 ani din bani lui pe care ii stransese din colindat.
A fost cel mai fericit Craciun din copilaria mea

Eee..să cumperi brad cu trei parale
Fain Crăciun era pe la matale
Dar acu, în veacu două'ş'unu
E din ce în ce mai căciulit Crăciunu

o paine era 2 lei

Foaie verde şi-o scrumbie
Postul e cu veselie
Faţa veselă cu pace
Şi lui Dumnezeu îi place
De aceea şefu mare
Hai să-i zicem o cântare
SARBA OLTENEASCA - Sa reinviem traditia strabuna!

Vezi mai multe video din divertisment

Şefule boierule
Şefule conaşule
Foaie verde de mohor
Văd că eşti moderator
Deci frunzuliţă trei sarmale
Dai o bere şi matale?
Frunzuliţă şi-un ardei
Frigem nişte mititei?
Sau mai degrabă o scrumbie
Ca postul curat să ne fie..
Dar să trăiască şefu din Bănie!

Foaie verde si o lalea
Sunt la fel ca dumneata
Floricica verde de trifoi
ADMIN suntem amandoi
Si butoiului ii voi da cep
De ma-nveti sa ma pricep
Si poate ca bine o sa ne fie
Vinul de bem cu o scrumbie

Povestea scrisa bine pare
De este insotita de cantare
Va rog sa dati un mic clik
Sa va mai imbunez un pik

b]STRAINA (1) Intoarcere in timp[/b]
Rezemat de pervazul ferestrei din cabinetul directorului sanatorului din Mangalia unde venisem sa-i cer favoarea unui bilet de voie cu caracter permanent, pentru a iesi la plimbare, din sanatoriu, in oras. Ne cunosteam din alte timpuri si cum eu eram internat pentru cura heliomarina, eram sigur ca nu ma va refuza. Ma pregateam sa ies din birou si sa-l las sa rezolve vraful de hartii de pe biroul aranjat cu gust intr-un colt…, desi stiam ca nu ii face mare placere hartogaraia…Discutasem mai mult de o jumatate de ora ..depanand amintiri din timpul cand eu un copil fusesem internat in sanatoriul din Vasile Roaita…acum Eforie Sud , iar el tanar medic facea saptamanal naveta la Bucuresti unde petrecea cateva zile impreuna cu tanara si frumoasa lui sotie …fica unui mare scriitor al romanilor din ambele regimuri..Si el provenea dintr-o familie de oameni de arta si cultura..tatal lui fiind un mare muzician al timpului.Tip atletic cu alura de sportiv de performanta in care spiritul de sportiv se imbina cu cel de aventurier, fapt care l-a determinat sa nu se apropie de latura artistica. A studiat medicina pe care o considera un mod de abordare a aventurii in interiorul corpului uman..Tot spiritul de aventura si dragostea pentru mare
l-a determinat sa accepte pentru o perioada postul de medic pe vasul de croaziera Transilvania..Din modul in care decurgea discutia se vedea ca ii face placere sa stea de vorba cu mine, fostul copil de 8 ani pe care il tratase cu succes cu multi ani in urma..iar multumirea ce i-se citea pe chip, era deplina. Acum avea in fata lui un tanar,viitor inginer, cu aspect placut, dupa cum ma complimentase in discutie,care dupa o boala grea,ce in viziunea lui si a altor medici,care cunosteau cazul meu, nu se putea rezolva fara interventia unei forte divine, mimalizand astfel aportul lui si tratamentului aplicat..De aici am realizat ca era un bun crestin. Mi-a amintit de relatiile si corespondenta pe care o purtase cu parintii mei, in perioada cat am fost tratat la sanatoriu din Vasile Roaita. Datorita distantei si pretului mare al calatoriei, parintii mei treceau pe la sanatoriu cam de 2 ori pe an..El era cel care ii tinea la curent cu stuatia mea, trimitand cel putin o data pe luna, o carte postala. Orasul meu era renumit ca un centru in care motociclismul luase mare amploare, datorita unor vechi traditii si multor iubitori de motoare,ce reusisera sa pastreze motocicletele cumparate intre cele doua razboaie mondiale,iar unii dintre ei avand ateliere de reparatii,din care isi castigau existenta.Regimul comunist nu le desfintase inca, deoarece considerau ca se integrau in clasa muncitoare Prin forta imprejurarilor, erau nevoiti sa pastreze relatile cu firmele producatoare din vest,pentru a procur piese de schimb si uneori chiar motociclete second hand,lucru ce le-a fost fatal, mai tarziu, cand aceste legaturi cu dusmanul de clasa,au fost principalul motiv invocat pentru a se inchide aceste ateliere la care nu putea fi controlata prosperitatea financiara.Cum prin ani 1950 in Romania proletara, cu greu se putea procura un mijloc de locomotie rapid in pas cu tehnica timpului , motocicleta era singurul mijloc,la care se putea avea acces, in dorinta de a reduce timpul deplasarii intre localitati si asigura, in special tinerilor aventura betiei vitezei .Tot in aceasta perioada au inceput sa apara primele motociclete de fabricatie ruseasca produse in URSS,cu utilajele si muncitorii adusi prin captura de razboi, din Germania . Erau insa putine si se procurau cu greutate..Iubitor de motoare si aventura, doctorul apelase la parintii mei pentru a-l sprijinii sa-si procure o motocicleta din orasul nostru.
Considerand ca imi atinsesem scopul, nu stiam cum sa pun capat discutiei,,,,,, Prin fereastra deschisa am auzit zgomotul unui automobil care tocmai se oprea . Am aruncat o privire rapida pe fereastra deschisa si am vazut un Mercedes de culoare inchisa care oprise in fata intrarii. M-am apropiat de biroul directorului, care terminase de scris biletul de voie. A tinut sa-mi atraga atentia:- Ai grija ce faci sip e unde umbli!…-Daca se intampla ceva cu tine afara… eu va fi cel tras la raspundere, incalcand regulamentul sanatoriului..
I-am promis ca nu va avea nici-o problema in scest sens, deoarece scopul meu era sa fac cateva iesiri pentru a vizita statiunile nou
infintate in Mangalia Nord, Hotelurile noi si elegante le vedeam numai de la distanta, pe faleza care delimita plaja, de curtea sanatoriului.
.Mi-a dat biletul si mi-a strans mana cu forta.
I-am multumit si m-am indreptat spre usa biroului cand s-a auzit un ciocanit in usa,care deschizandu-se a lasat sa intre in birou o tanara a carei frumusete si eleganta, m-a facut sa-mi intrerup drumul spre iesire. Pentru o vreme nu am putut sa-mi dezlipesc privirea de pe chipul si trupul ei. Era imbracata intr-un compleu usor de vara din doua piese ce se mula perfect pe trupul fragil, dar bine proportionat. M-am dezmeticit abia cand tanarul care o insotea s-a adresat directorului spunand motivele pentru care intrase. In drumul meu spre use,domnisoara ..sau doamna,… care probabil observase momentele mele de cumpana, mi-a aruncat o privire, din care nu am inteles mare lucru. Am mai remarcat ca tipul cu care venise,desi era o zi torida de vara era imbrcat destul de sobru, asortand la camasa alba si pantalonii bleaumarin,o cravata de culoare violet…Am coborat scarile si la iesirea din pavilion m-am oprit langa Mercedesul cu care venisera cei doi. Arata destul de bine, cel putin la prima vedere,... Avea scaunele tapisate cu piele vernil si era dotat cu o serie de accesorii de lux pe care nu le vazusem la alte automobile ce incepusera sa se gaseasca si pe piata,…. nici macar la Fiat, adus din prin import din Italia, pe care datorita pretului,putini puteau sa-l cumpere..Activisti si cei din conducerea institutilor desi castigau bine, aveau acces numai la Moskvici si Volga.. . Am remarcat ca avea numar de Bucuresti si inscriptia CD. M-am intrebat cum o persoana care are legaturi cu Corpul Diplomatic, are nevoie de un sanatoriu de mana doua..Din cate stiam... in general cei care se bucurau de acest statut, nu se amestecau cu muritorii de rand.
M-am indreptat spre pavilionul meu.Se apropia ora mesei de pranz si trebuia sa mai trec pe la magazie pentru a lua tinuta de oras, o lasata acolo la internare, coform regulamentului. Tinuta obligatorie se compunea pajama si halatul In perioada internarii tinuta se compunea din pijamaua cu dungi, lucru care de multe ori imi crea senzatie ca sunt in Penetenciar si halatul classic,e care era aplicata inscriptia sanatoriului… primate ca obiecte din inventar.Mi-am luat hainele si am rugat asistenta din pavilionul nostru sa le pastreze in camera pe care o avea la dispozitie si in care in cateva nopti statusem la taclale. Veneam din medii diferite Ea era foarte interesata de viata de student, deoarece,la terminarea liceului nu a reusit sa intre la facultatea de medicina s-a inscris la o scoala sanitara,devenind asistenta medicala Dupa primul an avea sa se casatoreasca cu un localnic din Mangalia, mecanic sef pe un vapor de transport, care era mai tot timpul plecat pe mare Curand a adus pe lume un copil, cu care a reusit sa-si umple timpul casnic. Citeam in ochii si in vorbele ei ca se simtea neimplinita,atat pe plan professional cat si sentimental..Probabil situatia si tineretea mea,desi cred ca nu ne despartea mai mult de 5-6 ani ii amintea de inceputuri,cand putea sa dea alt curs vietii ei..Parea ca i-ar fi placut o scurta aventura de vara cu mine in noptile in care discutam si ne priveam in ochi..singuri in cabinetul incuiat pentru a nu fi deranjati…dar ceva sau cineva ne-a impiedecat sa o facem.
.Am asezat hainele in dulapul pe care mi l-a aratat,apoi m-am dus in salon Masa se servea in regim de room-service asa ca am gasit mancarea lasata de infirmiera pe noptiera de langa pat. Nu apucase sa se raceasca .In timp ce mancam mi-am adus aminte de viata din caminul studentesc, unde de cativa ani ma simteam mai bine decat acasa Gandeam, ca mancare de la sanatoriu, desi gustoasa, nu se compara cu cea facuta la cantina caminului studentesc de tanti Ildiko, care punea in mancare o bucatica din sufletul ei,fapt pentru care de multe ori imi parea ca este mai buna decat cea facuta de mama, acasa. Era o perioada in care regimul communist din Romania a permis o bresa in Cortina De Fier ce ne separa de tarile capitaliste a si pentru o scurta perioada s-a creat o deschidere spre aceste tari. Acest fapt ce a culminat cu evenimentele din vara anului 1968 Secretarul general al PCR, abia se intorsese dintr-o vizita de lucru din Cehoslovacia, unde discutase cu conducerea din acel moment, viitorul societatii socialiste. Discursul tinut de secretar in fata multimii si pozitia fata de invadarea, de catre tarile Tratatului de la Varsovia a a Cehoslovaciei, a imbunatatit pentru o perioada scurta, imaginea Romaniei pe plan mondial….Noi studenti eram considerati viitoarele cadre de nadejde ale societatii..si capatasem o serie de libertati venite din universitatile tarilor vestice. Chiar secretarul general al partidului isi trimisese fiul cel mare, sa studieze la Oxford Acesta de cate ori venea acasa, in vacanta, aducea si cele mai noi albume cu Beatles, sau alte formatii de muzica rock precum si povestile din campusurile universitare Muzica rock era in plina asensiune in randul tineretului proletar in acea vreme..In scurt timp erau copiate pe benzi de magnetofon de prietenii lui din cartierul Primaverii, prieteni, care ii fusesera colegi de scoala generala si liceu
Ulterior benzile circulau prin toate caminele studentesti.
Saptamanal in fiecare facultate se organizau seri de dans pe muzica rock.
Conditile de mancare si cazare in camine, erau sub stricta supraveghere a comitetelor alese de studenti.cu reprezentanti din randul lor..Asa ajunsesem si eu in Comitetul cantinei din caminul nostru…si am ramas atata tmp cat nu i-a derajat faptul ca desi portia pe care o primeam, depasea de multe ori ratia normala, continuam sa raman la fel de intrasingent la stabilirea meniului si a portilor coform normativele in care erau prevazute caloriile necesare studentilor, normative aduse din universitatile tarilor vestice..Mancare era insa intotdeauna suficienta…Uni colegi reuseau sa faca economii,,,venind in ultima clipa de servire a mesii, la supliment ..cum ziceam noi, Intotdeauna…mai ramanea de la cei cu bonuri de masa.platite din burse, sau banii trimisi de parinti..Personalul cantinei era verificat strict de ncomitet la iesirea din schimb, in sacose..
Totul a fost bine… pana in ajunul Craciunului din anul 1968..cand dupa un concert de colinde, oferit de studentii de la Conservator, profesorilor si prietenilor de la caminele din Grozavesti, au mers sa demonstreze in fata Universitatii peste 1000 de studenti Protestul se adresa….nu impotriva opresiunii regimului…ci impotriva uneltelor cu vederi retrograd-comuniste, formate din noua generatie de profesori ai invatamantului superior…Securitate a actionat cu multa inteligenta si discretie…asa incat despre aceasta demonstrate, s-a stiut numai in facultati, unde in zilele urmatoare au fost prelucrati toti studentii..iar cei care au fost mai activi la demonstratie,adunati spre ancheta, la caminul studentesc de la 303, intre Calea Plevnei si Cotroceni,au fost exmatriculatiSecuristii care se infiltrasera printre studenti..nu au intervenit decat in momentul in care s-a terminat protestul si ne indreptam catre casa….In adunarile facute pentru a condamnarea pozitiei studentimii, necomforma cu principiile socialist-comuniste, majoritatea ne-am complacut intr-o situatie jenanta si nu am luat pozitie, nici macar atunci cand unul dintre cei mai linistiti studenti din facultate..a avut curajul sa se ridice si sa spuna…-Bunicii si parintii nostrii au fost generatii de sacrificiu pentru bunastarea poporului Acum se sustine cu tarie ca avem bunastare…. si poate ca multi o simt…Oare de ce este necesar sa fim si noi generatie de sacrificiu, noi care, nu are nu cerem decat dreptul de a ne exprima liber…In ziua urmatoare, colegul nostru, care nici macar nu participase la demonstratie…deoarece fiind spontana nu se afla in zona cu demonstranti, a fost exmatriculat din facultate….In sinea mea i-am dat dreptate….dar? !!!.Deja in zilele urmatoare am simtit cum se strange surubul….Cineva observase ca suntem o forta…dar erau putini lideri de calibru…Cei retinuti dupa demonstratie au pututut fi usor redusi la tacere prin metodele clasice.

STRAINA(2) Dilema
Am terminat de mancat si am iesit din pavilion cu gandul sa fac o plimbare pe plaja din imediata apropiere si poate si o baie, deoarece dimineata o pierdusem in cabinetul directorului
Coboram pe scarile de la iesirea din pavilionul meu si m-am intalnit din nou cu cei doi din cabinetul directorului.Tanarul ducea o mica valiza si o sacose “puma”, amandoua de cea mai buna calitate.In privirea fetei am citit o mica surprindere cand ma vazut…a continuat discutia cu cel ce o insotea, pe scara ce ducea spre camera de primire a noilor internati in acest pavilion cu regim mai special decat pavilionul central in care se afla si sediul administrativ…Si eu mi-am continuat drumul spre plaja unde la aceea ora erau doar cateva persoane..Printre ele am zarit-o si pe Iuliana, o moldoveanca frumusica si bine facuta, dar pe care boala o macina pe interior fiind internata in sanatoriu de 6 luni. Ea era cazata in pavilionul central dar de cand ne-am intalnit intamplator prin curtea destul de mare a sanatoriului, ne-am simpatizat reciproc, fapt care a determinat-o sa stea mai mult prin preajma pavilionului meu. Cum am coborat pe plaje, am citit in ochii bucuria revederii. Am pus prosopul langa al ei si am inceput sa-i indrug verzi si uscate, narav pe care il aplicam in general cu fetele care simteam ca ma plac..Mi-a zis ca vrea sa faca o baie in mare si mi-a amintit ca i-am promis ca o invat sa inoate. Am luat-o de mana si am alergat impreuna usor spre marea, care risipea fosnind in ritmul muzicii lui Vivaldi, pe tarmul plin de scoici, spuma valurilor destul de mici in acea zi torida de vara. Simteam cum mana ei puternica o strange cu putere pe a mea ca si cum ar vrea sa nu ma piarda. Cand am ajuns la cativa metri de mal mi-am desprins mana si m-am aruncat spre adancuri. Am iesit la suprafata si dupa ce am indepartat apa din dreptul ochilor am vazut-o cum se balacea in apa care abia ii trecea de mijlocul ce sublinia o talie fina dar viguroasa. Am venit inotand usor spre ea pe la spate si am imbratisat-o usor …ca intr-o joaca de copii la mare I-am zis ca este momentul sa incepem lectia de inot, propunandu-i pentru inceput “pluta”. A fost mai greu pana am convins-o sa se lase usor pe spate in timp ce eu sprijineam cu bratele, spatele si picioarele, dar mai spre parte care atrage de regula privirile barbatilorCarnea ei tare si pantecul neted care scotea in evidenta muntele lui Venus imi tulburau simturile. Stiam ca Iuliana este o fata cuminte si tinea sincer la mine.Eram multumit ca cineva ma iubea si nu as fi vrut sa-si schimbe parerea despre mine..asa ca m=am facut ca imi scapa mana de sub spate si scufandandu-se a luat o gura de apa sarata din primul val care a trecut..S-a ridicat in picioare si a inceput sa ma stropeasca cu apa..Am luat-o la fuga prin apa, dealungul tarmului si cand s-a apropiat mai mult de mine m-am aruncat in apa si am inceput sa inot pe sub apa, strecurandu-ma printre picioarele ei.Satui de zbenguiala ne-am luat de mana si ne-am asezat pe prosopele lasate pe plaja Soarele fierbinte de dupa amiaza, asternea inca un strat de bronz pe trupurile noastre tinere, asupra carora din cand in cande se intersectau privirile noastre.. Parca rusinata de acestea, Iuliana a scos dintr-o plasa un roman din care a inceput sa citeasca. Am cerut scuze ca trebuie sa o parasesc,dar vreau sa cumpar de la pescarii ce aveau cherhanaua la cativa metri de plaja noastra,ceva guvizi pentru care aranjasem cu fochistul ce dadea apa calda in pavilion, sa ii curate si prajeasca..Omul era pregatit..avea si o tava speciala pentru asa ceva, deoarece facea acest lucru de multi ani, aleganduse si el cu o portie de guvizi si ceva banuti, de la clientii spitalului…Iuliana a zis ca nu se supara cu conditia sa ii fac si ei parte din portia mea..-Sunt de accord numai daca bei si din berea pe care o voi aduce din oras si i-am fluturat pe sub nas biletul pe care l-am scos din buzunarul halatului plus un mic pupic…lucru pe care la si pus imediat in practica..Am zambit si rosit putin( simteam cum imi ard obrajii) , dar stratul de bronz asternut pe fata l-a ascuns. Aveam in mine un sentiment de multumire si fericire. M-am ridicat si am plecat spre cherhana, unde pescarii tocmai trageau obarca pet tarm..Mi-a spus ca este bine sa vin ziua urmatoare pe la 6….6,30 cand se intorc de la p[escuitul de dimineata cu plasele puse inainte de lasarea seri.In acest fel voi avea peste foarte proaspat care prajit cat mai repede va avea un gust mai bun. Am promis ca asa voi face si m-am intors la pavilion unde am luat hainele de oras si am pornit spre o scurta evadare cu gand de a cumpara berea promise. In timp ce ma indreptam spre iesirea din parcul sanatoriului, am intalnit-o pe Iuliana care se intorcea de la plaja…Pentru o clipa a ramas surprinsa de modul in care aratam in tinuta de strada….mai ales ca aveam blugi originali Levi’s asortati cu o bluza de culoare,,ceva mai deschisa…In gluma mi-a zis…-Sper sa te mai intorci..Zambind am zis ca de regula nu lipsesc de la intalnirile cu fetele frumoase…asa ca in seara acea o astept pe faleza.Am facut o scurta plimbare prin centrul orasului Mangalia spalandu-mi ochii cu turistele ce isi etalau prin statiune fizicul destul de putin protejat de ochii obraznici ai curiosilor lasand in urma lor un miros placut de deodorant bun si uleiuri exotice pentru plaja…Am luat doua sticle cu bere , dar si o sticla de vin “corabioara” de Murtfatlar pentru colegii din salon….Cred ca daca afla directorul…ar fi fost foarte mandru de mine!!!?M-am intors la sanatoriu ‘ dar nu am intrat pe intrarea principala ci printr-o spartura din gardul apropiat de pavilionului meu. Am ascuns plasa in dulapul in care imi tineam acum hainele , sperand ca asistenta nu isi va baga nasul pe acolo. In salon deja se racise mancarea de la cina, lasata pe noptiera. Mancasem un burgher in oras si bausem o bere ..asa ca nu prea imi era foame….decat de Iuliana…care stiam ca ma asteapta pe faleza, Plutind in ritmul si versurile unei cantec din repertoriul lui Charles Asnavour, pe treptele scarii pe care se cobora spre iesire am plecat la malul marii. Intrucat nu stabilisem un loc anume…am ramas surprins ca pe faleza nu era la acea ora nimeni. Intunericul noptii de vara era luminat de o luna noua care trona ca o regina in mijlocul unui cer plin de stele. La scara tronului astepta caleasca carului mare, avand in capatul oistei steaua nordului. In minte mi-a incoltit ideea ca probabil m-am pripit gandind ca Iuliana ma iubeste. Totusi m-am indreptat spre pavilionul central in care era internata Cand mai aveam cativa metri pana la pavilion am vazut cum tocmai iesea pe usa si se indrepta spre faleza…Profitand de intuneric m-am intors usor pe drumul pe care venisem si m-am ascuns dupa primul tufis care mi-a iesit in cale. Am lasat-o sa treaca si am urmarit din umbra cum reactioneaza. Mergea usor pe faleza dar nu putea sa ascunda nelinistea care mai inainte ma increase si pe mine Privea in stanga si in dreapta..sau spre plaja de mai jos. Cred ca o incerca si o oarecare teama, deoarece pe o distanta destul de mare nu se afla nimeni,iar pe faleza erau plantate tufisuri mari din plante ornamentale. Mergeam tiptil in spatele ei pana cand am simtit ca rasufla nelinistit..si brusc am prins-o in brate..A scos un tipat scurt de spaima..dar nu a mai apucat sa zica nimic, deoarece buzele mele iau astupat gura si spre surprinderea mea si-a inlantuit bratele de gatul meu sarutandu-ma cu foc..Am coborat pe plaje si ne-am asezat pe nisipul inca fierbinte…In seara aceea am facut un exercitiu de memorie si am predat o lectie de astronomie din ce imi mai aminteam de la liceu..Am ales 2 stele apropiate, din Calea Lactee si le-am botezat cu numele nostrum Marea isi schimbase registrul si canta acum pe ritmurile simfoniei pentru pian si orchestra compusa de Ceaikovski.
Nici nu stiu cum au trecut orele…Iuliana trebuia sa se intoarca in salon deoarece venea asistenta de garda pentru tratamentul de noapte…Am condus-o pana la usa pavilionului..si cu un ultim sarut.ce s-ar fi vrut fara sfarsit ne-am despartit..

Cand am ajuns in salonul meu, colegii au inceput sa ma ia peste picior deoarece fusesem cam scump la vedere si masa de seara ramasese intreaga pe noptiera..Ca sa le inchid gura le-am promis ca maine vor avea parte de o surpriza.Am strans vasele de pe noptiera le-am dus in camera de serviciu apoi m-am intins in pat meditand la evenimentele din ziua care isi traia ultimile minute,Ca pe doua ecrane paralele rula in mintea mea doua filme in care rolul femenin era interpretat de Iuliana intr-unul si in celalalt tanara straina pe care o vazusem in biroul directorului, Eu eram la mijloc si trebuia sa hotarasc in care joc. In cel cu Iuliana cosideram ca regizorul nu va avea nimic impotriva..dar in cel cu straina stiam ca sansele sunt minime, deoarece producatorul nu era de accord..deoarece avea o relatie cu actrita.

STRAINA(3)Drama.Evenimentele recente mi-au daruit un somn nelinistit…si cum nu le prea le aveam cu somnul… la primele semne care anuntau sosirea zorilor si plecarea noptii spre alte zari, m-am trezit Mi-am aruncat ochii pe ceasul de la mana, produs al prietenilor nostrii de la rasarit,primit cadou cand am intrat la facultate…de la tata, care desi era cam strans la punga..de data asta il cumparase pe cel mai scump. Ceasul arata ora cinci.Inainte de ma culca imi propusesem sa ma scol pe la 6, pentru a ajunge in timp util la cherhanaua cu guvizi. Nu mai aveam chef de somn..nici de leneveala in pat. Mi-am zis ca evenimentele de aseara se asorteaza foarte bine cu un rasarit de soare…Asa ca mi-am luat ustensilele de spalat si m-am indreptat spre baia destinata barbatilor, de la capatul culoarului . M-am spalat bine pana la brau cu apa rece, care m-a revigorat si mi-a creat o buna dispozitie pentru ziua ce urma.Bineinteles ca nu am uitat nici de deodorantul de firma pe care il procurasem de la bursa neagra din caminul studentescCu prosopul de plaja pe umar m-am indreptat spre tarmul marii, unde spre surprinderea mea erau cativa pacienti care iesisera la ultraviolete. Fiind deja veteran in pavilion, ii cunosteam, asa ca dupa ce am intins prosopul pe nisip am intrat in taina cu ei, mai ales ca soarele inca isi mai clatea ochii in apa marii si nu dorea sa-si arate fata muritorilor.
Pe plaja, venind dinspre pavilionul central a aparut, nea Petrica, angrenandu-se in discutia noastra…Cat a vorbit am privit numai la fata lui, dar cand a terminat, l-am privit din cap pana in picioare.Ne-am privit unul pe altul si am iceput sa radem incetisor. Nea Petrica, taran de bastina de pe meleagurile valcene, era imbracat umai in bluza de pajama,find un pic racoare, expunandu-si in toata splendoarea lor, organele de procreere. Nea Dem(Asa ii ziceam eu deoarece semana izbitor cu Dem. Radulescu, avand si acelasi humor), s-a apropiat de el si i-a soptit ceva la ureche. Nea Petrica s-a uitat in jos si parca nu ii venea sa creada….apoi si-a amintit ca atunci cand a ajuns pe plaje si si-a dezbracat pantalonii de pijama era convins ca are slipul pe el. Spiritul meu de carcotas m-a derteminat sa-l intreb:- Nea Petrica, dar nu ai simtit cum le flutura briza marina…Nea Petrica nu a gustat gluma mea si rusinat s-a indreptat spre locul unde isi lasase prosopul si pantalonii de pajama..Intre timp soarele a inceput sa se arate in toata splendoare iesind precum Venus din spuma marii in locul unde marea se unea cu cerul.M-am asezat pe prosop si savuram aceasta minune ca una din bucuriile pe care ti le ofera viata. In paralel gandul meu zbura cand la Iuliana …cand la fata straina ce se internase recent.Ceasul de la mana arata ca se facuse 6 si cinci minute…asa ca l-am rugat pe nea Dem sa aiba grija si de prosopul meu si m-am indreptat spre cherhana, unde pescarii tocmai trageau lotca la mal. Am asteptat pana au asezat-o pe nisip, intr-un loc in care valurile nu mai aveau puterea sa o atraga spre larg. M-au vazut si chemandu-ma langa barca , mi-au dat o sarma, au luat un guvid si -au aratat cu trebuie sa ii insir pe sarma, dupa care m-au invitat sa aleg din barca cu plasele de pescuit, pestii pe care ii doresc. Am ales pe cei mai rasariti,pana cand s-a umplut sarma..Le-am aratat ce am ales , intreband cat ma costa..Stiind ca sunt din sanaoriu, mi-au spus sa dau cat vreau. Nu prea stiam pretul pestelui…dar am platit suficient cat sa fie multumiti..lucru pentru care au multumit si m-au invitat sa trec pe la ei..cand mai poftesc…chiar daca nu mai aveam bani.
Mi--am luat captura, pe care am dus-o spre preparare fochistului, cu sperata ca dupa amiaza voi face cu ea alaturand si sticla cu vin de Murtfatlar, un festin cu partenerii de camera din pavilion,… fare sa uit insa si de promsiunea facuta Iulianei. Am lasat pestele si trecand prin salon pentru a manca cate ceva din micul dejun,m-am intors pe plaje, asezandu-ma pe prosoul ce se afla pe locul unde il lasasem. Incet incet, incepeau sa vina pe plaje si ceilalti pacienti din pavilionul meu si chiar o parte de la pavilionul central.Printre primi era si Carmen , o foarte frumoasa fata blonda de cca. 17. ani pe care o poliomielita din copilarie a obligat-o sa se deplaseze intr-un scaun cu rotile insotita de mama sa,… o doamna respectabila dar la fel de frumoasa. Carmen era o fata vesela si plina de viata care se consolase cu infirmitatea, si nu dadea impresia ca este afectata..Tinerii din pavilion ne adunam de multe ori in jurul ei pe plaja,glumind si spunand bancuri.Au venit in continuare alte cateva persoane instalate de curand in pavilion..pe care inca nu apucasem sa le cunosc prea bine Credeam ca este o familie , deoarece ..o doamna si un domn mai in varsta erau insotiti de doi adolescenti ce pareau a fi in ultimile clase de liceu. Intr-un tarziu spre satisfactia mea a aparut intr-un halat de firma mulat pe trupul mladios…staina internata ziua trecuta. A cautat un loc mai retras pe plaja unde a intins un prosop inflorat din bumbac chinezesc…a scos dintr-o poseta impletita din pai de orez chinezesc, cateva reviste Rebus, un pix, o pereche de ochelari de buna calitate si o oglinjoara. Si-a pus, ochelari..s-a privit cateva clipe in oglinda,si-a uns trupul cu un ulei protector, dupa care s-a asezat pe prosp. Facand abstractie de cei din jur, s-a cufundat in rezolvarea rebusului.Asteptam momentul in care va da jos halatul…pentru a vedea cea ce pana atunci era numai lucrarea imaginatiei mele..Nu a trebuit sa astept prea mult…Odata dezbracat halatul, ce am putut observa depasea imaginatia mea Picioarele bine proportionate porneau din coapsele suple si fragile.sfarsindu-se intr-o talie ce putea sa fie cuprinse cu gingasie de un inel din salba stapanului inelelor.Emotia ce ma cuprinsese imi provoca un tremur in capul pieptului si cateva picaturi de transpiratie mi-au aparut pe frunte..Mi-am zis ca probabil se datorau soarelui ce incepuse sa incalzeasca tot mai tare nisipul si trupurile celor care se coceau pe el, precum strugurii. Asa ca mi-am zis ca este timpul sa ma racoresc putin in valurile mari care in aceasta zi erau ceva mai mari. Am intrat in mare si mi-am facut tura obisnuita de inot care de regula depasea cu mai putin de un metru geamandura..Am remarcat cu surprindere ca a trebuit sa depun un efort mai mare pentru a ma intoarce la mal..In mare aparusera o serie de curenti care te trageau in larg..Cu calm si incredere, m-am intors pe plaja…si conform unui plan stabilit pe moment mi-am luat prosopul si l-am asezat la cativa metri de fata straina. M-am rastignit pe prosop, cu ochii pe jumatate inchisi, dand impresia ca fac plaja cu simt de raspundere, dar cu coada ochiului trageam la reactile fetei.Completa in careul din rebus cateva cuvinte, apoi a prins creionul cu dintii, parand ca se concentreaza pentru a gasi cuvantul potrivit. Mi-am zis ca acum este momentul sa intervin…Am intrebat daca pot sa o ajut la completare..M-a privit cu o oarecare nehotarare apoi ca si cum mi-ar fi facut un hatar, a acceptat. Am pus prosopul langa al ei…i-am cerut sa-mi citeasca definitile si aplecand usor capul peste umarul maini in care tinea revista, cu ochii atintititi asupra spatiului dintre costum si sanii obraznici, incorsetati de costum precum doi porumbei salbatici…Am pus literele care lipseau in patratelele goale din careul respectiv. Nu am apucat sa terminam bine careul cand dinspre mare s-a auzit un strigat de ajutor…La mica distanta de noi erau asezati cei patru despre care gandeam ca sunt o famlie. Brusc tanarul licean s-a ridicat de pe cearceaf si s-a aruncat in valuiri inotand spre tanara care cerea ajutor..A ajuns destul de repede dincolo de geamandura, la locul unde era fata si a incercat sa o traga spre mal.In acelasi moment s-a ridicat si cetateanul mai in varsta care ii insotea…a intrat in apa marii pana cand apa i-a ajuns la gat….s-a oprit si s-a intors..probabil amintandu-si ca nu stie sa inoate si a inceput sa agite bratele in semn de sprijin si ajutor de la cei de pe mal. Priveam stupefiat la scena si realizam ca daca m-as fi implicat , avand in vedere actiunea curentilor marini..cu cunostintele mele de inot ar fi insemnat curata sinucidere…asa ca m-am ridicat si am alergat la cherhanaua din apropiere, a caror barca era inca pe mal..Pescari nu vazusera si auzisera nimic, deoarece erau preocupati de pregatirea plaselor pentru pescuitul urmator…In urma alertei provocate de mine, au lasat lucru si s-au repezit sa puna barca pe linia de plutire, vaslind cu putere spre locul unde tanarul depunea eforturi uriase pentru a o mentine pe fata la suprafata..In momentul in care barca a ajuns la locul faptei, pescarii a apucat-o pe fata de maini si au tras-o in barca..In acel moment tanarul obosit de efort a disparut in adancuri..si orice efort al pescarilor de cautare a fost inutil..Pescarii au tras barca la mal in dreptul locului unde ne aflam..Scena la care asistase intreaga plaja ne-a marcat pe toti..Fata implicata a coborat din barca varsand siroaie de lacrimi..Cetateanul in varsta si doamna care il insotea isi smulgeau plagand parul si blestemau ziua in care in calitate de rude apropiate ale celor doi tineri cerusera acordul parintilor lor sa ii aduca cu ei la mare. Tineri erau frate si sora…Unchiul lor facuse oferta in special pentru tanar care de curand luase cu brio bacalaureatul la un liceu de elita din Bucuresti, urmand sa dea la facultate…Printre lacrimi isi varsa oful, intrebandu-se cum va reusi sa spuna fratelui cele intamplate..Cu capul intre genunchi m-am asezat pe prosop si simteam cum durerea din inima lor se topeste in sufletul meu.M-am dezmeticit cand am auzit cum langa mine plangea usor tanara straina..M-am uitat la ea si am vazut cum din ochii ei frumosi, lacrimile curgeau imprastiind pe obraz rimelul cu care isi marcase conturul ochilor.Am privit in spre cei de pe plaje aflati in spatele meu…Am vazut la mica distanta pe Iuliana , marcata si ea de eveniment dar in ochi ei ei am vazut tristete dar si dojana, observand probabil atentie pe care o acordam fetei necunoscute,langa care asezasem prosopul..Probabil vasuse si cum rezolvasem imprauna rebusul si intimitatea care parea ca o afisam..Incet.. incet cei de pe plaje au plecat….incercand sa uite …Eu am mai ramas pe plaje…incercand cu vorbe putine, sa sprijin moral pe cei apropiati tanarului. Mergeam alaturi de unchiul tanarului pe malul marii si o rugam sa lintoarca trupul tanarlui , pentru a putea face cele lumesti conform obiceiului pentru cei decedati…Am parcurs de cateva ori tarmul marii in lungul olajei din curtea sanatoriului..La um moment dat in dreptul locului unde avusese loc drama… la cca. 3 m de mal, un val ce venea spre mal a, ridicat un brat de finta umana..Instantaneu ne-am repezit amndoi si am apucat bratul pe care curentii marini se pregate sa-l duca in larg impreuna cu trupul caruia ii apartinea.. Am tras corpul la mal si l-am asezat pe nisip..Unchiul baiatului
m-a rugat sa mai raman cateva minute, pana el anunta oficial ce se intamplase si se va interesa ce demersuri trebuie sa faca. M-am asezat pe nisip langa trupul inert si linistit al tanarului..Parea ca doarme..Priveam la chipul lui tanar ce nu apucase sa vada multe din frumusetile vietii….Scormoneam in memorie o rugaciune si am lasat sa se prelinga pe obraz o lacrima ce aducea o usoara liniste in sufletul meu.Buzele mele au rostit fara sa imi dau seama…Iarta-l Doamne!

STRAINA(4)De doi bani speranta!
Dupa ce s-a intors unchiul tanarului, am mai schimbat cateva vorbe de imbarbatare si m-am intors in salonul din pavilion.Ma simteam de parca fusesem stors in centrifuga unei masini de spalat. Intrand in salon,fara sa spun un cuvant m-am trantit in pat si in cateva cecunde am adormit…Mai tarziu am simtit cum colegii din salon trageau de mine anuntandu-ma ca a venit masa. I-am rugat sa ma lase sa dorm deoarece nu imi este foame. M-am trezit cand soarele apusese si noaptea incerca sa isi faca loc in curtea sanatoriului..Intr-o fractiune de secunda m-am dezmeticit si vazand mancarea de la pranz ce se racise pe noptiera,mi-am amintit ca trebuie sa merg in sala cazanelor pentru a lua pestele pregatit de fochist, nu inainte de a le spune colegilor, ca in cca 15 min. ii astept in foisorul din imediata apropiere a pavilionului, ce era de décor si loc de odihna. Se preta perfect la surpriza promisa.Era si un prilej de a uita…conform principiului… “viata merge inainte” !
Am ajuns la timp, deorece fochistul se pregatea sa predea schimbul si sa plece acasa..Pestele era fript si il pusese intr-o nisa de langa cuptor pentru a sta cald. A pus un capac peste cratita in care il asezase
Pestele care bine prajit si rumenit arata nemaipomenit si cu mirosul apetisant si patrunzator mi-a trezit senzatia de foame…Am achitat manopera si materialele necesare prepararii, am multumit si m-am dus in foisor. Cei din salon asteptau deja, curiosi sa vada ce surpriza am pregatit..Cand am pus cratita pe masa si am ridicat capacul au izbucnit in urale,,,,Am multumit precum gladiatorul in arena…dar i-am rugat sa puna lesa curiozitatii, deoarece nu este totul. Am fugit in camera asistentei care terminand tura plecase acasa Scotand plasa cu sticlele de bautura din dulap m-am intors la foisor. Pe drum am ascuns intr-un tufis cele doua sticle de bere pe care vroiam sa le beau cu Iuliana dupa ce terminam cu baietii.Acest lucru mi-a amintit de privirea trista si plina de dojana pe care o vazusem de dimineata in ochii Iulianei, fapt care mi-a creat o stare de culpa si indispozitie. L-a intrare in foisor am scos triumfator sticla din plasa si am agitat-o precum o sticla de sampanie.. pe langa nasul celor care ma asteptau..Am primit aplauze la scena deschisa si am inceput sa ne ospatam din peste…Sticla, intrucat nu aveam pahare circula din mana in mana..Eu mi-am cerut scuze ca nu beau cu ei, motivand cu am o indispozitie Am luat cativa pesti din cratita si spunand ca sunt pentru Iuliana am plecat….M-am repezit pana in sala ce servea la portionarea meselor, am luat doua farfuri …am pus pestele intruna iar cealalalta am folosit-o pe post de capac…Am luat cele doua sticle cu bere si m-am indreptat spre pavilionul central, sperand sa o prind pe Iuliana cand va iesi sa-si faca plimbarea de seara,pe faleza. M-am asezat spre asteptare pe iarba in spatele celui mai apropiat tufis, in apropierea iesirii din pavilionO briza sarata cu iz de alge marine imi da o stare de visare , dar si de neliniste..Iubeam mult marea,pentru imensitatea necunoscutulu ei si spectrul de culori pe care il afisa.Gandeam ca se aseamana cu starile sufletului uman..La fel ca si omul era si ea trista, calma , furiosa, vesela,,,si fiecare stare o afisa printr-o culoare,,Azi eram suparat pe ea deoarece rupsese firul unei vieti care nu apucase sa se exprime..Apasat de gandurile mele nici nu am remarcat ca se facuse ora cand Iuliana nu mai avea cum sa vina deoarece trebuia sa fie la apelul tratamentului de seara..Mi-am dat seama ca se suparase..si ii dadeam dreptate…eu eram ca un fluturas … inca nu aveam ganduri serioase…Eram in faza in care acumulam experienta si imi complectam agenda de lucru. M-am sculat de pe iarba am luat plasa cu farfuriile si sticlele cu bere si m-am intors la pavilion. Inainte de a intra, am zarit pe banca fata straina pentru care simteam o atractie deosebita. S-a uitat la mine si mi-a zis scurt:-“Pe unde umbli tinere?”Surprins pentru o clipa nu am avut reactie. Mi-am revenit si am inventat o scuza despre o plimbare nocturna sub clar de luna, pe muzica lui Dvorak, cantata de valurile ce se spargeau de tarm. M-a invitat sa stau langa ea pe banca sis a-i dau mai multe relatii despre domnul Dvorak.de care nu auzise..Despre el steam destule, dar despre muzica lui mai putin. Am pus insa destule floricele pentru a parea un nitiat in domeniu. Mi-am dat seama ca aici este un punct sensibil pe care pot sa-l exploatez Nu realizam ce hram poarta si tatonam terenul..Era cu totul altceva fata de cea ce cunoscusem pana atunci si notasem in agenda Ca sa ma dau mare i-am povestit ca pot iesi cand vreau din sanatoriu si daca are nevoie de ceva ii stau la dispozitie. A marturisit ca si ea poate iesi si are hainele in rezerva pe care o capatase la interventia prietenului ei care o adusese la sanatoriu.
I-am sugerat sa profitam de situatie sis a facem o plimbare in statiunile din Mangalia Nord..A aceptat pe loc si m-a rugat sa astept cateva minute pana se aranjaza. M-am strecurat in camera asistentei, m-am imbracat repede si am revenit pe banca in asteptareA coborat imbracata in blugi Riffle care ii scotea in evidenta perfectiunea corpului bine proportionat si o bluza alba strasa pe talie cu o cureluse impletita, din piele, asortata cu sandalutele din picioare.Parul il stransese intr-o codita ce era mai aproape de ureche decat de ceafa Apropierea ei mi-a fost anuntata de un miros suav de lacramioare..Parea mult mai tanara si mai frumosa decat atunci cand am vazut-o prima data. Un sentiment de fericire si multumire simteam in intreaga mea fiinta..M-am ciupit de mana pentru a fi sigur ca nu visez. Iuliana se stersese in acele clipe, din memoria mea..I-am propus scurtatura prin gaura din gard si ne-am indreptat spre Saturn.

Discutie cu Tatal nostru

Tatal meu cel sfant si bun
Aste vorbe vreau sa spun:
Nu-mi da duhul trandaviei
Spunand vorbe in desert,
Sau iubire de prea mult
PoruncaTa sa-mi fie lege
Si mereu sa Te ascult.
Iubirea de stapanire
Sa indepartezi de mine
Da-mi in suflet doar iubire
Pentru cel ce mi-e aproape
Chiar cu vorba de huleste
Si sfarsitul mi-l doreste
Ca sa ma intorc la Tine

Scrisa de mine, inspiratie dupa rugacinea Sf.Efrem Siriul