DAN PETRESCU

Invatatura unui calugar
In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine. Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine, ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac - ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi. Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea. Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”
L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns:
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.” L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai? Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.” L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Ci vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugii dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul. Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.
I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa meargaimpreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti. Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat: ”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.

Întotdeauna prezenţa unui bătrân care şi-a petrecut viaţa cu Dumnezeu este o binecuvântare pentru toţi cei care îl ascultă.

Superb, si eu am vizualizat eseul tau, ca un film de dragoste, romantic, mi-a placut foarte mult, sa mai scrii asemenea eseuri. Imi cer scuze ca nu ti-am spus La multi ani, pe data de 5 dec.iti spun acum, pentru ca daca ne dorim ziua noastra poate fi in fiecare zi, nu?. Te imbratisez cu drag si iti doresc Sarbatori binecuvantate de Dumnezeu, pline de iubire si lumina divina in suflet si in viata alaturi de cei dragi. Cu iubire, Marioara.

Multumesc Mara...De ziua mea ai fost alaturi de mine prin reprezentanti...deoarece Rodica a avut grija sa-mi trimita o felicitare dragta din partea Universului Prieteniei din care bineinteles ca faci parte si tu..Sper ca si urmatoarele capitole din schita mea sa-ti starneasca interesul. Iti urez tie si celor dragi, cu care esti departe de noi, sarbatori fericite,multa sanatate si numai impliniri
Cu drag din drag !
Nicu Dan

In postar Mos Craciun, te-a asezat
Sa privesc si sa te iubesc ca altadat
Si posterul ce mosul azi mi-a daruit
In rama sufletului meu l-am tintuit

Frunzuliţă verde de cicoare
Iaca vine Moşu, şefu mare
Deci foaie verde de rachiu de prunu
Să ne fie luminos Crăciunu!
Mai un părărel, mai un şoric
Să ne veselim şi noi un pic
Mai o colindiţă, mai o rugăciune
Ca viaţa să ne fie o minune
Mai un fripturică, mai un usturoi,
Sa nu treacă veselia pe lângă noi!
Mulţi ani!

In asta zi de sarbatoare
Multam Raul pentru urare
si in colind de zurgalai
sa zicem cu toti
mai manatiHai... HAi

Frunzuliţă verde ca măslina
Încă nu am cetit despre "străina"
Dar în curând de citit o să-mi vină chefu
Şi comentariu am să scriu pentru şefu

Sincer astept un comentariu.... chiar daca critica va fi la sange...Numai asa voi progresa....corectand greselile

Din capul meu zevzec
Iese inca un vers sec
Ce cu oarecare siderare
Lamurire vrea la intrebare:
Cum poti la inceput de an
Iubire sa ai pentru mitocan

Poostez un gand semnat
De domnul Florin Stratulat:

Au iertati-ma, sunteti din Craiova, o sa o gustam virtual, problema mare e ca am inceput sa va iubesc, va doresc o toamna minunata, si sa aveti sanatate cu toti cei dragi impreuna, de asta e acest site ca noi sa nu uitam ca suntem un neam select, avem tot ce altii nu au si nu avem nimic din ceea ce la altii e o normalitate !
Va multumesc mult, Florin.

STRAINA(5)Escapada
Poteca pe care trebuia sa ajungem la trotuarul ce ducea spre Saturn, paralel cu soseaua spre Constanta, era plina de balarii, iar lumina difuza oferita de luna si iluminatul public al soselei,dadea un disconfort si nesiguranta pasilor nostri…Din aceast motiv am simtit deodata,cu bucurie,mana ei sprjinandu-se pe bratul meu..
Profitand de situate i-am prins palma fina si scatifelata in mana mea. Ajungand la trotuar..m-am facut ca uit sa ii dau drumul si m-am lasat patruns de fiorul placut al dragostei ce parea ca se scurge prin palma ei…sentiment pur pe care il mai simtisem doar in copilarie, cand ma indragosteam de toate fetele frumoase din scoala…carora in taina le faceam poezii, numai de mine stiute Ciudat mi s-a parut ca parca si ea uitase sa-s desprinda mana..Mai erau cativa pasi pana la intrarea in statiune..cand mi-am amintit de cel care o insotise la venirea in sanatoriu… Presupuneam ca este sotul ..sau prietenul ei..Ma uitasem mai devreme la mana ei si nu observasem verigheta, ci numai un inel fin cu smarald..In cele 15-20 de minute cat facusem pana la Saturn…discutia fusese destul de banala,lasand ca intre noi sa ramana o discretie personala.Motivand un pas de dans, pe muzica cantecului lui John Lenon, Imagine , ce se auzea de pe terasa unui bar din apropiere, am lasat jenat, sa ii scape mana calda si fina din mana mea, desi nu stiam daca voi mai avea o a doua sansa…care nu s-a lasat mult asteptata, deoarece brusc mi-a apucat mana s m-a tras cu vigoare spre terasa barului de unde venea muzica..-Pai?? Am apucat sa exclam
-Tinere asta seara esti invitatul meu..Depasa tot ce imi imaginasem…Pluteam de fericire.Desi eram fumator de ocazie, simteam nevoia unei tigari bune, care sa imi mai tempereze elanul dar si sa ma faca mai barbat..Am intrat pe terasa semideschisa a barului. A ales o masa amplasata cat mai retras intr-un colt A facut un semn discret barmanului, care si-a parasit locul de munca, unde pe langa barman era si DJ…Regula locaului era te servesti singur de de la bar, sau sa stai pe scaune inalte sprijinit de masa barului.
-Sarut mana doamna! -Cu ce sa va servesc?..,s-a adresat barmanul…uitandu-se cam ciudat la mine. A pus mana peste palma mea zicand..-Eu te-am invitat…tu comanzi ! Eram surprins si contrariat…dar nici nu vroiam sa arat ca sunt cazut din luna…Asa ca spus barmanului..-Pentru mine un whisky; Withe Horse si un pachet de tigari Camel, iar pentru doamna..si am indreptat mana spre ea….lasand sa comande ce crede..Iar m-a surprins..zicand..Scumpule intr-in local, un barbat cand vine cu o doamna, trebuie sa stie ce ii place si el comanda si pentru ea. Am avut un moment de inspiratie si mi-am amintit de un cognac bun baut la un prieten in Bucuresti care era tenisman de performanta si participa la turnee in strainatate..La un astfel de turneu unde sponsor principal era Courvoisier, s-a oferit fiecarui participant o caseta speciala cu cognac Courvoisier si paharele de cristal corespunzatoare…Daca tot platea ea am zis ca propunand o bautura fina, voi aparea in postura de cunoscator.Barmanul a adus rapind comanda. L-am rugat sa mai puna odata melodia lui John Lenon. Ne-am aprins cate o tigara si am incercat calitate bauturilor oferite..-Te pricepi tinere, a zis privandu-ma in ochi,dupa o prima sorbitura.Profitand de apelativul “tinere” am indraznit sa o intreb de varsta..asa am aflat ca ne desparte numai un an..in favoarea mea..fapt care mi-a dat indrazneala sa-I zic pretty women..Curiozitate imi dadea ghes sa aflu ce hram poarta cel care o insotise la venirea in sanatoriu..Foarte senina mi-a marturisit ca este prietenul ei cu care locuieste in Bucuresti de cativa ani si pe care il cunoscuse cand fabrica de confectii la care lucra si care o folosea si pe post de manechin la prezentarile de moda..avusese o prezentare intr-o tara din vest, iar el era cel care avea in grija si supravegere delegatia..Titulatura era de agent diplomatic in cadrul Ministerului de externe..La Milano..unde fusese prezentarea de moda, a curtat-o in permanenta, plinband-o in timpul liber la obiective turistice sau prin barurile si restaurantele din Milano. S-a purtat frumos cu ea. Nu i-a facut in acest timp, propuneri indecente. Cand s-au intors, pe aeroportul Baneasa i-a propus sa ramana in Bucuresti si sa locuiasca impreuna, in garsoniera lui pe care el o avea la demisolul unei vile din Primaverii..Surprinsa si i-a marturisit ca ii trebuie ceva timp pentru a lua o astfel de hotarare care era o noua schimbare in viata ei.I-a lasat adresa si numarul de telefon unde pute fi gasita…desi stia ca pentru el nu este o problema sa o gaseasca…Peste o saptamana a sunat-o…I-a spus ca se gandise, dar il asteapta in orasul ei, sa discute intre patru ochi..Saptamana urmatoare era acolo..A telefonat din gara si s-au intalnit intr-un bar din oras…I-a marturisit ca nu stie totul despre ea si s-ar putea sa aiba probleme in activitatea lui..Si astfel i-a povestit problemele avute cu Militia ca urmare a unor relatii cu strainii,avute in ultimul an de liceu pe litoral..Nu a parut contrariat. ..A fost chiar placut surprins ca i-a spus, deoarece ii cunostea dosarul..In seara cea a fost prima intalnire amoroasa la domiciliul ei din Brasov…Ziua urmatoare si-a strans bagajele in graba si s-a mutat la el..deoarece el trebuia sa plece la ambasada de la Bon, care era in constructie si erau folositi muncitori din Romania care trebuiau supravegheati..Eram oarecum contrariat cate imi spusese… informatii ce trebuiau sa ramana secrete .N-am apucat sa intreb de ce o face, deoarece barmanul a pus "Imagine "si am invitat-o la dans.In ritmul melodiei amandoi ne-am pierdut in timp si spatiu. Dansam cu trupurile strans lipite incat simteam cum notele muzicale se scurg prin vene, odata cu sangele nostru tanar ce sta sa dea in clocot. .Isi rezemase capul de umarul meu si murmura in surdina textul melodiei. Eu pluteam de fericire in ritmul melodiei, patruns de mirosul de lacramioare ce emana din trupul ei prin deodorantul pe care il folosise…Sfarsitul melodiei a rupt vraja ce ma cuprinsese. Ne-am intors la masa unde cu o ultima tigara am terminat bautura din pahare..Era totusi momentul sa ne intoarcem..Ca peste tot si in sanatoriu era un "centru de informare" care culegea informatii, ce prin nu stiu ce sistem, circulau in tot sanatoriu…Eu ii promisesem ceva directorului si chiar daca eram indragostit pana peste cap nu vroiam sa imi stric "imaginea"…. Am mers la bar sa platim. Am putut observa ca barmanul nu mai contenea cu multumiri si plecaciuni, in urma bacsisului consistent primit..dar am vazut in ochii lui di o umbra de dispret.Am facut cale intoarsa.Pe drum pana la iesirea din statiune i-am zis ca am avut senzatia ca barmanul o cunoaste. Desigur dragule …Inainte de internare am stat cu prietenul meu cateva zile, cate i-s-a permis cei de la Minister, in hotelul ce are acest bar la parter..In fiecare seara aici ne petreceam timpul. Bucuria momentului trait in aceata scurta escapada, a trezit copilul din noi si ne-am intors la sanatoriu, sarind intr-un picior pe trotoarul de langa sosea, acompaniati de claxonele automobilistilor care plecau sau veneau la distracti in salba de statiuni din Mangalia de Nord..In barurile de noapte acum incepea distractia…Cele mai renumite erau cele din Neptun..Am intrat prin gaura din gard.oprindu-ne pentru un moment in usa de la intrarea in pavilion.Exuberanta si whisky-ul baut mi-a dat curajul sa incerc un sarut…Mi-a oferit insa obrazul, sarutamdu-ma la randul ei pe ambii obraji..Mi-a urat noapte buna si a urcat in graba scarile, spre rezerva de la etaj…M-am indreptat la randul meu spre salonul meu de unde se auzeau sforaiturile lui nea Dem. Pe intuneric m-am dezbracat de hainele de oras, le-am chitit bine si le-am ascuns in plasa pe care dimineata trebuia sa o duc in camera asistentei. Am luat pijamaua si m-am asezat in pat cu mainile sub cap.Visam cu ochii deschisi..Eram putin ametit de momentele in care amestecasem iubire cu bautura, dans si tutun ,,placeri pe care nu eram obisnuit sa le amestec…Incercam sa inteleg…Nu realizam unde incepe si se termina visul..Usor , usor, in ritmul sforaiturilor companionilor din salon, am trecut in lumea lui Morfeu

Deşi eşti şef la Krasnodar
Ruşii nu prea au habar,
Că-n România, printre scame
Te antrenezi în epigrame.

(se dedică domnului Dan Petrescu, antrenor la Kuban Krasnodar)

Din ghemotocul cu scame
Mai incropesc si epigrame
Antrenand echipa Kuban
Nu-s Ban,ci Bursuc Ku Ban
Si-s mare, nu ca Nicu Dan

Dane...Dane...poate incepi sa sintetizezi si tu creatiile tale pentru un volumas....sa-l lansam in tabara de la Sibiu

Foaie verde si-o lalea
Dane, eu nu sunt de-acord sa faci asa
mie imi plac "mazglellile" ce le scrii
doar ca eu le spun poezii.
Nu le lua toate in plin
pastreaza-ti sufletul senin.
Ramai asa cum esti acum
si mergi te rog pe-acelsi drum,
drumul din Universul prieteniei
de pe strada vesniciei.

Cu drag din drag Mara.

Si ca sa vezi ca sunt un pic ascultaror
Ceva aice mai mazgalesc.cu drag si dor


STRAINA(6) Cosmarul
Cu prosopul pe umar..ma indreptam spre plaja de la malul marii..din imediata apropiere a pavilionului, pentru ultraviolete..Mai aveam cateva zile pana terminam cura heliomarina si doream sa o fac cu simt de raspundere….Speram sa mai pun pe mine ceva bronz cu care sa impresionez fetele din cartier…..Macar cu el….daca nu stiam sa le mint frumos.Invatasem de la fratele meu mai mare…care se invartea intr-un cerc de baieti mai priceputi…De la el si de la mama, invatasem multe lucruri ,in care trebuiau sa fie initiati barbatii…Tata era seful…si considera ca trebuie sa te descurci singur…asa cum facuse si tatal lui cu cei 13 copii, pe care ii crescuse.
Soarele deja se ridicase la orizont din apa marii si isi incepuse cursa febrila spre apus..De obicei la acea ora nu intra nimeni din pacientii sanatoriului in apa, dar am observat in apropierea geamandurii, o persoana care nu arata ca ar dori se scalde, la prima ora..ci privea in zare la stralucirea razelor solare de deasupra valurilor, verzi…albastrui, ce veneau dinspre larg…
La un moment dat am observat cum un val a trecut peste capul persoanei, care a disparut sub apa…A reaparut la valul urmator si dupa aceia aparea si disparea periodic…Pe mal nu mai era decat o fata, in care am recunoscut o pacienta din salonul Iulianei cu care aceasta era prietena, Fata a inceput sa faca semene disperate, aratand spre apa marii, solicitand ajutor..Am alergat cat am putut de repede. Aruncandu-ma in mare m-am indreptat, inotand cat puteam de tare, spre locul unde ar fi trebuit sa se afle acea persoana..Inotam cu disperare, si la trecerea fiecarui val cautam cu privirea …Trecusem de locul in care ar fi trebuit sa o gasesc..Eram deja obosit, fiind un inotator de duzina..M-am intors pana la geamandura si m-am sprijinit de ea…Rasuflam sacadat si incercam sa-mi linistesc plamanii solicitati de efort si de cele cateva guri de apa sarata pe care le inghitisem.
La un moment dat am simtit ca picioarele sunt atinse de un obiect adus de valuri…M-am scufundat si am observat in apa lmpede, ca este trupul unui om….. L-am apucat de un picior si
l-am ridicat la suprafata , Tinand-ul pe linia de plutire ,i-am ridicat capul la suprafata in speranta ca mai poate respira…Atunci am aruncat o privire spre chipul lui….In urmatoarea clipa am simtit ca ma lasa puterile si am inceput sa ma scufund…Mi-am revenit insa destul de rapid…
Era Iuliana….-Mi-am zs: -Poate nu este totul pierdut!....aducandu-mi aminte si de pregatirea facuta cu Crucea Rosie,in timpul liceului cand scoala noastra castigase concursul zonal…Am tras-o usor pr mal, pana cand am putut sa ma sprijin de nisipul de pe fundul mmarii…Am luat-o in brate si am incercat sa o duc cat mai repede pe plaje pentru a incepe resuscitarea.….La primele incercari, din gura au tasnit cateva urme de apa sarata….Incercam pe langa miscarile corespunzatoare eliminarii apei din plamani, sa introduc prin respiratie gura la gura oxigenul necesar…Ochii ei larg deschisi ma priveau. Citeam in ei aceiasi dojana pe care o vazusem zilele trecute…Ii simteam buzele senzuale care nu cu multa vreme in urma frematau de placerea iubirii… acum…reci si inerte…Alaturi de noi plangea in hohote prietena din salon…..si printre sughituri, isi reprosa ca desi banuia ca va face acest pas, nu facuse nimic sa o impiedice….M-a mirat faptul ca nu ma invinuia pe mine…… . fapt pentru care am privit-o intrebator, renuntand la resuscitare.Totul parea de prisos. Iuliana trecuse in lumea ingerilor…Prietena Iulianei mai spunea ca medicul o anuntase pe Iuliana cu o zi in urma, ca sansele de vindecare sunt mici si ca o va mai tine 6 luni…dupa care va trebuii sa se interneze periodic.
Am trimis-o sa anunte conducerea spitalului…M-am asezat langa Iuliana, in genunchi si am inceput sa mangai obraji reci , parul si ochii peste care trasesem obloanele pleoapelor cu genele lor lungi si frumos arcuite, pentru a nu mai citii in ei gresala mea…Plangeam in hohote, cum nu imi aminteam sa o fi facut nici macar in copilarie….La un moment dat am simtit pe umar o mana care ma strangea destul de tare si o voce care imi striga:
-Trezestete omule !...Spre surprinderea mea, plaja si marea disparusera…Eu eram in patul meu din salon. .Nea Dem tragea de mine pentru a ma trezii..M-am uitat la el si am intrebat..-Unde este Iuliana?…Au dus-o la morga ? Nea Dem a inceput sa rada si mi-a zis…-Trezestete omule..Care morga ….Ce ai visat ?….Pe cine jelesti…Mi-am sters lacrimile de la ochii..O bucurie nespusa, dar si o oarecare tristete m-a cuprins….Fusese un cosmar…Traisem pentru cateva clipe pedeapsa divina..

Foaie verde arde limuzina
Am citi acu despre "Străina"
Şi din cât mă duce al meu habar
Foarte frumos ai redat şefu, acest coşmar
Ai lăsat să se vadă că e doar un vis la momentul oportun
Frunzuliţă verde de tutun
Aşa că cititorul cu sufletul la gură răsuflă apoi uşurat
Fiindcă nimeni n-a murit înecat
Şi fiindcă nu murise Iuliana cred că matale
Ai avut grijă după aceea de buzele ei senzuale
Frumos narat şi scris şefu mare
Dar să nu-ţi fie dumitale cu supărare
Că eu la proză mă pricep mai puţin
Chiar dacă acu pentru dumneata un pahar de "Alexandrion" închin
Zic eu după mintea mea că domnul colonel Malciu Marian
Care a scos roman şi acu un an
Mult mai autorizată părere poate să zică
Frunzuliţă verde şi-o sipică
Chiar şi domnul inginer Stănescu Aurel
Frunzuliţă verde şi-un ardel
Care la proză învârte bine condeiu
Ştie mai bine cum se oţeteşte ardeiu
Însă dacă o poezie scrii şefu mare
Pot să-ţi spun de-i potir de aur sau căldare
Dar frunzuliţă verde trei sarmale
Un salut moldovesesc pentru matale

E bun Alexandrion-ul nu zic.Nu
Eu l-am schimbat precum Anu
Dar foaie verde de la o varza
Acum prefer sa beau Zaraza
Vinars facut la Murtfatlar
Mai bun ca cel de la Cotnar
Cei ce pot o critica a-mi faca
Stau linistiti pe a lor craca
Poate,foaie verde si-o spica
Pentru prosti ochi nu isi strica
Chiar daca domnul. Aurel Stanescu
A fost la aceeasi facultate,ca Petrescu
Iar dl.colonel cred ca e suparat
De cand neortodox,am comentat
Desi adsea poate mai gresesc
Sa fiu iertat,e lucru crestinesc

Dar frunzuliţă verde varză fiartă
Eu cred şefu că toată lumea te iartă
Numa să dai sfoară prin ţară
Şi să-i inviţi pe toţi la o pahară

Eu cu paharul nu prea stiu
Ca dus a fost intr-un pustiu
De invitat insa nu ma feresc
Ca mare drag imi e sa daruiesc
Dar daca zic ca vreau sa-i mituesc??
Probabil d-aia,aice, ei nu ma citesc???

STRAINA(7) Despartirea


Era trecut de ora 10 dimineata cand am coborat pe plaja si cautam, un loc unde sa-mi pun prosopul.Nisipul fierbinte imi ardea talpile.Cosmarul ma marcase puternic,astfel incat doua zile nu iesisem din pavilion..decat seara...In seara trecuta am zarit pe o banca din apropierea falezei.. Straina (asa cum o botezasem cu roua iubiri din sufletul meu ), linistita si ganditoare, privind cand la valurile care stingeau inspumate, fierbinteala de pste zi a nisipului pe care arunca prinosul iubirii scoicilor multicolore, adunate din adancul albastru-verzui al nemarginirii marine.....cand la cerul pe care seninul noptii de vara proiectase milioane de constelati,ca piedica, in drumul nostru spre nemurire. Nu indrazneam sa-i tulbur revelatia...Din intuitie femenina, fara sa priveasca, a simtit prezenta mea , asa ca am ramas surprins cand am auzit ca imi spune.. -Unde ai disparut dragule doua zile?...Bag de seama ca ai multe mandre aici?..Desi nu imi gaseam nici-o vina, caldura din obraji, mi-a semnalat ca se rosisera...Noroc ca intunericul noptii,si in mod sigur, brozul de pe fata, ascundeau timiditatea venita pe cale genetica, pazita cu greu in situatii delicate..Am afisat o oarecare indiferenta, acuzand o indispozitie datorata insolatiei..M-a invitat sa stau alaturi de ea pe banca si a inceput sa exploreze trecutul meu...Se vedea ca acumulase experienta necesara pentru a o face fara mari eforturi..Eram intors cu usurinta pe tote fetele... si in cele aproximativ 2 ore cat statusem impreuna pe banca..a aflat mult mai mult decat as fi vrut sa spun..La despartire m-a mangaiat cu o dragoste materna pe obraji, m-a sarutat pe varful nasului si s-a indepartat agale spre pavilion..S-a oprit un moment, rasucindu-se cu fata spre mine si a zis..-Maine seara cand pleci acasa,,,te conduc la gara. Am simtit cum un nod in gat ma impidica sa dau o replica in sensul sentimentului ce imi bulversa inima...asa ca am baiguit un -Multumesc...-Sarut mana....asezandu-ma pe banca ..singur cu gandurile mele..Iuliana isi mutase locul in care facea plaja in partea opusa pavilionului nostru..Se simtea tradata si ma ocolea...Nici eu nu indrazneam sa o caut...desi as fi vrut sa ne despartim amiabil, pastrand clipele frumoase petrecute impreuna, ca pe niste bijuterii pretioase in caseta sufletului nostru..Realizam insa ca intrasem cu bocancii plini de noroi in inima ei..si probabil acum ea incerca sa faca ordine, aruncand bocancii cu noroi cu tot...Poate meritam sa fiu i eu aruncat odata cu ei...Am zis...-Viata merge inainte tinere!...-Mai ai doua zile si pleci acasa,,,Cred ca puteam sa aranjez cu directorul sa mai prelungesc, pana la sfarsitul saptamanii...dar trebuia sa m-a intorc acasa pentru a pregatii cele doua restante care le lasasem pentru sesiunea din toamna..
Am facut o ultima baie in mare si m-am intors in pavilion deoarece trebuia sa imi fac bagajele, sa predau inventarul ,apoi sa ma reped pana la agentia CFR din oras.in speranta unui loc clasa II-a la trenul de seara direct Timisoara.Am intrat in agentia plina cu turisti ce se calcau in picioare, pentru a obtina un loc la diferite trenuri , Am renuntat, stiind ca la gara se dau locuri in picioare.M-am intors la sanatoriu si in timpul ramas pana la ora plecarii la gara, am inceput sa imi iau ramas bun de la cei cu care petrecusem 18 zile din viata mea. Am trecut pe la director care din nefericire plecase la Directia Sanitara din Constnta..Am rugat secretara sa-i spuna cele cateva cuvinte ce doream sa le transmit. Am trecut si pe la asistenta din pavilion...si bine am facut deorece cand i-am spus ca voi merge in picioare...a pus mana pe telefon si mi-a procurat n bilet prin seful garii, care ii fusese coleg de liceu. Cand mai erau cateva minute sa plec la gara usa salonului s-a deschis si asistenta a intrat sa ma anunte ca sunt asteptat holul de jos.
M-am uitat intrebator si mi-a raspuns cu zambet discret in colt gurii.Am strans bagajele si am coborat..In holul de jos ,Straina m-a atacat scurt.-.-Hai tinere ca pierzi trenul…si trebuie sa ma intorc singura de la gara, pana nu se intuneca deabinelea..- Pai sa mergem. Mi-am agatat cureaua sacosei pe umar si am pornit spre gara..Pe scurtatura era destul de aproape..Pe drum am ingaimat numai cateva cuvinte..toate legate de posibilitatea de a ne mai intalni la o cafea in Bucuresti…-Mai vedem noi mi-a zis, scotand un pix si o hartie…..
-Scrie aici adresa de la domiciliul tau de acasa si iti scriu eu cand si cum.Am ajuns la gara, Am rugat-o sa stea doua minute langa sacosea mea, pana merg sa iau biletul de la seful garii. Am regasit-o asezata pe o banca vopsita in albastru, din marginea peronului. Cand a vazut ca vin, s-a sculat in picioare si mi-a zis…---Gata mi-am facut datoria!… -Iti urez: drum bun... si sper sa ne mai vedem…apoi mi-a prins obraji in maini si m-a sarutat papasat pe gura..Nu am apucat sa reactionez..deorece a facut stanga imprejur si s-a indreptat grabit, spre sanatoriu…Masculul din mine a apostrofat in gand..- Nici macar nu a asteptat sa traga trenul la peron?

STRAINA( Probleme…

Balada ţăranului singuratic

Pe vechea margine de şanţ, ţăranul siguratic
Ţigara ieftină şi-o pufăia, tuşind încet asmatic
Privind la câmpul înţelinit, el sta şi gândea
Trebuie să-l lucrez!, Dar ploaia nu o să dea !
Praf şi pulberea se alege.. din munca mea.
Tare mă mir şi mă întreb mereu
Vecinul meu ce-i mare derbedeu
Dar a deschis un magazin
De unde luam ţuică şi vin
Mânca zilnic, pe saturate
Din pătulul plin cu bucate
Bând ţuica din pufoaica şi vinul acru
Mă mir că încă nu ne-am dus la dracu
Şi cum sta el şi se gândea
Voce din cer aşa-i spunea:
Omule decât să trândăveşti
Mai bine treci ca să munceşti
Degeaba tu te rogi la mine
Când şti că munca nu-i de tine
Eu însă cel ce te-am creat
Ca părinte, te iubesc adevărat
De când nevasta ta a fost lehuză
Să te ajute, eu ţi-am dăruit o muză
În loc de ea, tu să te foloseşti
Stai toat ziua şi tromboneşti
Din când în când la veselie
Tromboanele pui pe hârtie
Mai bine ia fluierul şi cavalul
Pe care le-ai schimbat cu calul
Şi greierul mai mic decât o nucă
Cânta. Şi fără muncă se descurca
De bine stai cu înţelesul
Muza îţi va face versul
Le pui pe toate într-o carte
Şi cei ce zic că se pricep
Te-or ajuta spre mai departe
Ei nu vor decât să-şi facă parte
Chiar dacă e deşartă; Glorie să fie !
Furată din altarul, făcut din poezie

Păi frunzuliţă verde de mohor
Ţăranu singuratic e om din popor
Şi ştie bine ce înseamnă cuvântul "dor"
Şi că el se împleteşte cu roata horelor
Deci dacă ţăranu acesta nu se pricepe bine la semănat ardei
Şi are în schimb iscusinţă la mânuit condei
Poate că e bine să pună sapa în cui
Şi să se dea pe brazda versului
Frunzuliţă verde doişpe ace
Cum ai scris aicea şefu mie tare îmi place
Că versurile sunt placute şi vesele la cetire
Şi aş zice eu, după a mea mirosire
Că asta mai degrabă poezie umoristică se cheamă
Cu tâlc mai adânc, că fiecare o să deie samă
De cum arde gazu în această viaţă
Şi dacă nu cumva pentru el s-a făcut degeaba dimineaţă
Deci zic eu după mintea mea că la vârsta matale
După ce ai trecut prin necazuri multe şi alte ale
Poţi să scrii multe din astea rimate vesele cu substrat
Ca omu să-şi aducă aminte că a fost creat
Ca să lase şi el ceva în urmă
Nu să moară ca o găină care numai pământu îl scurmă

Raul....probabil ca asa gandesc
si versul bun mult il iubesc
Toti radacini avem la sat
Dar am uitat cum este la sapat
Tu si alti scrieti cu al sufletului arcus
Cu drag citesc,dar iubesc vers jucaus
Si viata ce ne petrece, pusa in rima
Sa intepe precum arma de la scrima
Balada are urme de umor
Prin ea eu va salut cu dor

Ultima picture


In lacul noptilor albastre
Pictorul, sufletul isi spala
De praful spulberat din astre.
Strapuns de spaima domoala
Cu el si cerul se curata in lac.
Picteaza cant cu inima albastra.
A obosit, tonul gri,nu e pe plac
Clipa ce cheama din neant;
Pare sa spuna:
-Maestre, panza si sculele aduna:
-E timpul sa mergem
si sa zicem;Noapte buna!

Fericirea
Ce este viata noastra?
E in lume, o fereastra
Deschisa intru fericire
Cu aer proaspat de iubire
Simplu este sa o avem
Trebuie insa doar sa vrem
Si daca vrem,putem.
De drumuri calauzit
Vezi des un chip nefericit
Si la tot pasul intalnesti
Fericirea, in poftele lumesti
Si de atata bunastare
Iti pui doar o intrebare
E fericit acesta,oare?
Daca pe cineva iubeste
Si el probabil iubit este
Rasare si creste,fericire
Daca rod este,din iubire
Cel fericit marturiseste,
Cand e iubit si el iubeste.
Cand griji grele te apasa
Si somnul noptii nu il lasa
In zori te scoli, inveselitit
Ferice pentru ziua de trait
Copilul si batranul e fericit
Cat mai iubeste si e iubit
Cum unu si cu unu fac doi
Asa fericire este doar in noi
De demonstrat aceasta nu e prea greu
Chip si asemanare avand,ca Dumnezeu

Testament

Avere mare eu am adunat
Din minciuna si din furat
Cum scrisa pactul incheiat.
Toata, e bine pusa in palat

Si pana la o ultima suflare
Ochii vor privi cu incantare
Voi auzi, de acolo de jos
Rasul bucuriei de prinos

Sarac voi fi in amintire
Iar ei bogati in nesimtire
La mormantul ca o parloga
Vor scrie pe crucea mea oloaga:

Omule ti-a cam lipsit o doaga

E testamentul unui ban
Ce il semneaza
Nicu Dan

Orice om prevazator cat e in viata
Cu capul limpede de dimineata
Averea lui prin testament isi lasa
La cei ce asteapta mostenire grasa
Si cum minciuna are picioare scurte
Cum s-a facut scrie pe a mea frunte
Si stiti ca nu sunt un mare derbedeu
Decat sa aflati voi,mai bine o spun eu
Oricum mostenirea asta cu multi bani
Cred ca o vor avea,peste vreo 40 de ani

Frunzuliţă verde gât sucit
Mi se pare şefu că te-am ghicit
De aceea te rog, după ce faci 150 ani
Să-mi laşi şi mie ceva gologani
Sau poate am să-ţi las eu înainte
Că văd că şi nasul meu tare mai minte

Raul daca asa gandesti
cred ca putin te pacalesti
Cand eu voi avea eu 150 ani
Sa mergi la fete,iti trebuie bani
Sper sa nu zici ca e blestem
Dar iti las bani pentru harem

Oamenii lui Dumnezeu

Doisprezece calugari strabateau un desert necunoscut, condusi de un ghid care, din cauza intunericului noptii, incurca drumul. Monahii si-au dat seama ca merg pe o carare gresita, dar ca sa nu-si intristeze calauza, n-au spus nimic pana la ridicarea zorilor, cand greseala s-a vazut singura. Rusinat, calauzitorul isi ceru iertare, iar "fara a arata nici cea mai mica nemultumire pentru ca ratacisera fara rost toata noaptea, fratii au luat o cale noua". Minunat de bunavointa acestor suflete, calauza isi repeta neincetat: "Oamenii lui Dumnezeu se stapanesc pana la moarte pentru a nu-si supara fratele!"

Nu te certa niciodata cu un prost!

Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta!
Vine un moment in viata cand realizezi:
Cine conteaza,
Cine nu a contat niciodata,
Cine nu va mai conta....
Si cine va conta intotdeauna...
Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau...
Daruieste flori tuturor celor pe care nu vrei sa ii pierzi in 2012,
Inclusiv mie, daca vrei.

Nici relatia lui Eminescu cu Mite Kremnitz, secretara particulara a regelui Carol, nici dragostea pentru Cleopatra Poenaru-Lecca, nici curtezanii insistenti, intre care poetul bucurestean Iuliu I. Rosca, cu care poarta o eleganta corespondenta, nu o putusera clinti. "Prefera sa fie metresa lui Eminescu decat nevasta unui print", avea sa spuna mai tarziu fiica Veronicai, Virginia Micle. Fugara aventura a Veronicai Micle cu Caragiale, purtarea indoielnica a acestuia sunt folosite cu dibacie de dusmanii celor doi mari indragostiti ai literaturii romane. Iubirea uriasa dobandeste chip tragic. Afirmatia dintr-o scrisoare:

Iar te pripesti sa judeci???...si nu cred ca esti cel mai in masura, ......In concluzie va las.... sa sa traiti fericiti in aceasta asociatie pe care fariseic o numiti Universul Prieteniei Adio Domnilor !

Va urez : Sa aveti cat mai multe primaveri frumoase dar si cat mai multe persoane dragi carora sa oferiti martisoare, domnule Dan!

Mama
Mama!Sus la Domnu te-ai mutat
Aice jos eu inca pling neincetat
Ca te-ai grabit,Prea iute ai plecat
Iar eu fiul tau iubit n-am apucat
Sa spun ca te-am iubit adevarat

Eu am o mamă care nu a plecat încă..şi, ca mulţi alţii, nu am reuşit până acum să-i spun cât de mult o iubesc. Poate voi reuşi acum, că se apropie ziua ei.

Spune-i Raul...cat mai traieste...Este cel mai mare dar pentru o mama...Eu lacrimez de cate ori imi aduc aminte cum venea la mine sa ma sprijine cand aveam probleme...Eu in durerea mea ..nu gaseam cele mai potrivite cuvinte si intorceam bunele ei intentii impotriva ei.. O vedeam mai apoi prin fereastra cum isi stergea o lacrima de pe obraz...Este o imagine care ma obsedeaza permanent..si probabil ca o voi duce cu mine in eternitate

HRISTOS A INVIAT, Domnule Dan!Va doresc numai lumina in suflet si in casa!

Adevarat a inviat! Domnul nostru Iisus Hristos... doresc sa va insoteasca permanent cu lumina invierii Sale in toate actiiunile initiate de clubul dvs.

????...am trecut si pe aici...dar nimic nou...te asteptam ...

Oarecare probleme personale au determinat lipsa mea pe site-uri....Asteptam insa impresii cu imagini de la locurile sfinte ???

Poezii mai puţin cunoscute ale lui Eminescu despre Basarabia

LA ARME!
(fragment)
Mihai Eminescu

Auzi?… Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi:
E glasul blândei Basarabii,
Ajunsă’n ziua de apoi –
Şi sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanţuri e-a ei mână,
De ştreang târâtă ei o duc.
Murit-a?… Poate numai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme, dar, Români!…

[LA NISTRU...]
(Din manuscrise)
Mihai Eminescu
Şi departe se’ntind şesuri,
Ce cu ochii nu le măsuri,
Unde râul cela sfânt
Parcă iese din pământ;
Colo’n zarea depărtată
Nistrul mare i s’arată
Dinspre ţările tătare
Şi departe curge’n mare.
La liman ca şi o salbă
Se’nşiră Cetatea Albă.
Iar în liniştea de vânt
Trec departe de pământ
Cu-a lor pânze atârnate
Mii corăbii încărcate.
Şi privind spre miază zi
Dunărea el o zări
Întruna spre mare’ntoarsă
Şi spre şapte guri se varsă.
De la Nistru pân’la ea
Ţara mândră se’ntindea.
Vede codrii cum coboară
Deal la deal, ţară cu ţară
Resfirându-se pe şes,
Unde râurile ies –
Şi pe vârfuri de păduri,
Mânăstiri şi’ntărituri.
Vede târguri, vaduri, sate
Pe câmpie presărate.
Vede mândrele cetăţi
Stăpânind pustietăţi,
Vede turmele de oi
Cu ciobanii dinapoi,
Cu fluiere şi cimpoi.
Iară hergheliile
Petreceau câmpiile
Şi de-alungul râurilor
S’aşterneau pustiurilor.

[DESPRE BASARABIA]
Mihai Eminescu
Nu e destul că oameni de-origine barbară
Moşia’n jumătate nemernic ţi-o furară,
Că între Prut şi Nistru pe-olatele bătrâne
Domnesc pe neam şi ţară calmuci cu cap de câne,
A căror mutră slută ş’adânc dobitocească
N’o’ntrece decât doară inima lor cânească?
Nu e destul c’acolo în neagră ’ntunecime
Copiii-şi blestăm soarta neascultaţi de nime,
Că cnutul îi zdrobeşte – şi roiuri de sălbatici
Trăind sardanapalic, beţivi şi muieratici,
Să stingă-orice lumină, să smulgă limbi din gât,
Când unul româneşte o vorbă a’ndrăsnit.

Eminescu ...rămâne ...Eminescu....mulţumim !