Ultimele subiecte
Căutare
DAN PETRESCU
+4
Ovidiu Raul Vasiliu
Mihai LEONTE
Admin
PETRESCU DAN
8 participanți
Pagina 3 din 3
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Re: DAN PETRESCU
Cugetare
Modul in care Dumnezeu conduce lumea spre vesnicie, nu coincide de cele mai multe ori cu modul in care crede omul ca trebuie sa se petreaca lucrurile. Important e sa retinem ca toti suntem chemati si ajutati spre a fi mostenitori ai Raiului.
Modul in care Dumnezeu conduce lumea spre vesnicie, nu coincide de cele mai multe ori cu modul in care crede omul ca trebuie sa se petreaca lucrurile. Important e sa retinem ca toti suntem chemati si ajutati spre a fi mostenitori ai Raiului.
PETRESCU DAN- Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 77
Localizare : Craiova
Re: DAN PETRESCU
Frumoasa cugetare...si cat de adevarata !
Rodica Rodean- Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 70
Localizare : Iasi
PETRESCU DAN- Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 77
Localizare : Craiova
Re: DAN PETRESCU
Şefule, tăticule,
Şefule, boierule,
Foaie verde trei sarmale,
Care-i treaba la matale?
Frunzuliţă trei strujeni,
Cum e vremea la olteni?
Şefule, boierule,
Foaie verde trei sarmale,
Care-i treaba la matale?
Frunzuliţă trei strujeni,
Cum e vremea la olteni?
Ovidiu Raul Vasiliu- Mesaje : 956
Data de inscriere : 06/04/2011
Varsta : 48
Localizare : Iasi
Re: DAN PETRESCU
Carte scriu de la Banie
Ca prietenii sa stie
Ca aici cei ce gandesc
Nicicand nu imbatranesc
Si viata din plin traiesc
Pe facebook de privesti
Poti ca sa te dumiresti
Ca prietenii sa stie
Ca aici cei ce gandesc
Nicicand nu imbatranesc
Si viata din plin traiesc
Pe facebook de privesti
Poti ca sa te dumiresti
PETRESCU DAN- Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 77
Localizare : Craiova
La multi ani !
O sticla suficient de mare ca sa servesti toti prietenii Universului
Rodica Rodean- Mesaje : 1506
Data de inscriere : 16/03/2011
Varsta : 70
Localizare : Iasi
Re: DAN PETRESCU
Cuvant inainte la un roman
De ce am scris acest roman ?!
Cu multi ani in urma navigand pe internet am gasit un site cu numele IESENII..infintat de un grup de ieseni. Intrucat de Iasi, pe mine,oltean de bastina ma legau amintiri placute din adolescenta, am intrat in legatura virtuala cu ei..
Ulterior acest grup s-a constituit intr-o Asociatie nonprofit numita UNIVERSUL PRIETENIEI, cu scopul caritabil al raspandirii prieteniei si culturii.
In timp legatura mea virtuala s-a impletitt cu cea directa, intalnindu-ma cu membrii asociatiei, atat la Iasi cat si in taberele de creatie si recreatie organizate de asociatie. Sufletul acestei Asociatii , doamna Rodica Rodean citind pe forumul asociatiei s-au ascultand in tabere cateva din umilele mele srieri m-a indemnat sa le pun intr-un manuscris pe care sa le publice intr-o carticica, asa cum o face de mai multi ani sub egida Asociatiei Universului Prieteniei. Datorita calitatii prietenilor si scrierilor lor aparute in timpecum si la ndemnul lor,am gasit curajul sa le pun pe hartie. In semn de consideratie pentru ei,voi insera printre paragrafe contributia lor la acest roman
Intr-un articol “Mit si realitate” publicat de scriitorul si prietenul meu Marian Malciu, pe site-ul Confluente literare,se mentiona,câteva fraze ce aparţin unui om de vastă cultură, scriitor, istoric, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu – Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava: „ ... Scrisul este considerat un act spiritual nemuritor. Dar, totodată, nebănuit de complex. Ispititor. Dificil. Fascinant. Sensibil. Elegant. Rar. Migălos. Epuizant, temerar. Scrisul presupune sinceritate şi responsabilitate, respect faţă de tine însuţi, dar, deopotrivă, înţelegere, dragoste, stimă şi pentru cei cărora li se adresează. Fiindcă, fiecare slovă scrisă se transformă într-un document, într-o oglindă. Te reprezintă şi te prezintă. Te arată cine eşti. Cum simţi. Cât gândeşti. Ce vezi şi ce vrei. Ce crezi. Cât preţuieşti. Da!... Cel ce scrie este, dintre mulţii semeni, care ne înconjoară, un om neobişnuit. Un OM, care şi-a biruit timiditatea, îndoiala, frica, şi, care, a îndrăznit – prin slova tipărită – să se ofere şi celorlalţi, atât celor de azi, contemporanii săi, cât şi celor de mâine, urmaşii, spre meditaţie, spre judecată.” (Cuvânt înainte la „Itinerarii turistice, Câmpulung Moldovenesc şi împrejurimi”,Vasile şi Otilia Sfarghiu, Ed. „Axa”, Botoşani, 2012).,
Si uite asa am trecut la fapte cu speranta sa nu dezamagesc intinand cu umilele mele slove, numele purtat de mari scriitori ai neamului romanesc . Si pentru ca aceasta carte apare sub egida Asociatiei Universul Prieteniei din Iasi ,incerc sa introduc in roman cu permisiunea lor si a dumneavoastra cate ceva din gandurile scrise de prietenii mei din acest Univers ca semn al consideratiei si dragostei pe care le-o port, ganduri care am crezut ca se muleaza bine pe subiectul romanului meu pe care probabil l-am scris si pentru a implini profetia scriitorului mult drag mie, Mihai Leonte prin versurile de mai jos:
Tot ce-ţi spun acum concret,
Reiese din trecutul tulburător,
De tânăr, citesc, ai fost poet,
Iată că ai devenit şi scriitor.
PLEC CU GÂNDUL
Plec cu gândul spre infinit,
Luându-mi iubirea în zbor,
E clar, nu mă simt obosit,
Beau apă din al vieţii izvor!
Gândul nu se vrea închis,
Sclavul unor vechi închistări,
Preferă să zboare spre vis,
În libertate, spre depărtări.
Gândul este o mare valoare,
Pe care nu trebuie să o risipiţi,
Este singura, unică splendoare,
Ce trebuie mereu să o preţuiţi.
Va multumesc pentru osteneala de a citi aceasta carte.
autorul
De ce am scris acest roman ?!
Cu multi ani in urma navigand pe internet am gasit un site cu numele IESENII..infintat de un grup de ieseni. Intrucat de Iasi, pe mine,oltean de bastina ma legau amintiri placute din adolescenta, am intrat in legatura virtuala cu ei..
Ulterior acest grup s-a constituit intr-o Asociatie nonprofit numita UNIVERSUL PRIETENIEI, cu scopul caritabil al raspandirii prieteniei si culturii.
In timp legatura mea virtuala s-a impletitt cu cea directa, intalnindu-ma cu membrii asociatiei, atat la Iasi cat si in taberele de creatie si recreatie organizate de asociatie. Sufletul acestei Asociatii , doamna Rodica Rodean citind pe forumul asociatiei s-au ascultand in tabere cateva din umilele mele srieri m-a indemnat sa le pun intr-un manuscris pe care sa le publice intr-o carticica, asa cum o face de mai multi ani sub egida Asociatiei Universului Prieteniei. Datorita calitatii prietenilor si scrierilor lor aparute in timpecum si la ndemnul lor,am gasit curajul sa le pun pe hartie. In semn de consideratie pentru ei,voi insera printre paragrafe contributia lor la acest roman
Intr-un articol “Mit si realitate” publicat de scriitorul si prietenul meu Marian Malciu, pe site-ul Confluente literare,se mentiona,câteva fraze ce aparţin unui om de vastă cultură, scriitor, istoric, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu – Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava: „ ... Scrisul este considerat un act spiritual nemuritor. Dar, totodată, nebănuit de complex. Ispititor. Dificil. Fascinant. Sensibil. Elegant. Rar. Migălos. Epuizant, temerar. Scrisul presupune sinceritate şi responsabilitate, respect faţă de tine însuţi, dar, deopotrivă, înţelegere, dragoste, stimă şi pentru cei cărora li se adresează. Fiindcă, fiecare slovă scrisă se transformă într-un document, într-o oglindă. Te reprezintă şi te prezintă. Te arată cine eşti. Cum simţi. Cât gândeşti. Ce vezi şi ce vrei. Ce crezi. Cât preţuieşti. Da!... Cel ce scrie este, dintre mulţii semeni, care ne înconjoară, un om neobişnuit. Un OM, care şi-a biruit timiditatea, îndoiala, frica, şi, care, a îndrăznit – prin slova tipărită – să se ofere şi celorlalţi, atât celor de azi, contemporanii săi, cât şi celor de mâine, urmaşii, spre meditaţie, spre judecată.” (Cuvânt înainte la „Itinerarii turistice, Câmpulung Moldovenesc şi împrejurimi”,Vasile şi Otilia Sfarghiu, Ed. „Axa”, Botoşani, 2012).,
Si uite asa am trecut la fapte cu speranta sa nu dezamagesc intinand cu umilele mele slove, numele purtat de mari scriitori ai neamului romanesc . Si pentru ca aceasta carte apare sub egida Asociatiei Universul Prieteniei din Iasi ,incerc sa introduc in roman cu permisiunea lor si a dumneavoastra cate ceva din gandurile scrise de prietenii mei din acest Univers ca semn al consideratiei si dragostei pe care le-o port, ganduri care am crezut ca se muleaza bine pe subiectul romanului meu pe care probabil l-am scris si pentru a implini profetia scriitorului mult drag mie, Mihai Leonte prin versurile de mai jos:
Tot ce-ţi spun acum concret,
Reiese din trecutul tulburător,
De tânăr, citesc, ai fost poet,
Iată că ai devenit şi scriitor.
PLEC CU GÂNDUL
Plec cu gândul spre infinit,
Luându-mi iubirea în zbor,
E clar, nu mă simt obosit,
Beau apă din al vieţii izvor!
Gândul nu se vrea închis,
Sclavul unor vechi închistări,
Preferă să zboare spre vis,
În libertate, spre depărtări.
Gândul este o mare valoare,
Pe care nu trebuie să o risipiţi,
Este singura, unică splendoare,
Ce trebuie mereu să o preţuiţi.
Va multumesc pentru osteneala de a citi aceasta carte.
autorul
PETRESCU DAN- Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 77
Localizare : Craiova
Echilibrul - arta de a trai frumos
Echilibrul - arta de a trai frumos
Rareori am auzit spunandu-se despre o cunostinta sau un prieten, despre o persoana sau alta ca ar fi niste oameni echilibrati, dar si mai putini sunt aceia care stiu ce inseamna un organism echilibrat si cat de mult efort presupune acest lucru. Lupta cu tine insuti, cu patimile firii este atat de grea, incat uneori pare imposibila victoria asupra viciilor si ispitelor de tot felul. In acest sens, voi supune atentiei o,istorioara:
“Seara fiind, staretul unei manastiri il intreaba pe un calugar:- Ce ai lucrat astazi?, la care monahul cufundat in ganduri ii raspunde cu o voce blanda: - Eheeei! Am lucrat destul, in plus, am imblanzit doi soimi, am condus doi cerbi, am infranat doi ulii, am rapus un vierme, m-am luptat cu un urs si am ingrijit de un bolnav. Impresionat de cele auzite, staretul ii spune:- Ce tot vorbesti omule, noi nu avem astfel de animale in manastire? Si dupa cateva clipe de tacere, monahul continua cu o voce domoala:Soimii sunt ochii mei. Mult ma chinui sa-i imblanzesc, pentru a nu privi in toate partile, ca nu cumva sa ma duca in ispita. Cerbii sunt picioarele mele; trebuie sa am permanent grija lor, sa le conduc pentru a nu ma duce la pacat. Ulii sunt mainile mele, pe care caut sa le infranez si sa le pun la lucru; altcumva m-ar face sa pacatuiesc. Viermele e limba mea, cu care ma lupt sa nu barfeasca pe altii. Ursul este inima mea cu care ma bat mereu, pentru a nu ma lasa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grija sa nu slujeasca pacatului. Si aceste lucruri le fac zi de zi si ceas de ceas”. Si auzind acestea staretul se cufunda intr-o tacere launtrica, mult timp.
Echilibrul omului, in principiu, are o stransa legatura cu starea spirituala a acestuia, cu credinta crestina, dar nu intotdeauna. Pe parcursul vietii, am intalnit persoane indiferente fata de fenomenul religios, dar, in schimb, erau foarte echilibrate. Desigur ca echilibrul organismului depinde in mare masura de vointa fiecarei persoane, fie ca este sau nu credincioasa. Chiar si asa, echilibrul este greu de mentinut intr-o,lume’consumista.
Dar echilibrul care duce la desavarsire este, fara doar si poate, acela al unei fiinte profund credincioase. Pentru crestinii ortodocsi, echilibrul are un singur nume: Iisus Hristos. Sfintii Parinti o numesc cumpatare, dar este cam acelasi lucru. Obiceiurile Domnului Iisus Hristos sunt perfect echilibrate si duc la mantuire. “ Caci Harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie” (Tit 2, 11-122). Cel mai puternic obicei fiind acela de a iubi neconditionat orice fiinta, indiferent de pacatele pe care le are si orice vietate de pe lumea aceasta. Si sa nu uitam ca Iisus Hristos a venit in lume pentru cei bolnavi, nu pentru cei sanatosi, pentru cei pacatosi si nu pentru cei virtuosi.
Crestinii nu trebuie sa uite faptul ca ei sunt “musafiri” pe aceasta planeta numita Pamant, iar la intoarcerea “acasa” in imparatia cerurilor trebuie sa fie ei, in primul rand in armonie, in echilibru si, in al doilea rand, sa lase totul in urma, cel putin, asa cum le-a gasit, pentru ca, nu-i asa atunci cand mergi musafir la cineva nu te apuci sa le distrugi casa si gospodaria, ci umbli cu grija sa nu faci un mare deranj.
Nu putem vorbi despre echilibru, fara a face referire la virtute. Acestea doua sunt legate una de cealalta daca vorbim de echilibrul in plan spiritual, duhovnicesc. In conceptia crestina ortodoxa, virtutea crestina este deprinderea si staruinta de a implini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, toate poruncile din dragoste curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Virtutea crestina inseamna asadar taria si statornicia pe calea binelui, in savarsirea faptelor bune si biruinta’neintrerupta’asupra’raului.
Potrivit doctrinei crestine ortodoxe, cumpatarea este cea mai mare virtute ea le autentifica si le controleaza pe toate. Cumpatarea, dreapta socoteala, perspicacitatea, gandirea logica, sanatoasa, opusul exceselor si al excentricitatii, buna cuviinta si echilibrul spiritual. In schimb, stresul, nelinistea si compromisul sunt de la diavol. Evagrie Monahul spune: “virtutea este hrana sufletului”. Ea potoleste pornirile rele ale omului, inlatura ispitele, il face pe crestin slobod de pacate si rodeste in sufletul lui binele cel datator de mantuire. Ea il face pe crestin placut lui Dumnezeu, multumit in viata pamanteasca si fericit in viata viitoare. “Traind in virtute, suntem ai lui Dumnezeu”, spune Sfantul’Antonie,cel’Mare.
Cumpatarea crestina este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii sale: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea sa. “Sa umblam cuviincios, ca ziua; nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte” (Rom. 13, 13-14), spune Sfantul Apostol Pavel.
Echilibrul nu ingaduie mai multe trebuinte decat cele pe care le avem in firea noastra si impiedica crearea de trebuinte prisositoare. Prin aceasta, el se arata foarte folositor atat trupului, cat si sufletului, deoarece pune frau si indemnului la pacat. Calcarea cumpatarii se rasfrange uneori foarte greu asupra trupului, pricinuindu-i boli indelungate, chin si chiar moarte. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “lipsa de infranare in mancare consuma si putrezeste trupul omenesc si-l roade cu suferinte, pana ce e distrus printr-o boala indelungata”.
Asadar, echilibrul sau daca vreti cumpatarea constituie cel mai bun doctor al corpului uman. Cumpatarea poarta un singur nume: Iisus Hristos, pentru ca cine ajunge la impartasanie este un om echilibrat, un om intelept. Omule al lui Dumnezeu alege cu intelepciune si traieste cumpatat! Traieste cu Dumnezeu.Traieste’frumos.
Doamne’ajuta!
Stefan Popa
Rareori am auzit spunandu-se despre o cunostinta sau un prieten, despre o persoana sau alta ca ar fi niste oameni echilibrati, dar si mai putini sunt aceia care stiu ce inseamna un organism echilibrat si cat de mult efort presupune acest lucru. Lupta cu tine insuti, cu patimile firii este atat de grea, incat uneori pare imposibila victoria asupra viciilor si ispitelor de tot felul. In acest sens, voi supune atentiei o,istorioara:
“Seara fiind, staretul unei manastiri il intreaba pe un calugar:- Ce ai lucrat astazi?, la care monahul cufundat in ganduri ii raspunde cu o voce blanda: - Eheeei! Am lucrat destul, in plus, am imblanzit doi soimi, am condus doi cerbi, am infranat doi ulii, am rapus un vierme, m-am luptat cu un urs si am ingrijit de un bolnav. Impresionat de cele auzite, staretul ii spune:- Ce tot vorbesti omule, noi nu avem astfel de animale in manastire? Si dupa cateva clipe de tacere, monahul continua cu o voce domoala:Soimii sunt ochii mei. Mult ma chinui sa-i imblanzesc, pentru a nu privi in toate partile, ca nu cumva sa ma duca in ispita. Cerbii sunt picioarele mele; trebuie sa am permanent grija lor, sa le conduc pentru a nu ma duce la pacat. Ulii sunt mainile mele, pe care caut sa le infranez si sa le pun la lucru; altcumva m-ar face sa pacatuiesc. Viermele e limba mea, cu care ma lupt sa nu barfeasca pe altii. Ursul este inima mea cu care ma bat mereu, pentru a nu ma lasa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grija sa nu slujeasca pacatului. Si aceste lucruri le fac zi de zi si ceas de ceas”. Si auzind acestea staretul se cufunda intr-o tacere launtrica, mult timp.
Echilibrul omului, in principiu, are o stransa legatura cu starea spirituala a acestuia, cu credinta crestina, dar nu intotdeauna. Pe parcursul vietii, am intalnit persoane indiferente fata de fenomenul religios, dar, in schimb, erau foarte echilibrate. Desigur ca echilibrul organismului depinde in mare masura de vointa fiecarei persoane, fie ca este sau nu credincioasa. Chiar si asa, echilibrul este greu de mentinut intr-o,lume’consumista.
Dar echilibrul care duce la desavarsire este, fara doar si poate, acela al unei fiinte profund credincioase. Pentru crestinii ortodocsi, echilibrul are un singur nume: Iisus Hristos. Sfintii Parinti o numesc cumpatare, dar este cam acelasi lucru. Obiceiurile Domnului Iisus Hristos sunt perfect echilibrate si duc la mantuire. “ Caci Harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie” (Tit 2, 11-122). Cel mai puternic obicei fiind acela de a iubi neconditionat orice fiinta, indiferent de pacatele pe care le are si orice vietate de pe lumea aceasta. Si sa nu uitam ca Iisus Hristos a venit in lume pentru cei bolnavi, nu pentru cei sanatosi, pentru cei pacatosi si nu pentru cei virtuosi.
Crestinii nu trebuie sa uite faptul ca ei sunt “musafiri” pe aceasta planeta numita Pamant, iar la intoarcerea “acasa” in imparatia cerurilor trebuie sa fie ei, in primul rand in armonie, in echilibru si, in al doilea rand, sa lase totul in urma, cel putin, asa cum le-a gasit, pentru ca, nu-i asa atunci cand mergi musafir la cineva nu te apuci sa le distrugi casa si gospodaria, ci umbli cu grija sa nu faci un mare deranj.
Nu putem vorbi despre echilibru, fara a face referire la virtute. Acestea doua sunt legate una de cealalta daca vorbim de echilibrul in plan spiritual, duhovnicesc. In conceptia crestina ortodoxa, virtutea crestina este deprinderea si staruinta de a implini, cu ajutorul harului dumnezeiesc, toate poruncile din dragoste curata fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Virtutea crestina inseamna asadar taria si statornicia pe calea binelui, in savarsirea faptelor bune si biruinta’neintrerupta’asupra’raului.
Potrivit doctrinei crestine ortodoxe, cumpatarea este cea mai mare virtute ea le autentifica si le controleaza pe toate. Cumpatarea, dreapta socoteala, perspicacitatea, gandirea logica, sanatoasa, opusul exceselor si al excentricitatii, buna cuviinta si echilibrul spiritual. In schimb, stresul, nelinistea si compromisul sunt de la diavol. Evagrie Monahul spune: “virtutea este hrana sufletului”. Ea potoleste pornirile rele ale omului, inlatura ispitele, il face pe crestin slobod de pacate si rodeste in sufletul lui binele cel datator de mantuire. Ea il face pe crestin placut lui Dumnezeu, multumit in viata pamanteasca si fericit in viata viitoare. “Traind in virtute, suntem ai lui Dumnezeu”, spune Sfantul’Antonie,cel’Mare.
Cumpatarea crestina este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii sale: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea sa. “Sa umblam cuviincios, ca ziua; nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte” (Rom. 13, 13-14), spune Sfantul Apostol Pavel.
Echilibrul nu ingaduie mai multe trebuinte decat cele pe care le avem in firea noastra si impiedica crearea de trebuinte prisositoare. Prin aceasta, el se arata foarte folositor atat trupului, cat si sufletului, deoarece pune frau si indemnului la pacat. Calcarea cumpatarii se rasfrange uneori foarte greu asupra trupului, pricinuindu-i boli indelungate, chin si chiar moarte. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “lipsa de infranare in mancare consuma si putrezeste trupul omenesc si-l roade cu suferinte, pana ce e distrus printr-o boala indelungata”.
Asadar, echilibrul sau daca vreti cumpatarea constituie cel mai bun doctor al corpului uman. Cumpatarea poarta un singur nume: Iisus Hristos, pentru ca cine ajunge la impartasanie este un om echilibrat, un om intelept. Omule al lui Dumnezeu alege cu intelepciune si traieste cumpatat! Traieste cu Dumnezeu.Traieste’frumos.
Doamne’ajuta!
Stefan Popa
PETRESCU DAN- Mesaje : 583
Data de inscriere : 10/04/2011
Varsta : 77
Localizare : Craiova
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 3 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|
Sam Iun 03, 2017 11:37 pm Scris de Mihai LEONTE
» Buna! cum mai esti tu astazi?
Mier Sept 14, 2016 8:10 pm Scris de Rodica Rodean
» Titi Nechita
Sam Iul 16, 2016 4:40 am Scris de Titi Nechita
» Tabăra de creaţie şi recreaţiei: Botoşani-plai eminescian, ziua 1
Mar Apr 12, 2016 5:42 am Scris de Admin
» Tabără de creaţie şi recreaţie:Botoşani – plai eminescian, ziua 2
Mar Apr 12, 2016 5:38 am Scris de Admin
» Tabăra de creaţie şi recreaţie:Botoşani-plai eminescian, ziua 3
Mar Apr 12, 2016 5:33 am Scris de Admin
» Tabăra de creaţie şi recreaţie:Botoşani-plai eminescian, ziua 4
Mar Apr 12, 2016 5:27 am Scris de Admin
» Tabăra de creaţie şi recreaţie:Botoşani-plai eminescian, ziua 5
Mar Apr 12, 2016 5:17 am Scris de Admin
» Tabără de creaţie şi recreaţie:Botoşani–plai eminescian, ziua 6
Mar Apr 12, 2016 5:10 am Scris de Admin